Nicolae Negru // R. Moldova, spălătorie geopolitică a Rusiei sau de ce ne zâmbește Moscova crispată

Semne diacritice // De ce a durat atât de mult până premierul Medvedev și-a amintit de problemele economice ale R. Moldova

Iritată, zbârlită până-n vârful rachetelor sale, sumbră ca fața ministrului său de Externe, Rusia își umflă mușchii, își zângănește armele și amenință vecinii cu măsuri punitive, pentru că nu țin cont de starea de spirit a lui Putin, pentru că nu aplaudă Rusia în efortul ei de a se „ridica din genunchi”, de a-și pretinde dreptul la vechea „sferă de influență” în perimetrul fostei URSS și al „lagărului socialist”.

România și Polonia, care își permit să instaleze pe teritoriul lor scuturi antirachetă americane, sunt vizate în mod direct de furia dezlănțuită a lui Putin, însă ecoul amenințărilor sale reverberează mult mai puternic în țările din „vecinătatea apropiată” a Rusiei, nu numai în cele Baltice, pe care Kremlinul le vede în rolul de ostatici ai politicii sale revanșarde. Recent, Putin-bași le-a trimis noilor state independente din jurul Rusiei un nou mesaj agresiv, cât se poate de explicit, prin intermediul Valentinei Matvienko, președinta Consiliului Federației.

Rusia nu va privi impasibilă cum țările din vecinătatea apropiată îi „strâmtorează” pe ruși, a declarat Matvienko, menționând în mod special Letonia, Estonia, dar - nota bene! - și Kazahstanul, și Belarusul, membre ale Uniunii Economice Eurasiatice și ale Organizației Tratatului de Securitate Colectivă din cadrul CSI. Se face aluzie și la „alte țări” care nu și-ar trata cu suficientă atenție cetățenii vorbitori de limbă rusă, însă faptul că figurează printre ele și Belarus, unde limba rusă domină și sufocă aproape total limba belarusă, țară cu care Rusia formează o uniune specială, este de-a dreptul șocant, este o manifestare de psihoză belicoasă fără limite.

Exemplul Ucrainei, care a suportat prima consecințele acțiunilor Rusiei de „protejare” a rușilor de pe teritoriul ucrainean, conferă cuvintelor lui Matvienko o semnificație cât se poate de clară, greu de pus la îndoială. Soarta voastră se decide la Moscova, e în mâinile mele, acesta e sensul mesajului transmis de președintele rus fostelor „republici-frățești”, inclusiv R. Moldova, dacă cineva crede naiv că suntem ocoliți de primejdia ce vine dinspre Rusia.

În acest context, e cu atât mai surprinzător să vezi pe fața crispată, schimonosită de ură a Moscovei o schiță de zâmbet la adresa Chișinăului, un prefăcut interes manifestat de premierul rus Dmitri Medvedev pentru relațiile economice moldo-ruse și starea exporturilor moldovenești pe piața Rusiei, pe care tot Kremlinul le-a interzis, după ce R. Moldova a semnat Acordul de Asociere cu UE.

Medvedev l-a anunțat pe premierul Pavel Filip că, în scurt timp, ne va sosi în vizită vicepremierul rus Dmitri Rogozin, cel care a tras în noi, luptând de partea separatiștilor în războiul ruso-moldav de pe Nistru, în 1992, și care, în afară de grija pentru înarmarea Rusiei, pentru administrarea de facto a regiunii transnistrene, a fost împuternicit să verifice măsurile de asigurare a calității vinurilor și a altor produse alimentare exportate de Republica Moldova.

Să nu ne facem iluzii, e un spectacol al indulgenței imperiale, un gest fariseic, care să justifice, cu concursul Guvernului Filip, embargourile nelegitime, banditești. Dacă factorul calității ar fi fost cauza lor adevărată, cum se explică faptul că vinurile, fructele și legumele din raioanele transnistrene și Autonomia Găgăuză sunt acceptate de ruși? Și de ce a durat atât de mult până premierul Medvedev și-a amintit de problemele economice ale R. Moldova?

Ce ascunde totuși zâmbetul fals al Moscovei? Motivele pot fi mai multe. Situația este asemănătoare, într-o măsură oarecare, celei de după războiul ruso-georgian, din august 2008, când Rusia a ocupat o parte din teritoriul Georgiei. Atunci, Kremlinul a recurs la un procedeu similar, manifestând prietenie și generozitate la fel de false în relațiile cu Chișinăul, inclusiv în problema transnistreană, folosindu-se, cu acceptul lui Voronin, de R. Moldova pentru a-și spăla imaginea de agresor, a-și „umaniza” chipul sângeros care a speriat întreaga Europă.

De data aceasta, R. Moldova este, probabil, aleasă ca să valideze întrucâtva retorica războiului rece, zângănitul armelor, amenințările la adresa vecinilor. Cu alte cuvinte, după ce l-au folosit pe post de spălătorie a miliardelor murdare, statul moldav este utilizat ca spălătorie geopolitică a Rusiei.

Dar contează cu siguranță și alegerile prezidențiale care se vor desfășura la toamnă. Putin încearcă astfel să-și refacă puterea de influență asupra electoratului moldav, să le acorde o mână de ajutor acelora care vor să elimine din joc cartea pericolului rus, ca să faciliteze alegerea unui candidat prorus, oficializând astfel rolul de spălătorie geopolitică a R. Moldova. Anticipăm aplauze, reacții triumfaliste în tabăra lui Dodon, Usatîi și, din păcate, Năstase.