Recursul la metodă

Semne diacritice

PLDM şi-a lansat oficial campania electorală şi, cum e firesc, concurenţii săi, deschişi sau ascunşi, au reacţionat deloc entuziasmaţi. Faptul că s-a adunat foarte multă lume e, orice s-ar spune, un succes organizatoric greu de contestat, însă manifestaţia a durat, cum e în tradiţia locului, mai mult decât interesul publicului, o parte preferând să se ascundă în umbra parcului de alături, decât să suporte soarele fierbinte în PMAN şi aceasta le-a dat satisfacţie nesperată criticilor.

Manifestaţia de duminică a amintit întrucâtva de cea din 3 noiembrie de anul trecut, în susţinerea cursului european, occidentală ca formă, dar desfăşurată în ritm local, lent, domol, cu ritualuri lungi, cu vorbă multă, care, o spune toată lumea, e sărăcia omului. Din această cauză, plăcerea participării la majoritatea acţiunilor organizate de partidele noastre, fie pro-, fie antieuropene, seamănă cu plăcerea mersului cu carul pe autostradă.

Însă, mai important decât aspectele organizatorice ale evenimentului este faptul că PLDM a dat impresia unei formaţiuni consolidate, unite, a cărui echipă se completează cu persoane noi, care pot şi vor să conducă R. Moldova pe drumul european. Mă refer în cazul dat la anunţurile de înscriere în rândurile PLDM făcute de Natalia Gherman, ministrul de Externe, şi Maia Sandu, ministrul Educaţiei. Fiind cvasinecunoscute până a deveni membre ale Guvernului, ele au reuşit să se afirme prin fapte concrete, prin energie, competenţă şi ţinută demnă.

Nu ştim, deocamdată, cum arată unitatea partidului „în culise”, unele informaţii care se strecoară în afară ar putea să le dea adversarilor PLDM mult mai multă satisfacţie, decât carenţele mitingului de duminică. Anticipând lansarea PLDM, Arcadie Gherasim a publicat pe site-ul Radio Vocea Basarabiei un comentariu despre nişte discuţii în contradictoriu asupra primului loc de pe lista electorală a partidului. El scrie că unele persoane din anturajul premierului Iruie Leancă ar insista, chiar cu preţul scindării, ca Leancă, şi nu Filat, să fie înscris în fruntea listei candidaţilor PLDM la alegerile parlamentare din 30 noiembrie.

Posibil, Gherasim dramatizează un pic, dar o confruntare dintre Leancă, a cărui popularitate e în ascendenţă, căruia i se trezeşte gustul pentru putere, şi Filat, care şi-a ratat prima şansă, care este încolţit din toate părţile, „bătut cu picioarele”, era previzibilă, firească, într-o măsură oarecare. Posibilitatea de a-i porni unul împotriva altuia, din calcul egoist, meschin sau pentru a dezbina şi a distruge PLDM nu putea să le scape celor interesaţi. Situaţia poate fi depăşită printr-o abordare corectă, care depinde, la rândul ei, de modul cum este conceput şi cum evoluează PLDM: ca un partid european, flexibil, dinamic, reactiv sau ca o structură anchilozată, rigidă, de tip comunist, sovietic, unde totul orbitează în jurul primei persoane din partid.

Dl Gherasim vede în intenţia de a pune primul pe listă numele lui Leancă o conspiraţie împotriva liderului PLDM şi consideră că „dacă dl Leancă acceptă sfaturile „binevoitorilor”, asta ar însemna că el recunoaşte condamnarea ilegală a lui Filat de către Curtea Constituţională, spectacolul pus la cale de Voronin şi Plahotniuc în urma căruia a fost demis Guvernul Filat şi legalitatea tuturor dosarelor intentate miniştrilor PLDM de către controversaţii conducători ai CNA”. „Dacă, însă, nu recunoaşte aceste abuzuri, ar fi bine să aflăm care ar fi adevăratul motiv pentru care premierul Iurie Leancă să-l „ascundă” pe locul doi pe şeful său de partid?” – se întreabă, pătimaş, Arcadie Gherasim.

Din punctul nostru de vedere, tema listei electorale trebuie abordată altfel, fără patimă, nu din impuls, din aparenţe, ci cu metodă. Deşi Filat este o figură importantă, fondator al PLDM, nu confortul său, nu problemele sale de imagine ar trebui să-i preocupe pe liberal-democraţi, ci obţinerea unui număr cât mai mare de voturi, menţinerea puterii. Egalarea, cel puţin, a numărului de mandate actual ar fi un obiectiv onorabil.

Iar sondajele, toate câte au fost, arată că Leancă se bucură de o încredere mai mare decât Filat. Nu de soarta liderului său, ci de soarta Republicii Moldova trebuie să se preocupe un partid serios. Atunci va avea de câştigat şi Filat, chiar mai mult decât dacă ar fi primul pe listă. Doar astfel el ar demonstra că nu-i pasă de vorbe, că-şi poate stăpâni emoţiile, că pune interesul personal pe planul doi. Sigur, unii vor comenta, cum spune Gherasim, că el se ascunde în spatele lui Leancă, dar aceasta se va spune în ambele cazuri.

E de înţeles nerăbdarea cuiva care se consideră nedreptăţit de a se „reabilita”, de a-şi ocupa locul de pe care l-a pierdut, dar graba strică treaba. Toate la vrema lor. În afară de asumarea greşelilor, în politică, s-a mai spus, contează mult percepţia, nu ce crezi tu despre propria persoană, ci mai mult ceea ce cred alegătorii. Iar alegătorii leagă rezultatele câte sunt pozitive ale guvernării de numele Leancă mai mult decât de numele Filat. Continuarea cursului european sună mai convingător promisă de Leancă. A ignora acest lucru, din egoism, ambiţie, nerăbdare, sentiment de revanşă ar fi în primul rând o prostie. A doua prostie, de după Pădurea Domnească.