Nicolae Negru // Reunirea sincronă, „Moscovia, moscal, moscălește” (1)


Semne diacritice
Istoria ne cere socoteală: dacă ne-am unit la 27 martie 1918, de ce suntem separați azi, dacă a fost posibil atunci, ce ne împiedică să repetăm, cine sau ce stă în calea reUnirii Republicii Moldova cu România și ce fac guvernele noastre pentru a înlătura piedicile respective?
Legăturile dintre București și Chișinău nu au fost niciodată mai strânse, vizitele reciproce – mai intense, mai eficiente, declarațiile – mai înflăcărate ca acum. Dar sunt ele mai sincere? Timpul va arăta. Ceea ce se știe e că niciodată cel de-al doilea stat românesc nu s-a aflat într-o stare mai critică, mai precară, nevoit să facă față mai multor crize existențiale, pe care nu le-ar depăși fără ajutorul României, a cărei contribuție este apreciată și la Bruxelles, și la Washington, ba chiar și la Moscova - în sens negativ, enervând-o, văzându-și zădărnicite acțiunile de șantaj energetic, de destabilizare prin război hibrid a Republicii Moldova.
Guvernarea Partidului Acțiune și Solidaritate este conștientă de rolul României, îl recunoaște și a răspuns cu gesturi remarcabile – legiferarea „limbii române”, promisiunea de restituire a unui edificiu către Mitropolia Basarabiei - care au deranjat anumite fragmente ale „societății civile”, mai cu seamă în partea ei discret-reflexiv moldovenistă, prorusă. Președinta Maia Sandu a calmat spiritele (pe cele care puteau fi calmate), spunând că relația dintre Republica Moldova și România nu poate fi doar într-un singur sens.
Întregul eșafodaj al relațiilor româno-române de peste apa Prutului se construiește în jurul „aderării Republicii Moldova la UE”, al „regăsirii în spațiul european”. Terminologia Unirii este evitată cu grijă și la București, și, cu atât mai mult, la Chișinău, decât că se vorbește despre „limba, istoria și cultura comune”. Deși obiectivul reUnirii nu se pune și nu se discută, există totuși un plan de creare a „spațiilor comune”, educațional, cultural, informațional, al sănătății, al infrastructurii etc., care, dacă se vor realiza, pot fi considerate drept pași concreți de unificare a ambelor state românești.
România este avocatul cel mai interesat al Republicii Moldova în procesul de integrare europeană, cele mai multe cuvinte de recunoștință pentru obținerea statutului de candidat din partea UE Chișinăul le adresează Bucureștiului; butada șefului diplomației române, Bogdan Aurescu, precum că „Republica Moldova este singurul stat din lume cu doi miniștri de Externe în același timp” este confirmată de omologul său moldav, Nicu Popescu. „Nu există reuniune fără să menționez Republica Moldova”, afirmă Bogdan Aurescu și, din punctul său de vedere, aceasta ar fi o dovadă că „suntem uniți”.
Perspectiva aderării Republicii Moldova la UE e reală, le răspunde premierul Nicolae Ciucă, la Chișinău, celor care își exprimă îndoiala în acest sens, care consideră că reUnirea cu România este singura soluție pentru a ajunge în UE și a ne pune sub protecția NATO. Iar Klaus Iohannis a surprins plăcut toată lumea declarând, la Bruxelles, că „România este nu doar pregătită, este dispusă să sprijine Republica Moldova în orice scenariu”. Faptul în sine indică o schimbare radicală de macaz: Bucureștiul, în înțelegere cu Bruxelles și Washington, nu are de gând să renunțe la Republica Moldova, nu o va lăsa în voia sorții, ca până la 2022. Maia Sandu, la rândul său, a dat de înțeles că Republica Moldova mizează pe acest sprijin și nu va ceda șantajului și încercărilor de destabilizare și răsturnare a ordinii constituționale întreprinse de Rusia.
