Năstase, CRITICAT pentru că a dat buzna pe șantierul fostului cinematograf „Gaudeamus”: „A intrat în primărie cam tot așa cum au intrat bolșevicii în Kremlin, în 1917”

„Da, vechea administrație a capitalei a comis multe ilegalități și este foarte probabil ca și în cazul acestei privatizări să existe anumite semne de întrebare. Totuși, dacă există bănuială rezonabilă, te apuci și cercetezi, civilizat și documentat. În plus, nu poți pretinde că vorbești din perspectiva unui cetățean de rând, după ce ai fost ales primar, asta dacă înțelegi pe deplin rolul pe care ți l-ai asumat. Există mecanisme, multe și legale, care-ți permit să faci lumină, nu dai cu bâta în cap, ca un apucat, unor muncitori care nu au absolut nimic în comun cu războiul tău. Se vede de la o poștă că se joacă un scenariu, cel al victimizării agresive, dacă putem spune așa”, scrie jurnalistul Nicolae Federiuc pe blogul său de pe vox.publika.md.

În fond, ceea ce se întâmplă sub ochii noștri nu este decât o manifestare de bădărănie și marasm, prin care se încearcă să fie întreținută flacăra aprinsă din disperare pe data de 3 iunie, crede autorul materialului. „În acest peisaj slinos, matrapazlâcurile lui Grozavu și a altora ca el nici nu mai par atât de grozave. Pentru că atitudinea și comportamentul contează. Dacă nu pentru toți, cel puțin pentru o parte semnificativă. O cere funcția, care, prin definiție, inspiră o anumită noblețe. Se întorc în mormânt, mai exact, sub fundamentul „cinematografului” Gaudeamus, Carol Schmidt și Alexandru Bernardazzi, când își văd succesorii prin ochii lor de aristocrați. Năstase a intrat în primărie cam tot așa cum au intrat bolșevicii în Kremlin, în 1917, cu ciubotele murdare, și teamă mi-i ca lucrurile să nu evolueze în aceeași direcție. Or, bolșevicii tot aveau aplaudaci care erau convinși că dreptatea e de partea lor, inclusiv atunci când l-au împușcat pe țar, cu toată familia lui”, afirmă Federiuc.

Acesta mai spune că așa-zisul „Gaudeamus” nici măcar nu a fost cinematograf. „Cinematograful „Gaudeamus” nu există în realitate și nici nu sunt sigur că a existat vreodată în adevăratul sens al termenului „cinematograf”. Ceea ce a existat și mai există încă în capetele nostalgice monolingve este „Sorok let”, care e mai mult stație de troleibuz și de „rutieră” decât ceea ce se insinuează. Denumirea „Gaudeamus” e un fel de ambalaj, cât de cât agreabil, pentru o fosilă imobiliară comunistă, construită pe morminte, care pute a urină sovietică, la fel ca multe alte construcții caricaturale din epoca de glorie roșie, îmbibate cu acest miros specific. Așa că invocarea cuvântului „cultură” în toată această vânzoleală de doi bani e mai degrabă o profanare. Haideți să nu oprim demolarea unui simbol expirat din contul demolării a tot ce a mai rămas din etică, respect și bun-simț”, a conchis acesta.