Nicolae Negru // Oferta Bruxelles-ului și tăcerea Moscovei

Semne diacritice

Gestul generos al UE, de săptămâna trecută, planul de 600 de milioane de euro pentru redresarea economică a Republicii Moldova, ne determină să întoarcem mașinal capul spre est, în direcția Rusiei: cum va răspunde ea acestei provocări ca să nu cedeze în competiția geopolitică pentru sufletele cetățenilor moldoveni și, în ultimă instanță, pentru o putere loială la Chișinău? Bruxelles a venit cu o ofertă clară pentru alegătorii noștri, ei având de ales între partidele prooccidentale și proestice, dacă vor să obțină acești bani.

Moscova tace de data aceasta. Deși mai lansează din când în când reproșuri la adresa SUA și UE, acuzându-le de imixtiune în procesul electoral din Republica Moldova, ea nu pare interesată prea tare de scorul PSRM și PCRM, care au preluat mesajul antioccidental, angajându-se să nu „dea țara pe mâna străinilor”. Ea nu promite să ne împrumute bani, să le dea agricultorilor motorină, ca data trecută, și – cel mai important! – Putin nu îi mai îndeamnă pe alegătorii noștri să-l voteze pe Dodon și partidul său, care, spunea el data trecută, a făcut mult pentru relațiile moldo-ruse.

Că ceva s-a schmbat în atitudinea Kremlinului față de „partenerul strategic” moldav s-a văzut și în istoria cu vaccinurile, ceva nu a mers cum planificase Dodon. El a obținut mult mai puține doze decât anunțase. O întâlnire cu Putin, ca pe vremuri, nu i-ar strica liderului PSRM, dar maximum ce a obținut el în ultima vreme e să fie primit la Kremlin de Kozak. S-o fi supărat Putin că alegătorii moldoveni au preferat-o pe Maia Sandu, în pofida îndemnurilor sale? S-a supărat pe Dodon că l-a făcut de rușine?

Să fie adevărată ipoteza (lansată de Dan Dungaciu, Vladimir Socor) că Moscova nu ar fi interesată ca socialiștii și comuniștii să câștige toată puterea în Republica Moldova, căci va trebui să o întrețină, în condițiile în care Rusia nu se află în cea mai bună situație financiară, având pe umerii săi Crimeea, Donbasul…? De aceea, ea ar prefera ca sarcina menținerii Republicii Moldova pe linia de plutire să și-o asume în continuare Occidentul (inclusiv România), iar forțelor prorusești să le revină același rol de „ancoră” care să nu permită abandonarea „neutralității” și evadarea din „sfera de influență” trasată de Moscova.

Pe de cealaltă parte, Maia Sandu nu se grăbește să ridice batista de pe țambalul integrării europene, evită referințele la trupele ruse care ocupă o parte a teritoriului nostru, mizând probabil pe disponibilitatea unei părți din electoratul lui Dodon. O face din propria inițiativă sau se mai menține o comunicare între consilierii ei și Kozak, stabilită în perioada efortului comun anti-Plahotniuc?

Atrage atenția și activitatea intensă a mediatorilor, garanților și observatorilor pe „frontul” reglementării transnistrene, activitate care, de obicei, înceta în perioadele electorale, până la formarea noului guvern. S-a adoptat, în premieră, și o declarație comună, pomenindu-se despre necesitatea abordării problemelor din „coșul politic”. Fără un interes al Rusiei, orice acțiune pe direcția de „sporire a încrederii” între Chișinău și Tiraspol ar fi imposibilă. Pune Moscova, via Berlin, la cale ceva?

Dacă până la finele campaniei electorale atitudinea lui Putin nu se va schimba, înseamnă că lui Dodon i se caută înlocuitor. Aceasta va mai dura, căci nu e simplu să găsești o persoană lipsită complet de coloană vertebrală și atât de energică, cu atâta zel, devotament și inițiativă în serviciul Rusiei.