Akela a ratat ținta

Semne diacritice

Atacul cu rachete, efectuat de SUA, Marea Britanie și Franța asupra unor obiective de producere și stocare a armelor chimice din Siria, vor avea un efect devastator asupra relațiilor internaționale, a spus Putin, cel care a ocupat, în 2014, Crimeea și regiunile Donețk și Luhansk ale Ucrainei. Și ar fi ocupat și alte regiuni, dacă ucrainenii nu și-ar fi venit în fire și nu s-ar fi opus cu înverșunare.

Când Rusia călca cu cizma ordinea internațională, fapt constatat de Adunarea Generală a ONU, Putin nu conștientiza ce face? E adevărat, bârna din propriul ochi nu se vede atât de bine ca paiul din ochiul altcuiva, dar, totuși, se vede, dacă vrei să vezi, firește.

Consiliul de Securitate al ONU, convocat la inițiativa Rusiei, a respins, cu 3 voturi pentru, 4 abțineri și 8 voturi împotrivă, rezoluția de condamnare a atacului de sâmbătă dimineața asupra Siriei. Este grăitor faptul că printre statele care s-au abținut se numără și Kazahstanul. Nu te poți acoperi cu principiul suveranității pentru a ucide oameni, maturi și copii. Chiar dacă sunt propriii cetățeni.

Majoritatea țărilor membre ale Consiliului au considerat necesară pedeapsa aplicată lui Bashar-al-Assad, care folosește, nu pentru prima dată, arma chimică împotriva propriului popor. Decizia de a-l împiedica să o facă pe viitor este legitimă și nu poate pereclita ordinea mondială. Mai cu seamă că lovitura a fost anunțată dinainte și au fost luate toate măsurile ca să nu aibă de suferit sirienii.

Putin îi amenințase pe americani cu o lovitură de răspuns și îi pregătise pe ruși pentru un eventual război atomic, dar, din fericire, a fost doar un bluff. Unul iresponsabil, trebuie să spunem, chiar și în contextul cazului Skripal, chiar dacă Putin se simte cu musca pe căciulă, atunci când se vorbește despre recursul la armele chimice, în disprețul normelor internaționale.

Ce l-a determinat să se abțină? Doar teama de consecințe, faptul că mușchii militari ai Rusiei nu sunt nici pe departe comparabili cu ai SUA, care, de altfel, a testat în această operațiune și unele rachete noi, invizibile? Sau poate reținerea lui Putin e o recunoaștere tacită a faptului că SUA, Marea Britanie și Franța au dreptate, că informația precum că Bashar-al Assad a folosit gaze toxice împotriva cetățenilor sirieni este veridică? Altfel de ce ar fi sprijinit lovitura respectivă Germania și alte state UE care, în alte situații, nu se abțin să se situeze pe poziții divergente față de SUA, cum a fost cazul Irakului?

Ca poporul rus să nu observe cumva retragerea lui Putin cu coada între picioare, mașina propagandistică i-a uns ochii cu un strat gros de informații false: că două treimi din rachete americane, britanice și franceze ar fi fost doborâte, că majoritatea din ele nu ar fi ajuns la țintă etc. Trolii ruși au fost observați și pe rețelele sociale de la noi, scriind despre superioritatea militară și morală a Rusiei. Dar ceva nu e ca altă dată: Akela a ratat ținta.