Marius Lazurca: „România are răspunderi UNICE față de R. Moldova”

Declarații // Ambasadorul României la Chișinău, Marius Lazurca, a oferit, pe 19 octombrie, un interviu în cadrul emisiunii „România de Est” de la Național FM

Excelență, dle Ambasador Marius Lazurca, cum privește România situația de la Chișinău și care sunt speranțele, dar și temerile Bucureștiului față de o nouă criză care s-a abătut în politica R. Moldova?

Înaintea mea a răspuns președintele Klaus Iohannis, care s-a referit în termeni clari la situația politică din R. Moldova, dar a făcut-o și șeful meu direct, ministrul de Externe, dl Bogdan Aurescu. Există câteva puncte comune în declarațiile Domniilor lor: aceeași notă de îngrijorare cu privire la ce se întâmplă, aceeași atenție confirmată de ambii demnitari cu care România privește la situația politică internă din R. Moldova.

De asemenea, și unul, și celălalt dau dovadă de dorința coerenței poziției noastre cu privire la R. Moldova și și-au exprimat speranța ca evenimentele din ultima vreme din R. Moldova, și aici nu mă refer numai la ceea ce se conturează a fi cazul Vlad Filat, ci la tot ansamblul evenimentelor din ultimul timp din R. Moldova, să nu producă mai multă instabilitate, mai multă fragilitate a guvernării, a alianței de guvernare, decât oricum, din păcate, s-a manifestat deja în R. Moldova.

Și președintele, și ministrul de Externe își doresc ca R. Moldova să poată continua, să accelereze eventual cu asistența României, profitând și de ultimele gesturi de sprijin pe care România le face, procesele de reformă, de modernizare, înscrise toate în logica integrării europene a R. Moldova.

România a semnat recent un Acord de împrumut către R. Moldova în valoare de 150 de milioane de euro, care a fost primit cu oarecare rezerve de către multe segmente ale societății civile atât din România, cât și de la Chișinău, invocându-se o eventuală cauționare a unei guvernări care, în opinia lor, mimează europenismul, dar nu comite reforme care să producă apropierea de UE, dar și a forurilor internaționale, în condițiile în care Moldova părea, din punctul de vedere al multor observatori, abandonată să se înece în propria neputință de a se schimba. Totuși, ce a motivat România să sară în ajutorul R. Moldova?

Întâi de toate, România a răspuns unei solicitări. Nu a fost o inițiativă voluntară din partea Bucureștiului. Noi am răspuns unei cereri care, de altfel, ni s-a adresat cu mult timp înainte ca aceste documente să fie semnate. Am răspuns, pentru că am găsit că această solicitare este întemeiată.

Știm că există pericolul ca situația social-politică și economică să degenereze, din motive care nu întotdeauna sunt imputabile R. Moldova. R. Moldova, oricâtă stângăcie ar fi făcut actuala guvernare, pătimește economic și datorită conjuncturii economice mai largi în care se găsește.

Dincolo de reproșurile pe care un observator sever le-ar putea face acestui Guvern, și probabil că s-ar găsi motive întemeiate, R. Moldova nu este în întregime responsabilă prin Guvernul propriu de dificultățile prin care trece.

În al doilea rând, analiza noastră nu putea să nu țină cont de răspunderile unice pe care România le are față de R. Moldova. România nu se poate poziționa față de R. Moldova în aceiași termeni, în același mod emotiv ca și Irlanda și Olanda, state deplin respectabile, cu o politică externă matură, dar care sunt și geografic, și în multe alte feluri, mai departe de R. Moldova decât este România și va fi mereu.

Așadar, noi avem răspunderi unice pe care înțelegem să le manifestăm tot timpul, dar mai cu seamă atunci când situația o impune, atunci când R. Moldova are nevoie de mâna noastră de ajutor.

Decizia cu privire la acest împrumut este una consensuală, s-a luat în angrenarea tuturor actorilor politici importanți în România, s-a luat la nivelul Consiliului suprem de apărare al țării. Așadar, are întreaga greutate și legitimitate politică pe care România o putea pune în această decizie.

În același timp, înțeleg criticile, înțeleg că ele îndeamnă România, pe de o parte, la prudență, la înțelepciune, la o privire în continuare foarte atentă cu privire la soarta acestor bani și, de asemenea, criticile care au venit din societatea civilă sau de la alți parteneri internaționali ai R. Moldova îndeamnă și Guvernul de la Chișinău să cheltuiască cu înțelepciune, cu responsabilitate aceste fonduri.

Chiar dacă declarațiile formațiunilor componente ale AIE-3 neagă posibilitatea ruperii coaliției așa-zis proeuropene, este evident că majoritatea actuală parlamentară este extrem de vulnerabilă. Prevederile Acordului de împrumut mai sunt valabile, chiar și în condițiile în care guvernarea de la Chișinău s-ar rupe și ne-am îndrepta spre alegeri anticipate, iar printre consecințe ar fi și schimbarea vectorului spre Est?

Este o întrebare dificilă din două motive. Mi-e teamă că Acordul de împrumut nu anticipează o asemenea situație. Pe de altă parte, ceea ce enunțați dvs. este numai una dintre posibilități și nu este neapărat cea mai probabilă în momentul de față.

