Nicolae Negru // Terminologia ocupației și terminologia independenței

Semne diacritice

Prin radicalism, intransigență bolșevică, retorică patriotardă își camufla cândva „frontistul” Iurie Roșca plămânul cu care respira în ritmul indicațiilor secrete ce veneau de pe Lubyanka. Parteifuhrer-ul pugilist bătea mai tot timpul în aliați, în colegi, în politicienii care se aflau alături pe baricade, luptând pentru idealurile care îl animau declarativ și pe el.

Radicalismul, intransigența unor persoane, care se numesc proeuropene și chiar unioniste, îmi amintesc de comportamentul fariseic, ticălos al lui Iurie Roșca. Pentru a motiva boicotarea alegerilor prezidențiale (instrument pe care Roșca l-a folosit în primele alegeri locale, pentru a submina potențialul politic al FPCD), unii dintre ei pun semnul egalității între Maia Sandu și Dodon. Nu mă refer la trolii care au migrat de la Plahotniuc la Dodon, ei își câștigă pâinea cum pot mai bine, încercând să bage zâzanie între unioniști și Maia Sandu, mă refer la persoane decente în aparență, care nu par să fie angajate politic de partea candidatului „independent”, dirijat de tehnologii de la Kremlin.

Sigur, observăm și antipatie, ranchiună personală, dar dacă se ajunge la boicot declarat, la îndemnuri publice de a nu merge la vot, aceasta vorbește despre o misiune, conștientă sau inconștientă, în folosul lui Dodon, al Rusiei, de fapt, care desfășoară împotriva Republicii Moldova un război terminologic, ca parte a războiului hibrid.

Dincolo de multe alte interese, aflarea lui Dodon în funcția de președinte îi permite Moscovei să-și mențină în Republica Moldova dominația terminologică, rămasă din perioada sovietică. Iar atâta timp cât între Prut și Nistru se aplică terminologia imperială rusă, despărțirea de trecut, integrarea europeană, reunirea vor fi imposibile, sârma ghimpată de pe Prut va rămâne în capetele oamenilor. De aceea, pentru Moscova nu e totuna dacă învinge Dodon sau Maia Sandu, cum afirmă, fals, unii.

Iată termenii pentru care se dă lupta decisivă în această perioadă:

„Ziua Europei” – „Ziua Victoriei”;

„Cel de al Doilea Război Mondial” – „Marele Război pentru Apărarea Patriei”;

„1812, anexarea Basarabiei de către Imperiul Rus” – „1812, eliberarea de sub jugul turcesc, alipirea Basarabiei la Rusia”;

„1918, Unirea Basarabiei cu România” – „Ocuparea Basarabiei de către România”;

„Limba română” – „Limba moldovenească”;

„28 iunie 1940, ocuparea Basarabiei de Uniunea Sovietică” – „Eliberarea Basarabiei de jugul burghezo-moșieresc român”;

„24 august 1944, ocuparea Basarabiei de Armata Sovietică” – Eliberarea Moldovei de sub jugul fasciștilor germano-români”;

„1992, războiul moldo-rus de pe Nistru” – „1992, războiul civil de pe Nistru” (Nu, nu am uitat că ministrul de Externe din Guvernul Maiei Sandu a folosit sintagma „război civil”, dar contează că și-a cerut apoi scuze și s-a corectat.)

Nu ne facem iluzii că, odată cu înfrângerea lui Dodon, terminologia ocupației va dispărea ca la comandă, nu pentru interzicerea acesteia optăm, ci pentru ca președintele Republicii Moldova să utilizeze terminologia independenței.

Cei care nu vor merge la alegeri în turul doi, din nu știu ce motive legate de Maia Sandu, vor contribui la realegerea lui Dodon și, prin urmare, la perpetuarea termenilor pe care ni-i dictează Rusia.

Nu putem fi liberi, folosind terminologia ocupației.