Muziciană și pictoriță: TALENTELE unei tinere din Republica Moldova

Talent // „Este un lux pentru un artist să practice mai multe tipuri de artă şi această ocazie o am acasă, nefiind preocupată de probleme existențiale”

Pune notele pe portativ și tușele pe pânză cu aceeași dexteritate, fiind atât o pictoriță talentată, cât și o cântăreață de perspectivă.

Este vorba de tânăra Valeria Barbas, care a vernisat în această săptămână expoziția „Improvizaţii în Alb” la Galeria „Constantin Brâncuși” din capitală. Mai multe despre expoziție și despre dubla sa ipostază ne povestește pictorița în interviul de mai jos.

Valeria, ai absolvit o facultate de muzică, dar și una de pictură. Cum „au crescut” aceste două talente în unison?

Într-adevăr, cele două direcţii artistice s-au plămădit paralel şi într-un mod foarte firesc pentru mine, poate chiar undeva în subconştient. Din copilărie am crescut printre pânze şi miros de ulei. Deseori, mă furişam în atelierul mamei şi mă jucam cu culorile, între timp făcând ore intensive de muzică, vioară şi pian, fiind elevă la Liceul Republican de Muzică „Ciprian Porumbescu” din Chișinău.

În pofida faptului că părinţii iniţial au hotărât că un pictor în familie ar fi de ajuns, mama fiind pictoriţă şi critic de artă, totuşi viaţa a avut alte planuri. Timpul a pus alte accente şi, în acest sens, mediul în care am crescut atât muzical, cât şi plastic şi-a lăsat o amprentă asupra destinului meu.

Când ți-ai dat seama că poți să combini culorile cu notele muzicale și cum te ajută arta în muzică și viceversa?

Bineînţeles, au fost acele prime experimente coloristice în copilărie. O abordare mai conştientă a fost la absolvirea liceului de muzică, când am participat la un concurs de autoportrete lansat de Uniunea Artiștilor Plastici la care am realizat una dintre primele mele pânze.

Ulterior, cred că definitorie a fost şi decizia de a urma o facultate de compoziţie, cu profesorii Zlata Tcaci şi Gheorghe Mustea. Principiile şi legităţile compoziţiei muzicale deseori sunt viabile şi pentru arta vizuală. Mă inspiră însuşi procesul de creaţie.

Când am început să aştern notele pe portativ odată cu tuşele pe pânză, este greu de spus, însă cu siguranţă am fost marcată de orele de muzică electronică cu Mihail Afanasiev de la Conservator și am descoperit un câmp sonor aproape infinit de larg.

Cum te-a susținut familia să practici ambele activități?

Sunt o norocoasă şi sunt recunoscătoare părinţilor pentru că am avut posibilitatea din copilărie să merg la ore de muzică, canto, dans, să am un pian bun, austriac, marca „Stingl”, şi în acelaşi timp să merg cu mama la diverse vernisaje, să petrec timp în atelierele altor pictori şi să am acces la o bibliotecă de artă, răsfoind cu interes albumele lui Dali, Bosch sau Chagall.

Fiecare artist este în căutarea propriului stil. Care sunt stilurile pe care le abordezi atât în muzică, cât și în pictură?

În discursurile artistice tind spre o exprimare care s-ar raporta mai degrabă la estetica (post)modernă. Mi se pare important ca artiştii, însumând/însuşind experienţele şi realizările anterioare, să se preocupe de subiecte de actualitate, să reflecte prezentul, cu toată complexitatea sa de problematici.

Pictura mea aş defini-o ca o abstracţie lirică, deşi nu lirismul deseori plonjează în sfera dramaticului. Utilizez ulei, acril, tehnică mixtă și colaj.

În creaţia muzicală folosesc diverse mijloace artistice şi tehnici de compoziţie, precum aleatorica liberă şi limitată, pointilism, elemente de scriitură modală, muzică electronică, field recordings etc., selectate în funcție de conceptul creaţiei muzicale. De asemenea, sunt adepta interacţiunii mijloacelor artistice.

În proiectele mele de artă contemporană abordez diverse practici precum foto-video-sound, performance, instalaţie și intervenţii în spaţiul public.

Expoziția pe care o vernisezi se numește „Improvizații în alb”. De ce „alb”?

Această denumire are o conotaţie dublă. În sens plastic, desemnează culoarea şi starea predominantă reflectată în pânze. Albul este pentru mine o culoare specială, capabilă să transmită contraste puternice şi sentimente.

Al doilea sens ar fi unul muzical, pentru că pe lângă improvizaţii în culoare pe pânză etalate pe simezele expoziţiei, noi am improvizat și la concertul din cadrul Vernisajului împreună cu Ruslan Ciotu (chitară) şi Alexandru Petriuc (chitară bas). În plus, dacă e să luăm litera (l) în paranteze vom obţine „Improvizaţii în Ab” (La bemol major).

Ce ai vrut să transmiți publicului prin această expoziție?

Expoziţia cuprinde peste 50 de tablouri, peisaje lirice, portrete, compoziţii abstracte aluzive cu diverse ritmuri coloristice, realizate în diverse perioade de creaţie, începând din 2000, în special, s-au format trei serii de lucrări: „Frontiere”, care urmăresc o serie de evenimente din contextul sociopolitic al ţării; „Arhetipale”, în care se abordează anumite motive folclorice, simboluri, ce ţin de rădăcinile străvechi şi de spiritualitatea poporului nostru, dar şi o serie recentă – „9 PRIVIRI ASUPRA Lunii”.

Ai două talente, pe care le poți explora în orice țară din lume. Ce te-a determinat să îți valorifici talentul acasă?

Este un lux pentru un artist să practice mai multe tipuri de artă şi probabil această ocazie o am mai mult acasă, nefiind preocupată într-atât de probleme existențiale de acomodare, marketing etc., deşi acestea persistă şi în contextul local.

Perioada de tranziţie în care suntem este una favorabilă din punctul de vedere al subiectelor de abordare. Deseori mă prind cu gândul că mai am ceva de făcut aici, că misiunea mea în calitate de artist încă nu s-a încheiat şi că există un tezaur bogat de tradiţii şi un câmp informaţional complex, care să mă inspire.

Mulțumesc!