Sigur că privim cu îngrijorare la faptul că, socotind pe degete, majoritatea care susține Guvernul în momentul de față nu este neapărat cea mai solidă și ne-am dori ca această chestiune a susținerii acțiunii guvernamentale să se clarifice în termenii cei mai pozitivi atât pentru soarta acestui Acord, cât mai cu seamă pentru așteptările cetățenilor R. Moldova.

De altfel, testele acestei majorități nu vor întârzia, iar unul dintre ele este chiar Acordul de aprobare a acestui împrumut. El va fi votat ca o lege în Parlamentul R. Moldova și atunci vom vedea de ce sprijin politic se bucură acest angajament reciproc, bilateral.

Sigur că o eventuală schimbare a actualului Guvern, fie prin reformatare politică, fie prin declanșarea procedurilor de alegeri anticipate, fie prin alt fel, va pune sub semnul dubiului foarte multe procese din R. Moldova.

Unul dintre procesele cele mai importante care ar intra într-o pauză ar fi cel de negociere a unui acord cu FMI. Or, toate cele trei tranșe ale acestui împrumut sunt asociate de existența unui acord funcțional cu FMI. Condiționarea primei tranșe nu este una fermă, însă există prevederi în acord care coroborează cu existența unui acord cu FMI.

Tema unirii cu România începe încet-încet să intre pe agenda publică a Chișinăului. Dacă în România acest lucru este privit cu simpatie, aici această temă abia începe să fie discutată. Faptul că președintele Parlamentului de la Chișinău a declarat că pe acest subiect ar putea fi organizat un referendum, este cel mai clar semnal oficial dinspre malul stâng. Cum evaluați această situație?

Eu nu cred că declarația recentă a dlui președinte Candu introduce tema unionistă pe agenda publică. Părerea mea este că această temă nu a dispărut niciodată. Sigur că ea a avut perioade de vizibilitate mai mare, perioade în care era ocultată din prudență, din pricina contextului politic poate mai puțin favorabil, poate că uneori vocile care au făcut-o publică nu au avut sonoritatea sau credibilitatea de astăzi.

Ce face România? România ia notă de existența acestei teme, privește care sunt actorii care o propun, în ce termeni este ea, care este ecoul pe care această temă îl stârnește în rândul populației din R. Moldova.

Multă vreme s-a încercat în R. Moldova, din păcate pentru R. Moldova, ca unioniștii să fie portretizați drept niște marginali, excentrici, una dintre marginile spectrului politic, având în contrapondere altă margine.

Este suficient să privești cu atenție sondajele de opinie publică, pentru a vedea că dăm de următoarele dimensiuni: în general, proromânul în R. Moldova are o educație care depășește media, are un statut social deasupra omului obișnuit, are o educație mai bună decât a omului comun, are un nivel al veniturilor mai mare decât media. Așadar, avem de-a face nu cu un grup marginal, dar cu unul al elitei din R. Moldova.

O lectură puțin mai atentă a sondajelor demonstrează că proromânii reprezintă nucleul dur și loial al proeuropenilor. Sigur că el nu este foarte numeros, cel puțin deocamdată, însă este relevant prin nivelul de educație, greutatea vocii pe care o poate avea etc., motiv pentru care România nu poate să ignore această voce care interpelează zilnic România.

Există o schimbare în acest curent al unionismului. Multă vreme am fost obișnuiți în R. Moldova cu o galerie venerabilă de figuri relativ seniorale ale unioniștilor. Oameni care s-au asociat în mod deplin, onorabil cu Mișcarea de Renaștere Națională, care au contribuit în mod victorios la alfabetul latin și la limba română, la suveranitatea R. Moldova. Sunt oameni care aparțin, totuși, unei alte secvențe istorice, și nu o spun critic sau cinic, unei anumite generații, mai mult decât adultă, seniorală și care nu mai poate avea o voce suficient de convingătoare.

Ceea ce se întâmplă cu „Tinerii Moldovei”, cu „Acțiunea 2012”, cu Blocul Unității Naționale ș.a.m.d. este o dublă acțiune. Există un schimb posibil de generații în mișcarea unionistă.

În al doilea rând, această nouă generație a demonstrat că ea se poate adapta foarte repede de la instrumentele Cenaclului „Alexei Mateevici” la epoca Facebook, Twitter, internet, PR. Este un aer proaspăt pe care nu pot să nu-l constat, oricât de riscantă ar fi pentru un diplomat această constatare.

Dacă nu ar fi existat acest filon românesc, marginalizat de elitele politice de la Chișinău, simpatia Bucureștiului ar mai fi fost aceeași?

Nu am avut sentimentul că actualul Guvern, actuala putere ar fi încercat marginalizarea, excluderea, portretizarea negativă a noului unionism.

Tema este totuși controversată și va fi și de-acum încolo încă multă vreme controversată. Nu uitați că pentru multă lume în R. Moldova unionismul nu este perceput decât în termeni de dispariție a unuia dintre cele două state. Așadar, poți înțelege rațional, pur omenește poziționările critice sau prudente în raport cu noua mișcare unionistă.

Însă eu nu am avut sentimentul că există ostilitate.

Nu putem exclude că această căldură a sentimentelor românești influențează deciziile la cel mai înalt nivel care se iau în România.

Vă mulțumim pentru interviu!