Berbecii

Semne diacritice

E vorba, firește, despre politicienii noștri, care s-au încleștat pe viață și pe moarte din cauza Ministerului Transporturilor. Căci, în esență, acesta e motivul pentru care nu avem azi o majoritate parlamentară, o guvernare proeuropeană cât de cât stabilă, capabilă să reziste pe durata a patru ani.

Intrigat de știrile din Republica Moldova, Klaus Iohannis l-a invitat pe ambasadorul Iurie Reniță să-i explice de ce nu se pot înțelege partidele proeuropene de la Chișinău. Și Angela Merkel și-a pierdut răbdarea și a trimis un consilier să vadă de ce s-au încleștat deasupra prăpastiei economice, sub privirile flămânde ale ursului rusesc, berbecii moldoveni. Nici neamțul de la București, nici cel de la Berlin nu sunt capabili să înțeleagă acest gen de politică berbecească în secolul 21.

Sper să nu se supere cititorii și activiștii de la protecția animalelor că nedreptățim berbecii, dar nu avem la îndemână o altă comparație mai convingătoare, mai exactă pentru a descrie încăpățânarea liderilor PD și PL, relațiile dintre ei. Să piară lumea, să se ruineze Republica Moldova, să o ocupe cine-o vrea, să se închidă școlile și grădinițele, să moară de foame pensionarii, dar să li se dea Ministerul Transporturilor, căci numai având acest minister la dispoziție, democrații și liberalii pot considera că au încăput la guvernare și posedă „pârghiile” necesare pentru a ferici poporul.

Ministerul Muncii, Protecției Sociale și Familiei? Nu, în niciun caz, și-l pasează unul altuia. Sunt gata să moară de „grija față de popor”, repetă fraza la fiecare cinci minute, dar nici chiar așa! E prea multă bătaie de cap! În acest minister nu vin, ci se duc banii, care mereu nu ajung la toți, acolo ai de a face cu pensionarii noștri veșnic nemulțumiți, capricioși, dar și cu mamele care cred că, născând un copil, toată lumea trebuie să se învârtă în jurul lor. Doar la Ministerul Transporturilor democrații și liberalii vor putea asigura cursul european!

Se cred moderni și chiar postmoderni, dar sunt oamenii trecutului, ai unui trecut îndepărtat, despre ei scria Caragiale, cu o sută și ceva de ani în urmă: „...fără respect de lege, fără milă de oameni, fără frică de Dumnezeu; această oligarhie legiferează, administrează, calcă astăzi legile pe care le-a făcut ieri, preface mâine legile făcute azi, ca poimâine să le calce și pe acelea, fără spirit de continuitate și fără altă sistemă decât numai împăcarea momentană a exclusivelor ei interese...”.

Simțul măsurii, al decenței i-a părăsit definitiv și pe alți politicieni de la noi. În acest sens, Dodon s-a depășit pe sine însuși, revoltându-se că SUA doresc să ajute Republica Moldova să reziste „presiunilor ruse și a activităților destabilizatoare” întreprinse de Rusia împotriva noastră. Liderul PSRM sare indignat că, astfel, Obama încalcă neutralitatea noastră seculară, se amestecă în afacerile noastre interne, de parcă cineva ne-ar forța să acceptăm banii prevăzuți în bugetul american. Nu Rusia, care ocupă o parte a teritoriului nostru, ne încalcă neutralitatea și se amestecă în afacerile noastre interne, ci SUA care vor să ne ajute să construim un elementar gard de protecție în jurul casei noastre, ca să nu intre pe neprins de veste niște cazaci turmentați și înarmați. Mesajul lui Dodon e nu cumva să îndrăznim să ne păzim hotarele, ca Rusia să aibă probleme când va decide că a venit timpul să trimită „omuleții verzui” și tancurile ca să reocupe Republica Moldova. Fauna noastră e prea săracă pentru a descrie un asemenea specimen.