Medicul şi politicianul Daniel Ciugureanu, unul din principalii ctitori ai Unirii Basarabiei cu România: „Când spui Basarabia îţi aduci aminte de Ciugureanu şi când spui Ciugureanu, îţi aduci aminte de Basarabia”

Medic, om politic, deputat în Sfatul Ţării de la Chişinău, prim-ministru al Republicii Democratice Moldoveneşti, ministru pentru Basarabia în patru guverne ale României Mari (1918-1919), deputat şi senator, Daniel Ciugureanu a fost unul dintre cei mai de seamă oameni ai vieţii politice româneşti din prima jumătate a secolului trecut, cu o contribuţie crucială în Unirea Basarabiei cu România, eveniment săvârşit la 27 martie 1918, se arată pe https://www.centenar-romania.ro/. „Când spui Basarabia, îţi aduci aminte de Ciugureanu şi când spui Ciugureanu, îţi aduci aminte de Basarabia" spunea marele istoric Nicolae Iorga, care l-a întâlnit pe omul politic basarabean în timpul refugiului de la Iaşi (1916-1918), conform https://ibn.idsi.md/.

Daniel Ciugureanu s-a născut la 9 decembrie 1885, în satul Sirăuţi, ţinutul Hotin, gubernia Basarabia (azi raionul Briceni, Republica Moldova), tatăl său Alexandru Ciugureanu, fiind preot, iar mama, Ecaterina Ciugureanu - profesoară. A făcut şcoala primară în satul natal, apoi a urmat cursurile liceale în oraşul Bălţi şi la Seminarul Teologic din Chişinău. Student din 1905 al Facultăţii de Medicină a Universităţii din Kiev, pe care a absolvit-o în 1913, unde a obţinut şi doctoratul în medicină. A practicat chirurgia la spitalele din Chişinău, Hănceşti, Vorniceni, şi, mai târziu, la Spitalul Cantacuzino din Bucureşti.

S-a remarcat încă din timpul studenţiei în lupta pentru eliberarea naţională. Aflat la Kiev, a înfiinţat cercul "Deşteptarea" (1908) care îşi propunea să lupte pentru scoaterea Basarabiei de sub stăpânirea Imperiului Ţarist şi pentru unirea cu România. Activitatea cercului a fost suspendată în 1912, Daniel Ciugureanu fiind arestat de către autorităţile ţariste. A revenit în Basarabia, unde a înfiinţat, în 1913, împreună cu un grup de intelectuali, revista "Cuvânt Moldovenesc", care a devenit oficiosul Partidului Naţional Moldovenesc (constituit la 3/16 apr. 1917), condus de Pantelimon Halippa. Dintre redactorii şi colaboratorii revistei îi amintim pe: Nicolae Alexandri, Gheorghe Stârcea, Simion Murafa.

După criza Imperiului Rus provocată de revoluţia din februarie-martie 1917, s-a produs o redeşteptare a conştiinţei naţionale la început a soldaţilor şi ofiţerilor moldoveni din armata rusă şi apoi a intelectualilor din Basarabia. La 3/16 aprilie 1917 s-a constituit Partidul Naţional Moldovenesc, la iniţiativa unui grup de intelectuali moldoveni, între care şi Daniel Ciugureanu, care propunea, între altele, crearea Sfatului Ţării, un organism care să intensifice lupta pentru libertate şi unirea cu România. Daniel Ciugureanu a făcut parte din Biroul de organizare a Congresului Soldaţilor Moldoveni, desfăşurat în perioada 20 oct./2 nov.-27 oct./7 nov. 1917, la care au participat mai mult de 800 de delegaţi, reprezentând cca 300.000 de soldaţi aflaţi pe toate fronturile şi în toate armele ruseşti. Congresul a proclamat autonomia teritorială şi politică a Basarabiei şi crearea Sfatului Ţării, în care urmau să fie aleşi 195 de deputaţi (150 de români basarabeni şi 45 de reprezentanţi ai minorităţilor), conform site-ului Universităţii Tehnice a Moldovei, http://repository.utm.md/, care citează culegerea de lucrări a Simpozionului internaţional "Cucuteni 5000 REDIVIVUS: Ştiinţe exacte şi mai puţin exacte" din 2018.

Daniel Ciugureanu a fost ales deputat în Sfatul Ţării, din partea Blocului Moldovenesc, cu prilejul lucrărilor din 21 nov./4.dec. 1917-2/15 dec.1918. La 2/15 decembrie 1917, Sfatul Ţării a proclamat Basarabia Republica Democratică Moldovenească.

La 24 ianuarie/4 februarie 1918, Sfatul Ţării, întrunit în şedinţă solemnă, a votat în unanimitate independenţa Republicii Democratice Moldoveneşti, etapă importantă pe calea unirii Basarabiei cu România. În funcţia de preşedinte al Republicii a fost ales Ion Inculeţ. Consiliul Directorilor a fost dizolvat, puterea executivă fiind încredinţată unui Consiliu de Miniştri, sub preşedinţia lui Daniel Ciugureanu.

