Plahotniuc, veriga slabă a politicii interne și externe

Semne diacritice

Presei, comentatorilor noștri din diverse tabere le-a scăpat săptămâna trecută un „detaliu” important: Plahotniuc a vorbit pentru prima dată despre miliardul furat și a declinat, indirect, implicarea sa în această și orice altă fraudă.

El a abordat acest subiect în treacăt, publicând pe politico.eu, un articol foart scurt în care încearcă să le explice europenilor de ce Republica Moldova este nerăbdătoare să adere la UE, de ce muncește atât de greu să realizeze acest vis, în timp ce mulți occidentali nu mai cred în viitorul UE, și de ce Europa trebuie să continue să ne sprijine în efortul nostru de integrare europeană.

Autorul vrea să cuprindă necuprinsul, lansează niște teze, idei care rămân nedezvoltate, cititorul se alege mai mult cu întrebări, cu aluzii, decât cu răspunsuri clare. Dar este evident că unul dintre scopurile publicării acestui material a fost să respingă acuzațiile care i se aduc în presa internațională, fără a le acorda o atenție specială, plasându-le în contextul alegerilor prezidențiale din Republica Moldova. Nu e un procedeu nou, dar care cere multă stăpânire de sine.

„Una dintre cele mai grele provocări cu care ne confruntăm (în drumul nostru european – n.n) este corupția”, scrie Vladimir Plahotniuc de parcă „nici usturoi n-a mâncat, nici gura nu-i miroase”. „Aproape un miliard de dolari - aproximativ o optime din produsul nostru intern brut - a fost deturnat de la trei dintre băncile noastre mari. Guvernul, condus de Partidul Democrat din Republica Moldova (PDM), care este vârful de lance a coaliției de guvernământ, este hotărât să atace această problemă periculoasă. Noi am criminalizat folosirea greșită a fondurilor UE sau a altor fonduri internaționale, am mărit pedepsele pentru corupție și le cerem funcționarilor publici să dezvăluie sursele de venituri si averea lor”, enumără el niște acțiuni despre care se vorbește de prin 2010.

Nimic despre faptul că PDM s-a aflat până acum la guvernare, că a controlat, cel puțin politic, BNM, Procuratura Generală, CNA, instituții care au urmărit pasiv cum se scot banii „cu sacii” din sistemul bancar, iar șefii acestora au rămas nepedepsiți, ba au fost lăsați să plece unii dintre ei „cu capul sus”. De menționat că angajamentul lui Plahotniuc se reduce la lupta cu corupția în general, nu și la găsirea miliardului furat.

O mare parte din „progresele” pe care Republica Moldova le-a obținut până acum pot fi puse în pericol pe 30 octombrie, când vor avea loc alegeri prezidențiale, dă alarma Plahotniuc. „Trebuie să alegem: continuăm pe calea progresului sau ne aliem cu extremiștii proruși care pun la îndoială beneficiile pieței libere”. Pe cei care atacă persoana sa „pentru varii crime, fără vreo o probă cât de mică” el îi clasifică drept antireformiști, care speră să stopeze astfel „reformele ambițioase și să acoperă propriile urme”.

„Coordonatorul executiv al coaliției de guvernământ”, după cum îl prezintă politico.eu, se crede întruchiparea spiritului reformist și a orientării occidentale pe termen lung a Republicii Moldova. Țintind în el, atacatorii vor să deraieze cursul Republicii Moldova spre Vest, afirmă Plahotniuc. Dar o probă privind implicarea sa, ca lider PD, în frauda de aproape un miliard de dolari există totuși, ne-am referit la ea mai sus.

Deși nu este una directă, este foarte convingătoare: timp de șase ani, Procuratura Generală și Centrul Național Anticorupție, care i-au revenit PD prin partajarea funcțiilor în cadrul AIE, nu au mișcat un deget pentru a opri furturile și spălările de miliarde în sistemul bancar din Republica Moldova. În schimb, au executat cu zel comenzi politice din partea PD. (Apropos, își mai amintește cineva despre cei 25 de medici arestați pentru „licitații trucate”, a ajuns vreun dosar măcar în justiție?)

Trebuie să recunoaștem că Plahotniuc nu e primul politician care pretinde să întrupeze niște idealuri mărețe, dar e singurul care vrea să obțină acest statut abia ieșind din umbră, de pe poziția celui mai urât politician, fără a se obosi să le vorbească, să le prezinte cetățenilor niște explicații, fără a-și face mea culpa, ceea ce e și un semn de dispreț față de ei. Plahotniuc e veriga slabă a politicii noastre interne, prezența și potențialul său deformează procesul electoral, îi conferă o miză suplimentară, antioligarhică, estompând într-un mod periculos miza geopolitică. Dacă are ce spune, dacă poate prezenta probe în sprijinul său, să spună și să le prezinte acum, cât nu e târziu.

El le promite europenilor „liberalizare economică și creare un mediu pro-business”, „supremația legii”, prin consolidarea independenței judecătorești și a instituțiilor de aplicare a legii, dar e greu de crezut lucrul acesta, când îl auzi din gura unui oligarh care a controlat Procuratura Generală și CNA și nu a pierdut niciun proces în instanțele din Republica Moldova. Numai în poveștile populare te poți da peste cap și deveni o cu totul altă persoană. În realitate, lucrul acesta este aproape imposibil.

xxxx

Plahotniuc se referă în articolul său și la relațiile cu Rusia. „Aliații noștri europeni trebuie să înțeleagă că noi putem fi prooccidentali fără să fim antiruși”, afirmă „coordonatorul executiv”. El bate de fapt în ușa deschisă, nimeni nu ne cere să fim antiruși, dar nici atât de naivi, încât să credem că putem să-l împăcăm pe Putin, zâmbindu-i politicos, declarând că Acordul de asociere cu UE ne privește pe noi, ca stat suveran, și nu este o formă de protecție împotriva acțiunilor agresive, neoimperiale ale Rusiei. Au mai pățit-o și alții. Putin a spus-o clar, la întâlnirea cu Filip, că nu va ridica embargoul asupra producției moldovenești, decât după ce se va umbla, în trei, - Moscova, Chișinăul și Bruxelles – la acordul cuprinzător și aprofundat privind comerțul liber dintre R. Moldova și UE.

Și mai utopică pare ideea lui Plahotniuc de a ajunge cu Rusia la o soluție în reglementarea transnistreană care să servească drept „model” în rezolvare altor „conflicte înghețate” din Europa de Est, Balcani și Asia Centrală. Asta se poate face doar prin concesii serioase, primejdioase în fața Rusiei sau când Moscova va renunța la intențiile de refacere a „lumii ruse”, devenind un stat democratic, normal. Dar iluziile și mai cu seama dorința lui Plahotniuc de a se „reabilita” cu orice preț în Occident îl face vulnerabil și poate aduce mari prejudicii Republicii Moldova. Iar prin puterea de decizie concentrată în mâna sa, el devine veriga slabă nu numai a politicii interne, ci și a politicii noastre externe.