America sub Trump sau o lume fără America

Semne diacritice

Discursul inaugural al noului președinte al SUA, Donald Trump, a fost decepționant, eufemistic vorbind. Ideea sa principală, care i-a excitat pe „brexitiștii” și antiamericanii din toate țările, poate fi rezumată în felul următor: nu-mi pasă de ceea ce se întâmplă în lume, decât în măsura în care sunt atinse interesele Americii. America first – America în primul rând, este noua „viziune” de care se va ghida Casa Albă. Puterea, bunăstarea, securitatea Americii - înainte de toate, restul lumii nu ne privește, să-și caute singură de grijă, este esența mesajului transmis de Trump.

Deși îl admiră pe Putin, lui Trump îi lipsesc completamente pretențiile „mesianice” ale președintelui rus. Dacă Putin privește global, vrea să salveze omenirea, inclusiv americanii (pe ruși considerându-i salvați deja), Trump are o viziune parohială, provincială, vrând să-i salveze în primul rând pe americani.

Modul în care el atinge coardele sensibile, egoiste ale sufletului american este direct, simplu, ca să nu spunem primitiv, până la jenant. Ajunge cât ne-am spetit pentru alte popoare, zeci de ani am îmbogățit industria străină în detrimentul celei americane, am subvenționat armatele altor țări, lăsând armata noastră să ducă lipsă de resurse (bugetul de apărare al SUA a fost în ultimii ani peste 600 de miliarde de dolari anual, jumătate din PIB-ul Rusiei – n.n.), am apărat frontierele altor state, refuzând să le apărăm pe ale noastre, și am cheltuit trilioane și trilioane de dolari în străinătate, în timp ce infrastructura Americii s-a deteriorat și s-a ruinat. Am îmbogățit alte țări, în timp ce bogăția, puterea și încrederea țării noastre s-a risipit, afirmă cu aplomb noul șef al administrației SUA.

Logica acestor judecăți este comparabilă, în sens invers, cu cea a tezelor propagandei rusești, imprimate în ADN-ul multor persoane de la noi, precum că SUA este cea care smântânește ulcioarele globalizării, îmbogățindu-se pe seama țărilor sărace. Soluția la care se ajunge pe această cale, nici proaspătă, nici originală, e de fapt fructul dezamăgirilor și nostalgiilor fără leac, care fac ravagii și în Europa.

De acum încolo, America nu va mai impune modul său de viață nimănui, ci doar va inspira alte popoare prin exemplul său, a anunțat Trump. Cea mai mare putere economică și militară a lumii se va sustrage aproape complet de la problemele globale, dacă e să deducem din cele spuse de el la inaugurare.

Nu numai schimbările climatice sau comerțul internațional, ci și pacea și securitatea globală, democrația, libertatea de exprimare, drepturile și libertățile omului, ale minorităților nu mai sunt priorități ale politicii externe americane, Trump s-a ferit să pronunțe aceste sintagme în discursul său, el nu a pomenit nici de Europa, nici de China sau Rusia, nici de ONU sau UE, NATO etc., ca să-și accentueze astfel privirea spre interiorul Americii.

„Noi vom căuta prietenia și bunăvoința popoarelor lumii, dar vom face aceasta cu înțelegerea că e dreptul tuturor popoarelor să urmărească în primul rând interesul propriu”, a subliniat el spre bucuria tuturor tiranilor și despoților de pe glob, a pretendenților la sfere de influență și teritorii străine. Un „deal” cu America e șansa lor. Cine va rezista în asemenea condiții tentației de a-și face dreptate cu forța armatei?

O singură excepție va sparge izolarea Americii – lupta împotriva terorismului islamic. „Noi vom fortifica vechile alianțe și vom forma altele noi - și vom uni lumea civilizată împotriva terorismului islamic radical, pe care îl vom eradica complet de pe fața pământului”, a promis Trump. De ce doar terorismul islamic și doar cel radical se bucură de această atenție nu este clar întru totul. Să nu fie suficientă interdicția pentru musulmani de a intra în America, după cum anunțase noul președinte în campania electorală?

America lui Trump, descrisă în discursul de vineri, seamănă cu un șerif care își depune insigna, dar nu și pistolul, spunând că de azi înainte va lucra doar pentru binele familiei sale, spre bucuria gangsterilor din oraș. De la America lui Bush, care era gată să scoată în orice moment pistolul pentru a apăra ordinea mondială, la America lui Obama care nu își ținea pistolul la vedere, dar coordona „din spate” lupta pentru o lume mai dreaptă și mai sigură, America lui Trump, dacă se va materializa, este cel mai mare cadou pentru Rusia. Lumea „multipolară”, în care există mai mulți „șerifi” regionali, așa cum își dorea Kremlinul, poate deveni o realitate. Cum să nu-l simpatizeze Putin pe Trump, cum să nu-i acorde o mână de ajutor în alegeri?

O Americă închisă, preocupată de sine, care nu-și bagă nasul în treburile Europei, dar mai cu seamă în ale Rusiei e ceea ce visa Kremlinul de mult timp, de când și-a pus în aplicare planul de refacere a „lumii ruse”, a „Rusiei istorice”. Putin crede că doar America îi poate sta în cale, că Europa rămasă singură nu îi va rezista.

Discursul lui Trump anunță că Republica Moldova ar putea pierde nu numai asistența tehnică în domeniul securității și apărării, nu numai asistența financiară care se ridică la 1,2 miliarde de dolari. Se schimbă esențial perspectiva Republicii Moldova - șansele de a exista ca stat independent se reduc și reunirea cu România devine o necesitate urgentă. Crește exponențial riscul unei tranzacții între Putin și Trump pe problema transnistreană, în folosul Rusiei. (De altfel, și preluarea președinției OSCE de către Austria, care simpatizează cu Rusia și se pronunță pentru ridicarea sancțiunilor de după ocuparea Crimeii, nu este o veste bună pentru noi, căci ne putem aștepta la un front comun ruso-austriac împotriva Chișinăului.)

Să nu ne grăbim însă cu concluziile. Chiar și în America, de la vorbe până la fapte există o distanță. „Viziunea” izolaționistă a lui Trump va trebui să treacă și prin filtrele instituțiilor, ale societății americane. Costurile ruperii numeroaselor fire ale globalizării nu le-a calculat nimeni, iar acestea se pot dovedi mult prea mari pentru companiile și bugetul american. De fapt, nici nu a fost făcut public un program concret de guvernare, ci doar intenții, adesea contradictorii, expuse cu diferite ocazii. Deși Trump consideră că NATO este o organizație învechită, el a numit-o și importantă. Și nu e singurul exemplu de inconsecvență. S-a întâmplat nu o dată să-și nege propriile spuse. El a selectat în echipa sa unele persoane care văd rolul Americii în lume altfel decât le-a expus în discursul său. Cum va proceda noua administrație a SUA în realitate nu poate spune azi nimeni, inclusiv Trump. După cum s-a exprimat un jurnalist american, incertitudinea este cuvântul cel mai potrivit pentru starea Americii de azi. Și a lumii.