14:02:31 29.03.2024
Stiri

Mărturia CUTREMURĂTOARE a unei sclave sexuale: „Mă simţeam ca un animal”

Știri 02.03.2018 19:02 Vizualizări4086 Autor: Ziarul National
Mărturia CUTREMURĂTOARE a unei sclave sexuale: „Mă simţeam ca un animal” Sursa: formula-as.ro


Pentru istoricii japonezi, cel de-al Doilea Răz­boi Mondial şi deznodământul său nu există. Când vorbesc despre conflictul care a început cu in­va­darea Manciuriei în 1931 şi care s-a ter­minat cu ex­plozia bombei atomice în 1945, ei îl numesc „războiul de cincisprezece ani”. O perioadă compusă numai şi numai din ero­ismul trupelor japoneze, care şi-au sacrificat via­ţa pentru pa­trie. În Japonia, cultul eroilor e in­tens. Mii de monumente glo­rifică memoria patrio­ţilor morţi pe câmpul de luptă, aşa cum se cuvine şi cum este frumos.

Mai puţin frumos e faptul că istoria e piep­tănată cu grijă (în stil mar­xist) de tot ce ar putea întina glo­ria. De pildă: povestea urâtă şi dureroasă a „sclavelor se­xuale”, acele biete adolescente japoneze şi coreene, obli­gate să se înroleze în veritabile bordeluri mobile, fiind brutalizate şi umilite de aceiaşi eroi. Povestea lor, pe care o prezentăm în pagi­nile de faţă, nu a fost recunoscută oficial de­cât la înce­putul anilor '90, când în Japonia a fost declanşat pro­cesul sclavelor sexuale.

Istoria uitată a acestor 150.000 de femei (80% de origine coreeană), dintre care 30.000 au mu­rit din cauza tratamentelor la care au fost supu­se, este, în sfârşit, recunoscută. Supravieţuitoarele cer dreptate.

Bordeluri ambulante

De fapt, povestea sinistră a „femeilor de agrement” începuse cu mult înaintea celui de-al Doilea Război Mon­dial, încă din 1904, când Japonia a invadat Co­reea. Una dintre primele acţiuni ale autorităţilor ja­poneze a fost instalarea unui cartier al prostituatelor, după moda japoneză, în Seul, capitala coreeană. Cu toate că pros­ti­tuţia forţată a fost ilegală, multe familii japoneze şi co­reene îşi trimiteau fetele în bordeluri, în schimbul ba­ni­lor cu care erau plătite.

După ane­xa­rea Man­ciu­riei, în 1931, a început războiul cu Chi­na. În mijlocul hao­sului, comandantul ja­ponez din Shanghai a aflat că tru­pele sale violaseră 223 de femei din populaţia locală. Pentru a rezolva această problemă, a adus un contin­gent de pros­tituate din Nagasaki. Aceas­ta a fost ori­gi­nea primei „baze de agre­ment”, unde soldaţii stresaţi puteau să se re­laxeze şi să mai uite de nenorocirile războiului.

După câţiva ani de pace dificilă, răz­boiul dintre Chi­na şi Japonia a început din nou, în 1937, când avioanele japo­neze au bombardat Nankinul. Trupele terestre care le-au urmat nu s-au mul­ţumit numai să masacreze ora­şul, ci au vio­lat toate femeile pe care le-au găsit. Încă o da­tă, autorităţile militare japo­neze au rezolvat pro­­ble­ma disciplinei adu­când „femei de agrement”.

Dar „pro­fe­­sionistele” nu erau de ajuns pentru a umple „ba­zele de agre­­ment”. Cererea sexuală era aşa de mare, încât mul­te femei erau încor­porate pentru „muncă de război obli­­ga­torie”. Doar târ­ziu, când erau departe de casă, aceste femei realizau care era natura obligaţiilor lor. Alte fete erau pur şi simplu răpite, violate şi obli­gate să se pros­ti­tueze. Chiar şi cele foarte tinere erau forţate să se transforme în sclave sexuale.

