Nicolae Negru // Calea constituțională sau revoluționară?

Semne diacritice

Unii avocați ai lui Dodon consideră că Republica Moldova se află într-o criză politică artificială, provocată de Maia Sandu, care își dorește cu orice preț alegeri parlamentare anticipate, pentru a „capitaliza” victoria obținută în alegerile prezidențiale. Dincolo de aparențe, criza e cât se poate de reală, generată de planurile triumviratului cleptocratic Dodon-Șor–Plahotniuc de a se menține la guvernare. La modul ideal, orice politican care se respectă ar trebui să se opună unei asemenea perspective, iar în cazul Maiei Sandu, un guvern Durleșteanu înseamnă în mod automat înfrângere înainte de luptă, reducând puterea Președintei la valoarea simbolică, prescrisă de Constituție.

La alegeri parlamentare anticipate se poate ajunge pe două căi: 1) calea constituțională, foarte strâmtă, întortocheată, dificilă și 2) calea revoluționară, directă, mult mai largă, care necesită mai mult „curaj”, decât iscusință politică. Refuzul de a se conforma deciziei CC din 23 februarie, punând condiția „anticipate sau referendum”, sugerează că Maia Sandu ar înclina spre cea de-a doua cale. Întâlnirile pe care le organizează cu reprezentanți ai ONG, cu experți în dreptul constituțional, politologi, comentatori politici ar demonstra că ea nu e sigură de pașii săi, mai având ceva timp la dispoziție.

Situația se va clarifica după 23 martie, când se vor împlini trei luni de la demisia Guvernului Chicu. Dacă Maia Sandu nu se va consulta până atunci cu fracțiunile parlamentare și nu va desemna un alt candidat la funcția de prim-ministru, probabilitatea ca CC să dea undă verde decretului de dizolvare a Parlamentului e foarte mică, aproape de zero, spun experții în drept constituțional. Dacă Curtea Constituțională va spune că nu sunt întrunite condițiile pentru dizolvarea Legislativului, Maia Sandu nu are altă soluție decât să cheme oamenii în stradă, cu toate riscurile și consecințele negative, poate chiar dezastruoase, care vor decurge de aici.

Lipsite de legitimitatea constituțională, într-o eventuală situație de urgență, legată de creșterea bruscă a numărului de cetățeni contaminați, acțiunile de stradă nu vor avea nici forța morală necesară. Nu pot fi excluse diversiunile și, dacă se va ajunge la vărsări de sânge, ele vor fi puse pe conștiința celora care au inițiat confruntările. Revoluția va genera în mod inevitabil și alți „eroi”, cu care Maia Sandu va trebui să împartă gloria și laurii popularității. Ceea ce la rândul său va influența și rezultatele unor eventuale alegeri parlamentare și, respectiv, perspectiva reformelor.

Fără îndoială, majoritatea cetățenilor vor fi de partea Maiei Sandu. Dar la dispoziția lui Dodon-Șor-Plahotniuc rămân importante pârghii de stat. Nu este exclusă adoptarea în Parlament a unei declarații de încercare a uzurpării puterii de către președintă. Ținând cont de faptul că guvernul interimar este în esență dodonist, Președinția se poate pomeni complet izolată, dacă se merge pe linia confruntării și a fărădelegii. I se poate tăia finanțarea, curentul, apa etc., primăria fiind și ea în mâinile socialiștilor… Când deschizi Cutia Pandorii te poți aștepta la orice.

Calea constituțională va fi puțin mai lungă, în schimb mai sigură. Curtea a zis că da, președintele poate emite pretenții față de calitățile viitorului premier. Prin urmare, Maia Sandu poate respinge candidatura propusă de Dodon-Șor-Plahotniuc și poate desemna un candidat de încredere, care să formeze un guvern „tehnic”, de tranziție foarte scurtă, având ca scop principal, în afară de lupta cu pandemia, pregătirea Republicii Moldova către alegerile anticipate. Programul Guvernului nu trebuie să conțină nimic altceva, decât menținerea statului în stare funcțională, iar deputații care îi vor acorda vot de încredere Guvernului își vor asuma în mod automat obligația de a declanșa alegeri parlamentare anticipate. Sigur, va fi nevoie de negocieri, această cale va cere din partea președintei Republicii Moldova un efort politic și diplomatic mult mai mare și mult mai mult curaj, decât dacă ar apăra interesul cetățenilor „până la capăt” prin declarații și chemări sălbatice împotriva Curții Constituționale. Maia Sandu trebuie să aleagă dacă este om de stat, politiciană de cursă lungă sau revoluționară de un an sau doi.