Am întors pagina și scriem o nouă „istorie de succes”?

Semne diacritice // El Coordonatore vrea să demonstreze că guvernarea PD abia începe, că până acum nu a avut niciun rol în „procesul decizional”

Plahotniuc se mișcă mai repede decât reușesc observatorii politici să „digere” acțiunile sale. Întors de la Washington, el pare „schimbat la față”, se comportă ca și cum nu are nicio atribuție la guvernarea de până la arestul lui Filat, la furtul miliardului, la paralizia statului moldav și mizeria în care s-au pomenit cetățenii săi. O fi vorba de o amnezie sau e altceva la mijloc?

El Coordonatore vrea să demonstreze că guvernarea PD abia începe, că până acum nu a avut niciun rol în „procesul decizional”, că nu el a împărțit ministerele, nu a controlat BNM, Procuratura Generală și CNA, că i-a lăsat pe alții să dirijeze și nu a reacționat când vedea că R. Moldova cade în prăpastie, că impresia despre capturarea statului e un mit, un vis rău în cel mai rău caz. De azi înainte ne vom vedea și vom comunica mai des, vom trăi mai bine și ne va fi mai vesel, ne promite Plahotniuc. El ne mai promite echilibru, stabilitate politică, justiție independentă, dar – nota bene! – nu promite recuperarea miliardului, decât din buzunarele cetățenilor furați.

Ar trebui să înțelegem că ce e pierdut, e bun pierdut, că am întors pagina și scriem o nouă istorie de succes? (De aceea, probabil, Procuratura Generală îl ține pe Filat cu căluș la gură, să nu poată sufla nicio vorbă, ca tot ce are el de spus să nu ajungă la urechile societății, inclusiv ale celei „civile”, și ale ambasadelor străine, „influențându-i”.)

* * *

Firește, pretențiile noi ale lui Plahotniuc nu pot să nu aibă legătură cu vizita sa la Washington, vizită al cărei ecou mai reverberează prin capetele unor colegi comentatori, dar ale cărei semnificații nu le înțeleg sau nu vor să le accepte, reproșându-le SUA că i-ar fi sedus pe mioriticii moldoveni cu lozinci frumoase, ca să-i părăsească în mod pragmatic, în captivitatea monstrului oligarh, când le era lumea mai dragă.

Replica ambasadorului James Pettit că nu americanii i-au votat pe actualii guvernanți, că SUA lucrează cu „materialul clientului”, adică cu guvernele alese în mod legitim, nu le-a zdruncinat „dezamăgiților”, celora care sperau, probabil, că Washingtonul va pune umărul la declanșarea alegerilor parlamentare anticipate, certitudinea că americanii greșesc, eufemistic vorbind, că nu-și cunosc cum se cuvine interesele în regiunea noastră.

Sigur, nu ni se oferă în fiecare zi ocazia de a-i învăța minte pe partenerii-salvatori, de a-i „instrui” cum ar trebui să ne salveze. Dacă nu ascunde o subtilă manipulare, supărarea pe americani conține și o mare doză de infantilism politic. Sunt lucruri pe care SUA nu pot să le facă în locul nostru.

Fostul ambasador german în Republica Moldova, Matthias Meyer, spunea, în legătură cu prădarea BEM, că în Germania lumea ar fi ieșit în stradă, dacă ar fi aflat despre ceva asemănător. De ce cetățenii noștri nu au ieșit în stradă imediat, spontan, nechemați de nimeni, dând glas propriului sentiment de revoltă și sete de dreptate, cerând întoarcerea miliardului și pedepsirea vinovaților, cum ar proceda nemții, grecii, francezii și multe alte popoare? - aceasta-i întrebarea!

De ce nu au ieșit moraliștii de azi, 10 sau 20 sau câți sunt, pentru a le servi cetățenilor un exemplu de atitudine civică sănătoasă, responsabilă, demnă, să fie ei scânteia care să aprindă focul revoltei populare? Să nu ne ascundem după deget: dacă protestele „de amploare” erau într-adevăr de amploare, poate că Plahotniuc nu ajungea la Washington.

Dacă în Piața Marii Adunări Naționale ieșeau să protesteze împotriva oligarhiei cei „peste o sută de mii” de oameni anunțați, în realitate fiind de zece ori mai puțin, Plahotniuc ar fi fugit cu tot cu bodyguarzi, i-ar fi scăpărat călcâiele și azi nu avea tupeul să ne promită „stabilitate și luptă cu corupția”.

De ce tinerii, de ce intelectualii nu participă la protestele organizate de Platforma Civică „DA”?, se întrebau, vara trecută, oratorii din PMAN. Răspundeți la această întrebare, înainte de a muri de grija americanilor, stimați colegi!