Așadar, „geamantanul” aderării la UE pare să conțină și un compartiment nedeclarat al reUnirii, căci armonizarea legislației și integrarea în UE este însoțită de crearea unor spații comune pe diferite ramuri și direcții de dezvoltare între România și Republica Moldova. Dar să nu ne autoamăgim: nu e simplă nici intrarea în UE, nici reunificarea cu România. Din punctul de vedere al Moscovei, ea „pierde” Republica Moldova și dacă devine membră a UE, și dacă se reunește cu România. Să nu uităm că Rusia a atacat Ucraina neutră doar pentru că a ucrainenii au dorit să semneze Acordul de asociere cu UE.
Deși președinta Maia Sandu se declară sigură că există șanse pentru aderare către anul 2030, ușa UE ar putea fi blocată de unele state care azi nu își deconspiră adevărata poziție. ReUnirea pare să aibă mai mari șanse, dacă reușim să convingem majoritatea cetățenilor Republicii Moldova. Ce e mai simplu: să discutăm cu cetățenii noștri sau să obținem acordul pentru aderarea la UE din partea unor state care nu nutresc sentimente bune față de Republica Moldova sau România?
Iarăși timpul va arăta. Deocamdată, mai avem de mers și pe primul, și pe al doilea drum. Trebuie să lucrăm, sincronic, pe ambele direcții. Ele se suprapun de fapt, până la un punct. Pregătind „geamantanul” integrării europene, să nu uităm să completăm și compartimentul reUnirii.
La „Moscovia, moscal, moscălește” ne vom referi în partea doua a comentariului, vinerea viitoare.




























Declaratii de dragoste sunt de la podul de flori incoace destule. Dar de la a se iubi la a se casatori este un pas mare. Avantajul este ca oricand va fi de va fi este avantajul primei iubiri. Acea cand vorbeste doar inima. Dragostea adevarata. Ratiunea spune nu totusi. Nu din partea populatiei din România cat din partea oamenilor politici, chiar daca de imagine ei arata doar asa ce vrea populatia. Ei oamenii politici români se gandesc la cresterea economica si performantele diverse precum aderarea la Schenghen, adoptarea monedei euro... iar o unire ar insemna intarzierea semnificativa la indeplinirea acestor obiective. Cel mai propabil si decizia Austriei de a nu accepta România in spatiul Schenghen a avut un fundal de posibila unire. Austria este tara dezvoltata cea mai apropiata de românia si RM !!! Cu siguranta o sumedenie de moldoveni, odata ajunsi in Schenghen prin unire vor "invada" Austria sa isi gaseasca un trai mai bun. Nici Ungaria nu este deloc multumita de o unire care ar dezavantaja in mod evident indeplinirea pragului electoral al UDMR. Asadar Ungaria pedaleaza la cererea Moscovei. Daca voi va uniti, atunci si noi ar trebui sa ne luam ardealul inapoi. Este fix politica Moscovei ! Nici sarbii, nici ucrainienii si nici bulgarii nu ar fi foarte fericiti sa stie ca impreuna romanii din Moldova si Romania se vor ocupa mai bine si mai atent despre minoritatile "vlahe" din tarile lor. Erau mai fericiti cu politica moscovei de existaenta a unei limbi si natiuni moldovenesti. O unire ar crea nu doar un stat mai puternic dar si un precedent legislativ in privinta modului cum ei numesc minoritatea si limba romana si anume "vlaha". Acum cu legea limbii romaâne, noi moldovenii am decis sa ii punem la index si pe moldovenii din Bucovina si Herta si Odesa. Ucraina greu mai poate gasi scuze si motive. Iar noi, daca stim cat de greu ne-a fost sa readucem limba româna la locul ei, ii intelegem mai bine pe cei din tarile vecine. Românii din România s-au nascut si evoluat natural intr-un mediu românesc si nu au trebuit sa se lupte sa isi pastreze identitatea. Ei nu sunt sensibili la problemele românilor din afara