Mic ghid al teoriilor conspirației în epoca Post-COVID. Cum le identificăm și de ce sunt atât de greu de contracarat

Elvis trăiește în Cuba și joacă șah cu Ceaușescu. Vaccinurile provoacă autism. Sunt interese mari la mijloc. Americanii nu au fost niciodată pe lună dar și-au dărâmat turnurile în 2001. Pământul e plat și NASA conspiră pentru a ne face să credem că e rotund. Recent, fanii teoriilor conspirației au lovit cu târnăcopul în plin și au dat peste un uriaș zăcământ de aur: de câteva luni, în lume avem în desfășurare o pandemie de coronavirus, fenomen care a dus la o extrem de bruscă înviorare a acestui gen de teorii, mai ales în mediul online. Uniunea Europeană și UNESCO au publicat un ghid cu sfaturi și materiale infografice pentru a ajuta la identificarea, demascarea și contracararea teoriilor conspiraționiste, în special a celor legate de pandemia de COVID-19.

Ghidul european vine într-un context în care instituțiile specializate ale UE au demonstrat, în ultima perioadă, existența unei ample campanie de dezinformare referitoare la pandemia de coronavirus. Vorbim, practic, despre o adevărată epidemie de fake news prin care Rusia, prin multiplii săi minioni și incomensurabilele sale armate de agenți sau proști utili, infectează Europa cu milioane de postări false referitoare la acest subiect.

Tabloul e completat de recenta creștere, cu 1 milion de adepți pe lună, a numărului de grupuri, pagini și conturi Facebook și Instagram apropiate grupării QAnon, o mișcare pro-Trump „specializată” în tot felul de teorii ale conspirației propagate în mai multe țări, inclusiv România.

În ultimele luni, o serie de teorii și dezinformări despre COVID-19 au reușit să se strecoare în mediul online, unde au câștigat tracțiune și au fost apoi rostogolite, cu mai mult sau mai puțin succes, în spațiul și mentalul public. Pe rând am aflat că acest virus e „la fel e banal ca gripa, o simplă răceală” (prin urmare purtarea măștilor - considerate niște „botnițe” - și măsurile de distanțare socială sunt inutile), apoi poveștile cu „oameni declarați morți din cauza COVID, deși cauzele decesului ar fi fost altele” (medicii sunt și ei actori importanți în ecuația COVID, care conspiră și ei, umăr la umăr cu Marii Conspiratori Mondiali care urmăresc subjugarea omenirii).

Care e tiparul de bază al unei teorii a conspirației

În primul rând, se arată în ghidul european referitor la teoriile conspirației, trebuie să știm ce este o conspirație. Răspunsul cel mai simplu: credința că anumite evenimente sau fenomene sunt, cumva, manipulate din umbră de către diverse forțe obscure cu scop obligatoriu malefic: nu vei prea auzi de teorii ale conspirației de tipul „bancherii conspiră pentru a scoate apă de sub Sahara și a iriga Africa”.

Conform ghidului UE, toate teoriile conspirației au șase lucruri în comun:

1. existența unui plan secret

2. existența unui grup de „conspiratori”

3. „dovezi” care să demonstreze existența punctelor 1. și 2

4. Credința potrivit căreia nu există coincidențe și nimic nu e accidental. Totul are legătură cu orice

5. Lumea e împărțită în două tabere: buni și răi

6. Întotdeauna va exista un țap ispășitor (persoană sau grup anume)

Pandemia devine astfel pretextul ideal desfășurării unei „conspirații mondiale al cărei scop ultim este depopularea planetei, pusă la cale de Gates/Soros/<insert name here>/ împreună cu cei din Big Pharma, cu scopul de a câștiga miliarde din vânzarea vaccinului izbăvitor”.

Alte povești care au făcut carieră în special în discuțiile off-line sunt cele din categoria „se dă bani ca să îl declare bolnav de COVID” ori „se dorește ciparea omenirii”.

Despre cât de ușor se pot propaga astfel de scenarii au demonstrat, chiar zilele trecute, niște oameni de știință francezi care au reușit să publice într-o revistă științifică un pseudo-articol „științific” despre legătura dintre deja controversata hidroxiclorochină și accidentele de trotinetă, care îi avea, printre semnatari pe însuși Nemo, câinele președintelui Emmanuel Macron.

Respectivul „studiu” era plin de fraze ingenioase şi de situaţii neverosimile, precum cea în care autorii au dat asigurări că „nu au putut măsura saturaţia de oxigen a persoanelor decedate deoarece nu aveau la dispoziţie echipamentul necesar pentru a profana morminte”.

De ce „înfloresc” teoriile conspirației și cum prind ele „rădăcini”

Specialiștii în dezinformare și teorii ale conspirației ai UE arată că evenimentele sau fenomenele asupra cărora se concentrează astfel de teorii sunt, de regulă, dificil de înțeles și pe teme greu accesibile publicului larg.

Teoriile conspirației pornesc, în primul rând, de la conturara unei suspiciuni. Suspiciunea e generată de întrebarea „Cine are de câștigat?”. În acest fel, pasul următor îl reprezintă identificarea „conspiratorilor”. Ulterior, orice „dovadă” este adusă, forțat sau nu, pentru a valida această teorie.

Odată ce teoria „a prins rădăcini”, ea poate crește și se poate dezvolta foarte rapid. Majoritatea persoanelor care răspândesc mai departe aceste teorii cred, sincer, că sunt adevărate. În schimb, alte persoane fac acest lucru doar cu scopul de a provoca sau de a manipula în vederea obținerii unor beneficii politice, financiare etc.

„Sursele” sunt mutliple și pot include internetul (rețele sociale), prieteni apropiați sau chiar rude.

Cu timpul, devine tot mai greu de combătut, deoarece orice persoană care încearcă să contrazică un adept al teoriei va fi văzută drept parte a conspirației.

Ce trebuie verificat la un articol care dezvăluie o anumită „conspirație”

Specialiștii UE spun că, în primul rând, trebuie verificat autorul unui astfel de articol. Dacă acesta este cunoscut că deține expertiză asupra domeniului, e puțin probabil să fie vorba despre o simplă teorie a conspirației. În plus, dacă autorul vine cu dovezi clare, din surse verificabile, care citează studii științifice ori academice, sporesc șansele ca respectivul articol să fie unul credibil.

Sursele citate trebuie, de asemenea, să fie credibile, iar informațiile publicate să fie susținute și confirmate și de către alți oameni de știință. De asemenea, informațiile trebuie să fie confirmate și din surse independente (site-uri specializate în așa-numitul „fact checking” - verificarea surselor, a „faptelor” etc.)

Continuarea pe Digi24.ro