Practica a conti­nuat. De-a lun­gul ce­lei de-a doua con­fla­graţii mon­diale, auto­rită­ţile japo­neze au forţat tinere fete sud-asiatice să se pros­titueze. Majo­ri­tatea lor ve­neau din Coreea ocupată, altele din Man­ciuria, Chi­na, Filipine, Sin­ga­po­re sau din Extre­mul Ori­ent. Armata Imperială furniza o fe­me­ie la 40 sau 50 de bărbaţi. Aceste femei erau bo­te­za­te cu litera „P”, precedată de naţio­na­litatea lor. „Chan-P” în­semna că era vor­ba des­pre o „femeie de agrement” din Chi­na, „Chom-P” de­semna o coreeancă etc. Li­tera „P” se pare că pro­vine din chinezescul p'l, care înseamnă va­gin.

Pros­tituatele ja­poneze o duceau mai bine decât ce­le­lalte. Deseori, ele erau rezer­vate ofiţerilor, cărora le ofereau rafina­men­tele sexuale pe care le în­văţaseră în for­marea lor de gheişe. Ofi­ţerii preferau, însă, compa­nia tinerelor co­reence, care nu erau susceptibile de maladii.

În 1938, i s-a cerut doctorului Aso Tetsuo, un gine­co­log japonez, să pună la punct un nou „centru recrea­tiv” în Shan­ghai. El trebuia să recruteze o sută de fe­mei descrise drept „cadou pentru For­ţele Imperiale”.

Per­sonalul era compus din 20 de femei adulte şi 80 de fete co­reene. Tetsuo şi-a dat seama că japo­ne­zele con­tractaseră si­filis, pe când co­reencele erau sănătoase. A conclu­zio­nat că nu se prostituaseră înainte, că erau fecioare concentrate cu forţa pen­tru a-i satisface pe solda­ţii japonezi. În­rolate în corpul serviciului pa­triotic co­reean, ele erau dezvirginate de ofiţerii su­pe­riori din unitatea unde erau trimise. Odată ajunse aco­lo, erau date pe mâna unui „naş” şi a unei „naşe”, ca­re le în­vă­ţau arta servitudinii se­xuale.

Fetele erau învăţate să nu se sur­me­neze şi să nu participe la actul sexual, ca să nu obo­seas­că. Erau, de asemenea, învăţate să-şi gireze perfor­man­ţele se­xuale în funcţie de clienţi; tre­buiau să fie calme cu bărbaţii în vârstă, să laude per­formanţele ofiţerilor şi să fie tandre cu soldaţii tineri. Era inutil să se opună. După ce erau răpite, li se pu­neau lanţuri. Soldaţii le vio­­­lau. Femeia care se opunea vreunui bărbat sau nu îl sa­tis­făcea era bătută cu cru­zime. Multe s-au sinucis, ale­gând să nu mai îndure atâtea umi­linţe. Cele foarte pu­ţine care au avut curajul să li se opună soldaţilor au fost muti­late sau omorâte.

Yi Okpun, fostă „femeie de agrement” a relatat de curând unui reporter american prin ce a trecut în tim­pul războiului. În 1937, pe când avea doar 12 ani, a fost luată din Coreea. A fost dusă în Taiwan să lucreze în­tr-o „bază de agre­ment”. „Fiecare bărbat avea voie să stea 30 de minute în cameră. Încercam să pre­lun­gesc totul, ca să am de satis­făcut cât mai puţini băr­baţi. Dar la un moment dat nu mai puteam, eram aşa de epui­zată, încât rămâneam pe jos, parcă murisem, cu faţa întoarsă spre perete. Trebuia să satisfac între 20 şi 30 de bărbaţi pe zi. Mă simţeam ca un animal.”

Sursa: formula-as.ro


Top stiri

Parteneri
Descoperă
Punct de vedere NAȚIONAL
29.03.2024 09:13 Nicolae Negru Nicolae Negru // Încă o dată despre u...

25.03.2024 09:14 Nicolae Negru Nicolae Negru // Putin căzut de pe ca...

22.03.2024 09:05 Nicolae Negru Nicolae Negru // De ce ideea referend...

Promo
Abonament
Abonează-te pentru a fi la curent cu ultimele știri
Recomandat
Sondaj
Sunteți de-acord ca referendumul constituțional privind aderarea R. Moldova la Uniunea Europeană să fie organizat în aceeași zi cu alegerile prezidențiale din anul curent?
Prietenii noștri

Widget cu noutăți la tine pe site

Ziarul Național 2013-2024. Toate drepturile sunt rezervate

Despre noi Publicitate News widget RSS Contacte Developed by WebConsulting.md