Dialogul „interpușilor”, un eșec necesar


Semne diacritice
Primul dialog formal dintre reprezentanții guvernării și ai societății mi-a lăsat impresii contradictorii, confuze. Un dialog poate fi eficient doar când este sincer, când „interlocutorii” se respectă reciproc și urmăresc un scop comun. Din păcate, acest minimum de „ingrediente” a lipsit sau a părut să lipsească în discuția de miercuri, care lua uneori forme deloc politicoase, deloc civilizate.
Să nu ne ascundem după deget, actualul trio de la vârful puterii în Republica Moldova care a inițiat dialogul are o problemă de credibilitate, atribuindu-i-se, pe drept sau pe nedrept, statutul de „interpuși”. De aceea, nu există certitudinea că ei vor putea asigura realizarea reformelor care să elibereze instituțiile statului din captivitatea oligarhilor.
Programul de guvernare la care a făcut trimitere premierul Valeriu Streleț nu e decât o foaie de hârtie, nu poate să impresioneze pe nimeni după ce alte trei programe de acest fel au rămas literă moartă. Se pare însă că nici Streleț, nici Candu nu conștientizează faptul că autoritatea funcției lor este viciată, că orice afirmație, promisiune făcută de ei nu are nici pe departe „greutatea” adecvată statutului lor formal. Sunt necesare măsuri energice, credibile care să convingă societatea că ei sunt ceea ce se numesc, premier și președinte al Parlamentului Republicii Moldova. Firește, e vorba în primul rând de măsurile legate de BEM.
Sinceritatea guvernării de a schimba radical starea de lucruri poate fi pusă la îndoială atâta timp cât nu se face nimic, decât spectacol, pentru a-i descoperi pe hoți și a întoarce miliardul, lăsând această sarcină pe mâna acelorași persoane care nu și-au făcut datoria de a asigura securitatea și stabilitatea sistemului bancar – procurorul general, directorul CNA, SIS etc. (De altfel, un exemplu de spectacol e cazul „Caravita”. Nu pare ciudat, chiar absurd, faptul că CNA îl arestează doar pe cel care a „extras” (a împrumutat?) aproape 3 milioane de euro de la BEM și îi lasă în libertate pe cei care au acordat împrumutul, care au administrat banca respectivă? Ar reieși că cei de la „Caravita” au spart safeurile BEM fără știrea lui Ilan Șor? E și mai ciudat că o mare parte a presei ia drept monedă curată comunicatul de presă al CNA, fără să pună întrebări, fără să se întrebe măcar unde sunt celelalte peste 997 de milioane de euro.)
E europenește ca funcționarii care nu și-au făcut datoria să-și dea demisia sau să fie demiși. E un prim, obligatoriu semn de regret, de recunoaștere a greșelilor. Încăpățânarea de a-i proteja pe cei incompetenți sau complici la crimă reduce la zero toate promisiunile și angajamentele de schimbare anunțate de AIE 3.
În pofida așteptărilor, nu am auzit la forum ceva spus cu claritate în acest sens nici de liderii coaliției de guvernământ, Filat, Lupu și Ghimpu. Din partea lor, nu au recunoscut și nu au promis nimic. De aceea, apelurile la unitate și stabilitate, la solidarizare cu guvernarea întru evitarea dezastrului au sunat cam fals, în contrast cu discursurile majorității participanților care au sprijinit în fond marea parte a revendicărilor Platformei DA, cu excepția demisiei președintelui Republicii Moldova și a alegerilor anticipate.
Pe de altă parte, caracterul ultimativ al unor revendicări discutabile (cum ar fi cea a schimbării modului de alegere a președintelui Republicii Moldova, a demiterii membrilor CEC, CCA sau a conducerii Companiei „Teleradio Moldova”), tonalitatea mult prea pompoasă a mesajului adresat de Andrei Năstase, liderul Platformei DA, relevă fie o inadecvare la realitate, fie o intenție camuflată de a provoca cu orice preț alegeri parlamentare anticipate. Putem suspecta că și unii dintre „dadaiști” sunt nesinceri și falși, „interpușii” cuiva dornic de răzbunare, aliat secret cu Dodon și Usatîi, contribuind astfel ca forumul de miercuri să pară o încercare a surdului de a dialoga cu mutul.
Întâlnirea a fost „salvată” de ceilalți participanți, reprezentând diferite domenii de activitate, care au vorbit despre probleme și acțiuni concrete de întreprins pentru a scoate Republica Moldova din criza politică, economică, financiară, dar și morală. Guvernarea a obținut suficient „material” pentru un „plan de acțiuni” care să servească drept bază a unui „pact social” salvator. Depinde, repetăm, cât de sincer dorește ea să iasă sau să pară ieșită din „buzunarul” oligarhic. Și cât de repede se va mișca.
PS: Textul a fost scris până la anunțul că procurorul general a solicitat ridicarea imunității parlamentare pentru liderul PLDM, Vlad Vilat. Vom comenta noua situație în numărul viitor al Ziarului NAȚIONAL.












































