Noul stat se afla într-o situaţie foarte delicată, solicitările sale de a participa la tratativele de pace de la Brest-Litovsk şi de la Buftea, care sporeau pretenţiile ucrainene de a încorpora Basarabia, nu au fost luate în considerare. În acelaşi timp, structurile administrative nu se puteau forma pe teritoriul Basarabiei. În aceste împrejurări, liderii basarabeni au convenit că unica soluţie era unirea cu România. Astfel, o delegaţie a Sfatului Ţării (Ion Inculeţ, Pan Halippa şi Daniel Ciugureanu) s-a deplasat de mai multe ori la Iaşi, pentru discuţii cu regele Ferdinand şi alţi oameni politici precum cu Alexandru Averescu, Alexandru Marghiloman şi Nicolae Iorga, potrivit lucrării "Istoria românilor în timpul celor patru regi (1866-1947)" (vol. II, Ioan Scurtu, Editura Enciclopedică, 2004). În cadrul vizitei din martie 1918, noul guvern român, constituit la Iaşi, în frunte cu Alexandru Marghiloman, a acceptat propunerile de unire făcute de reprezentanţii populaţiei dintre Prut şi Nistru. Guvernul român a luat această hotărâre cu asentimentul Puterilor Centrale şi al Antantei, notează https://www.bibliotecamm.ro/.

Întrunit în şedinţă festivă, în ziua de 27 martie/9 aprilie 1918, Sfatul Ţării a votat unirea Basarabiei cu România.

La sfârşitul lunii martie şi începutul lunii aprilie, manifestaţii ample au avut loc la Iaşi, cetăţenii întâmpinând cu entuziasm delegaţia basarabeană, din care făceau parte Daniel Ciugureanu, Ion Inculeţ, Pan Halippa, Constantin Stere ş.a., care a adus şi înmânat solemn regelui Ferdinand, actul Unirii Basarabiei cu România. La 9/22 aprilie 1918, a fost ratificat prin Decret Regal actul de unire iar cei doi reprezentanţi ai provinciei Daniel Ciugureanu şi Ion Inculeţ au devenit miniştrii ai Basarabiei în Guvernul României, condus atunci de Alexandru Marghiloman (5/18 mart.- 24 oct./6 nov. 1918). Daniel Ciugureanu a deţinut aceeaşi funcţie şi în guvernele conduse de Constantin Coandă (24 oct./6 nov.-29 nov./12 dec.1918), Ion I.C. Brătianu (29 nov./12 dec.1918-27 sept.1919) şi Artur Văitoianu (27 sept.-1 dec. 1919).

Daniel Ciugureanu a fost ales deputat şi senator în Parlamentul României: deputat de Chişinău (1919), deputat de Cetatea Albă (1922), deputat de Lăpuşna (1926), deputat de Hotin (1933) şi senator de Tighina (1934-1935). A fost vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor (1922-1926) şi vicepreşedinte şi preşedintele ad-interim al Senatului României (1936-1937), conform site-ului Universităţii Tehnice a Moldovei, http://repository.utm.md/.

În 1932 s-a stabilit cu domiciliul la Bucureşti. După 1940, când Basarabia şi Bucovina de Nord au fost cedate, în urma ultimatumurilor sovietice din 26-27 iunie, peste 120.000 de basarabeni şi bucovineni s-au refugiat în România. Ion Inculeţ, Daniel Ciugureanu şi alţi fruntaşi basarabeni au înfiinţat "Cercul Basarabenilor" care avea ca scop ajutorul material al refugiaţilor şi plasarea lor în câmpul muncii.

Daniel Ciugureanu a fost mobilizat în cel de-Al Doilea Război Mondial ca medic militar cu gradul de căpitan. S-a pensionat în 1946.

I-au fost acordate, prin decrete regale, mai multe decoraţii: Ordinul "Coroana României" în grad de Mare Cruce, Ordinul "Serviciul Religios" în grad de Mare Cruce şi altele.

În noaptea de 5 spre 6 mai 1950, numită şi „noaptea demnitarilor”, la dispoziţiile autorităţilor comuniste, toţi cei care au fost miniştri sau au deţinut înalte funcţii în statul român în perioada interbelică au fost arestaţi şi duşi la închisoarea din Sighetul Marmaţiei. Potrivit lui C.C. Giurescu, Daniel Ciugureanu ar fi murit la 6 mai 1950, la Turda, în timpul transportului cu duba spre penitenciarul Sighet. Potrivit evidenţelor fostei Securităţi, el ar fi decedat la 19 mai 1950, în penitenciarul Sighet, potrivit https://www.memorialsighet.ro/.

Sursa: Agerpres