Nicolae Negru // Despre sancțiuni

Semne diacritice

Ne aflăm într-un moment al istoriei când destinul Republicii Moldova depinde în cea mai mare măsură de geopolitică, de rezultatul luptei care se dă azi între Rusia, pe de o parte, și Occident, pe de cealaltă parte.

Deși Putin consideră că războiul din Ucraina este un conflict intern al „lumii ruse”, avertizând statele occidentale să nu se implice, altfel vor avea de suportat consecințe „nemaivăzute”, el nu a fost ascultat. Mai simplu e să numești țările europene care nu se implică și nu ajută Ucraina să reziste Rusiei, decât pe cele care trimit ajutor umanitar și financiar, muniție, armament, de la cășiti și veste antiglonț, mai întâi, până la tunuri, tancuri, rachete și avioane, în ultima vreme.

De ce Occidentului i-a luat mai mult timp până s-a hotărât să sprijine cu toată tăria Ucraina în fața agresiunii ruse, în pofida faptului că Putin a încălcat de la bun început, din 2014, în mod grosolan, toate „liniile roșii” ale unui comportament civilizat e o altă temă de discuție. Dar zarurile au fost aruncate, rubiconul a fost trecut. Deciziile care s-au luat recent la summitul G7 din Elmau, Germania, și summitul NATO din Madrid anunță seisme geopolitice din cele mai puternice, pe care nu le poate ignora nicio guvernare de la Chișinău, indiferent de culoarea ei politică. Vorbim, firește, despre guvernări independente, responsabile, nu vasale, nu marionete, ca cea a socialiștilor și comuniștilor.

Statele G7 au promis să sprijine Ucraina „atât cât va fi nevoie”, să-i acorde ajutorul financiar, umanitar, militar și diplomatic necesar pentru a-și apăra suveranitatea și integritatea teritorială, iar, de cealaltă parte, se vor lua toate măsurile ca povara războiului să devină pentru Rusia din ce în ce mai grea, așa încât să nu o poată duce. Bombardarea cu rachete a unui centru comercial din Kremenciug, în plină zi, când acolo se aflau mulți oameni, reacțiile cinice, mincinoase, contradictorii din partea Moscovei au umplut peste margini paharul deja plin al atrocităților, ororilor, crimelor greu de suportat pentru reprezentanții Occidentului colectiv.

Conform noului concept strategivc adoptat de NATO, Rusia nu mai este „partener strategic”, ci prezintă „cea mai mare și directă amenințare” pentru statele organizației nord-atlantice. NATO își va întări flancul estic, printr-o consolidare a prezenței militare în România, Polonia și Țările Baltice, printr-o sporire a forței de reacție rapidă de la 40 la 300 de mii de militari. Evoluția de mai departe nu numai a Europei, ci și a lumii întregi a fost pusă în legătură cu mersul războiului din Ucraina, cu faptul dacă va rămâne sau nu Ucraina stat suveran și independent. Părăsirea, în mare grabă, a insulei Șerpilor de către armata rusă este prima consecință a schimbării de atitudine, a determinării Occidentului să înfrângă Rusia pe câmpul de luptă, livrându-i-se armatei ucrainene cele mai moderne tipuri de armament.

Ca stat-sandvici între România și Ucraina, Republica Moldova nu are de ales. Se înșală cei care cred că unor forțe politice finanțate de Moscova li se va oferi pe tavă puterea la Chișinău. Rusia luptă în Ucraina pentru „dreptul” de a ocupa teritoriile din perimetrul fostei URSS și e cel puțin ciudat să-i auzi pe Dodon și dodoniștii noștri că trebuie să fim „neutri” în raport cu intențiile imperialismului rus, cu crimele și atrocitățile comise la Bucea, Mariupol, Irpen, Borodeanca, Kramatorsk, Kremenciug și oriunde a călcat ocupantul rus. E ca și cum ar trebui să fim „neutri” nu numai față de niște criminali, ci și față de suveranitatea și independența Republicii Moldova.

Trebuie să spunem nu războiului și imperialismului rus, să ne alăturăm, fie și simbolic, sancțiunilor și, repetăm, să anunțăm ieșirea din CSI. Așa e corect, e moral, nu e pentru că ni s-a promis să ni se deschidă ușa UE. Da, Moscova ne poate închide gazul, a și amenințat că o va face, dar câte crime mai putem suporta pentru gazele ei, câți oameni trebuie să mai ucidă Putin până vom renunța la gazele rusești, care, oricum, dacă nu mâine, poimâine vor fi oprite?

Nu ne putem pretinde creștini ca popor, menținând relații cu un stat-criminal. Ne scutește sărăcia de moralitate? Dacă Putin îi va învinge pe ucraineni, el nu se va opri la Nistru, din recunoștință pentru că moldovenii au fost „neutri”. El crede că teritoriul nostru îi aparține. Luptând, simbolic, alături de Occident și Ucraina, vom avea satisfacția că am contribuit moral la victoria care asigură libertatea și suveranitatea Republicii Moldova.