României. Asadar in mod natiural ministerul Românilor de pretutindeni va fi al moldovei in cazul unei uniri. Vedem de departe ca astazi cel mai bun politician in privinata românilor care traiesc in afara frontierelor României este moldoveanul bucovinean de nord Tomac. Deci barierele la unire sunt destul de importante. Nici un vecin nu este fericit cu asta. Bulgariei ii este teama sa nu se creeze un precedent si sa trebuiasca sa retrocedeze si ei Caliacra si Durastorul. Sarbilor le este teama sa nu se creeze o vale a Timocului româneasca dupa ce poate mai mult de cateva decenii ca la noi au facut tot posibilul sa ii dezradacineze. Mai apoi urmeaza aromanii din Macedonia, Albania ba chiar si Grecia !!! Deci barierele sunt mari . Nu doar intern României si Moldovei ci chiar si in jurul vecinilor si nu doar. Olandei nu ii cade deloc bine sa stie ca din a 5-6 tara europeana poate ceda in scurta vreme locul unei Romanii unite. Toate tarile medii ale UE nu sunt deloc multumite sa stie ca Romania Uninta le va lua locul. Asta inseamna si ca la nivel decizional UE, România unita va capata un rol important si va decide, acolo unde ei decid astazi. Iar asta inseamana ca decizi in primul rand in favoarea ta. De exemplu ramanem doar la nivelul minoritatilor romanesti din Balcani. Ce credeti ca se poate intampla daca Romania Mare capata putere decizionala atunci cand Serbia sau Ucraina sunt pe muche de cutit si asteapta votul României la aderarea la UE ? Nu credeti ca vor fi obligate sa faca concesii cu adevarat europene in privinta minoritatilor lor românesti ? Iar asta inseamana iar putere decizionala si mai sporita !!! Adica fix cand treci de la 18 milioane de români la 30 cat sunt cu totii in Europa !!! Adica se face distanta intre tarile medii mult mai mare iar românia se apropie foarte tare de Polonia si poate de Ucraina daca aceasta pierde 20 % din teritorii si populatie in urma razboiului. Putere decizionala asadar la români care uniti la nivel de a top 5-6 european. Acum Olanda ne sufla in ceafa. odata cu iesirea Angliei locurile catre tot decizional s-au eliberat pentru Polonia, iar daca va fi unire si reusuesc moldovenii sa federalizeze toti românii din europa , atunci in mod evident suflam in ceafa spaniei cu 46 de milioane care beneficieaza de cresterea populatiei datorita imigratiei masive a romaânilor !!! Pare deci ca nici spania nu ar fi foarte fericita despre Unire !!! Ne-a situa deci dupa Germania, Franta, Italia ...undeva in acelasi cos cu Polonia si Spania !!! Ce sa mai TOP 5 !!! Dar si economic tot acolo sunt perspective un top 5 european , peste Austria, Olanda...Spania, Grecia. Undeva nu foarte departe de tarile care se apropie vertiginos de Germania , precum Slovenia !!! Deci BARIERE MARI !!!
Toate asa zisele bariere contra reunirii sunt surmontabile daca procentul unionistilor ajunge undeva la 70% in Republica Moldova. Acuma ii undeva la 35% in teritoriul pruto-nitrean undeva la 45% cu diaspora poate 50% tras de par cu cei care vad pur economic situatia. Mai este de lucru in special in zona identitara. Despre UE nu pot sa zic ca ii ceva extrem de complicat pentru un stat ca Republica Moldova. Lista de asteptare este lunga (17-20 de ani) cu state deja NATO gen Macedonia si ALbani dar si Turcia si Muntenegru. Republica Moldova este privita la pachet cu Ucraina si Georgia care-s state cu mari probleme. ma indoiesc ca vor fi decizii in urmatorii 25-30 de ani la acest pachet datorita problemelor interne si internationale. Reunirea ii calea restul ii probabil candva daca si eventual. Asta daca Republica Moldova vrea sa joace inteligent cartea europeana.



