Ne reformăm, dar nu cu toții

Punct de sprijin

Republica Moldova rămâne lider în topul țărilor Parteneriatului Estic privind integrarea în Uniunea Europeană. Concluziile aparțin autorilor studiului „European Integration Index 2013 for Eastern Partnership Countries”, prezentat de IDIS „Viitorul” și Fundația Soros-Moldova.

Oarecum bizar este acest studiu. Dacă vrem să ne comparăm cu Belarus sau Armenia, care a decis că nu se mai integrează în UE, dar în Uniunea Vamală, atunci cu siguranță suntem lider. Dacă ne vom compara cu Ucraina, care a parafat deja acordurile cu UE și ar putea să le semneze la Vilnius, situația deja e inversă. Totul depinde de aceea cu cine vrem să ne comparăm. Așa că unele concluzii, gen: Moldova este reformatorul de top în regiune și este cel mai aproape de îndeplinirea standardelor UE, trezesc semne de întrebare.

De ce ar veni cei 28 de ambasadori europeni, dacă totul e bine și suntem lider? De ce ar trebui să ne confirme o dată în plus că reformele trebuie continuate? Că reforma justiției și lupta cu corupția sunt principalele teme pentru acasă la care avem cele mai mari restanțe? Este adevărat că UE vrea să ne încurajeze, mai ales acum când Rusia exercită anumite presiuni în regiune. Dar tot atât de adevărat că este și o avertizare. Să sperăm că nu e ultima.

Actuala guvernare a demarat mai multe reforme în diferite domenii. Doar că acestea nu au fost duse până la capăt ca să dea rezultate palpabile. De aceea, cred că problema trebuie simplificată. Guvernarea să se concentreze pe un singur domeniu – reforma justiției. Pentru că lupta cu corupția fără o justiție reformată este lipsită de sens. Valabil și pentru alte domenii.

Între timp, opoziția comunistă protestează în stradă. Dincolo de retorica pseudobolșevică ridicolă (în care încap și Aurora, și Nurnbergul și alte găselnițe scoase de la naftalină), acestea sunt deloc neglijabile pentru guvernare. Pe fundalul creșterii nemulțumirii populației și în lipsa miracolelor economice care ar ridica nivelul de trai mai sus de minimumul de existență, încă o gafă (o privatizare obscură) ar putea declanșa proteste de proporții.

De ani buni vorbim de aceleași lucruri. De ani buni europenii ne zic ce trebuie să facem. De ani buni noi răspundem – merg reformele! Oare chiar merg? De ce atunci am rămas sub monitoring? Poate, totuși, nu prea merg? Sau, parafrazându-l pe Păcală, ne reformăm, dar nu cu toții.