De ce îl regretăm pe Plahotniuc?

Semne diacritice // Tot cetățenii urmează să-și strângă cureaua de dragul statului prădat de oligarhi, consideră oligarhul democrat, care are afaceri dubioase cu statul

Într-o societate normală, ideile inepte, absurde, bizare nu au viață lungă, mor instantaneu, ca scânteile unui rug de paie. Iată însă că ideea Plahotniuc-premier nu a dispărut din spațiul nostru public, îi mai urmărește încă pe unii „strategi” locali, la două săptămâni de când avem un nou premier „proeuropean”, „reformator”, care promite, printre altele, să se consulte cu oligarhul PD și să reformeze într-o lună ceea ce precedentele guverne nu au reformat în șase ani.

După ce președintele Nicolae Timofti a respins candidatura lui Plahotniuc, un coleg-jurnalist deplângea la modul serios, într-un studio TV, faptul că unui „manager” atât de eficient și influent cum este finanțatorul și liderul de facto al PD nu i s-a oferit posibilitatea să se manifeste ca șef al Guvernului moldav. Recent, și dl Marian Lupu și-a exprimat public regretul că societatea a ratat șansa de a-l propulsa în fruntea Guvernului pe un Churchill al Republicii Moldova (comparând în mod bizar ratingul inițial scăzut al ilustrului premier britanic cu problemele de imagine ale lui Plahotniuc).

Ideea de a face abstracție de reputația de om fără scrupule, de hoț, mafiot, în favoarea celei de bun manager în cazul lui Plahotniuc li se pare unora culmea ingeniozității și a pragmatismului capitalist, un fel de know-how de sorginte autohtonă în domeniul administrației publice. Să punem la posturi de conducere persoane asupra cărora planează suspiciuni de corupție, sperând că acestea o vor stârpi, că vor prinde hoții și vor instaura ordinea și disciplina nu li se pare unora o prostie mare, o aventură statală grotescă și absurdă. Calitățile manageriale, din punctul de vedere al admiratorilor oligarhului, prevalează asupra celor etice.

Să presupunem că e adevărat, că etica e secundară. Totuși, înainte de a-l regreta pe Plahotniuc, să ne întrebăm: un manager ne-a lipsit până acum, din cauza managementului prost am ajuns la marginea prăpastiei sau din cauză că nu am reformat justiția, că monopolurile din economie nu au fost desființate, că s-a furat ca în codru, că instituțiile de stat se află sub control de partid, că înalții funcționari nu și-au făcut datoria, că, în loc să guverneze, guvernanții s-au încleștat în lupte pentru „pârghii” etc.? Lipsa calităților de manageri li se reproșează lui Filat sau Leancă?

A pune accentul pe management în condițiile unui stat capturat (Thorbjorn Jagland), când dispar miliarde și se spală zeci de miliarde de dolari prin sistemul bancar, fără ca BNM, Procuratura Generală, CNA, SIS să intervină, ba, dimpotrivă, asistând complice la devalizarea băncilor și spălarea banilor, înseamnă a trișa, a manipula. E cum ai promite să învingi cancerul angajând un bun maseur.

Un șef de Guvern e mai mult decât un manager de companie. Chiar făcând abstracție de imaginea sa pătată, în afară de faptul că a construit o rețea de benzinării, că a condus o bancă, preluată ostil, că e proprietarul unor hoteluri și televiziuni, acaparate în mod dubios, ce se cunoaște despre Plahotniuc (și Filip), care sunt viziunile sale economice și politice, cât valorează pentru el libertatea și drepturile omului etc.?

El se oferea să scoată Republica Moldova din criză prin „terapie de șoc”, ceea ce ridică semne de întrebare asupra sincronizării sale cu realitatea economică, conceptul respectiv mirosind a naftalină de două decenii. Tot cetățenii urmează să-și strângă cureaua de dragul statului prădat de oligarhi, consideră oligarhul democrat, care are afaceri dubioase cu statul („Metalferos”, „Moldtelecom” etc.) și s-a „înfruptat” din bunul public când a avut ocazia (privatizarea Hotelului „Codru” etc.). Nu e aberant să-l pui pe lup paznic la oi?

Același coleg susținea la modul serios că omul de afaceri și liderul de facto al PD este demonizat pe nedrept, că „criticii” nu au prezentat probe precum că el ar fi cel care trage sforile și controlează principalele instituții din Republica Moldova. Iarăși, nu e singura opinie de acest fel. Pe internet circulă un filmuleț în care un grup de femei găgăuze sar în apărarea oligarhului considerat drept victimă a jurnaliștilor și a rivalilor oligarhi. Într-adevăr, există semnalmentele unei campanii de demolare, de demonizare a lui Plahotniuc. Dar multe acuzații nu par lipsite de temei. Problema lui Plahotniuc și a apărătorilor săi, a societății în general, e că reputația contează în politică, indiferent dacă reflectă sau nu realitatea. Vom reveni.