„Maidan” // Evenimentele din Piața Independenței din Kiev pe parcursul a nouăzeci de zile cruciale

Obscuritate. Fum. Tineri nonconformiști ce își caută locurile pe fotoliile-saci, pe scaunele de plastic sau, pur și simplu, rezemați de perete. Forfota, neliniștea și așteptarea predomină la proiecția filmului „Maidan” în „Tipografia 5” din capitală. Documentarul regizat de Serghei Loznitsa, lansat anul acesta la Festivalul de Film de la Cannes, a ajuns și la Chișinău.

„A fost o inițiativă spontană, pentru că am realizat că a trecut un an de la aceste evenimente și am simțit nevoia să remarcăm cumva acest fapt”, menționează Igor, unul dintre organizatorii proiecției. Totodată, a fost ales un film mai cunoscut, deoarece există și alte filme de lungmetraj despre Maidan, precum și zeci de filme mai scurte. „S-a mizat, totuși, pe o peliculă cu impact”, consideră organizatorul.

„Ne așteptam la câțiva amatori”

„La filmul documentar este mai greu de rezistat, nu e ca la un film de acțiune sau comedie. Ne așteptam să fie doar câțiva amatori, însă receptivitatea tinerilor e o bucurie”, mai spune organizatorul despre sala arhiplină.

Potrivit criticilor, filmul „Maidan” este, deopotrivă, un document istoric şi o operă de artă impresionantă. Serghei Loznitsa, alături de alți doi cameramani, a surprins momente unice din culisele conflictelor ce au provocat moartea a zeci de oameni. Pelicula reflectă evenimentele din Piața Independenței din Kiev pe parcursul a nouăzeci de zile cruciale. Este vorba de sfârșitul anului 2013, când cetățenii s-au adunat pentru a se revolta împotriva președintelui pro-rus, Viktor Ianukovici, până în martie 2014, când protestul a devenit, pur și simplu, o insurecție.

„Ciao, Ciao, Vitya”

Fără interviuri și comentarii, filmul este alcătuit aproape în întregime din imagini statice în care se relevă ideea maselor. Dintr-un impuls îndrăzneț și controversat, Loznitsa se ridică deasupra complexității politice și observă natura revoltei civile ca fenomen social, cultural și filosofic.

Filmul arată cum protestele încep pașnic cu discursuri pasionate, cântece patriotice, poezii și rugăciuni. Voluntarii transportă alimente și băuturi pentru mulțimi. Se îngână noi versuri ce parodiază piesa italiană „Bella Ciao”, cântându-se „Ciao, Ciao, Vitya”, prin care Ianukovici este îndemnat să plece.

Fum, flăcări, împușcături

Atmosfera se schimbă drastic atunci când sunt introduse legi represive împotriva protestului. Zona de presă este vizată de gaze lacrimogene, iar imaginea brusc virează. Operatorul se mută la un etaj superior de unde surprinde imagini înfiorătoare. Fumul negru, flăcările și împușcăturile îl fac să tresare chiar și pe cel mai curajos spectator. Loznitsa cufundă publicul în agitație și îl face martor ocular la tensiunile variabile.

Pelicula este lipsită de elementele reportajului comun. În afară de câteva inserturi de bază care însumează evenimente, „Maidan” nu reprezintă o cronică clasică documentară, axându-se în mare parte pe imagini. La final, răsună piesa „Slavă eroilor!”, dar se fac simțite și urme de îndoială, nespecifice naționalismului ucrainean.

„Noi suntem viitorul țării”

Cinefilii au fost impresionați de documentar. „Este un film care încearcă să reflecte destul de obiectiv situația de pe Maidan”, spune spectatoarea Veronica, care a fost cuprinsă de tristețe, neliniște și compasiune față de ceea ce s-a întâmplat acolo. „Dar noi știm că la Donețk a continuat mult mai grav”, adaugă ea.

Acest film, într-adevăr, trebuie vizionat, în primul rând, de tineri, „deoarece noi suntem viitorul țării și trebuie să avem grijă de țara noastră, iar Ucraina este un bun exemplu în care oamenii au participat la procesul de emancipare națională”, consideră o altă spectatoare, Diana Caraman. „Mulți dintre noi știu foarte superficial despre aceste evenimente, iar filmul este un reper de a afla mai mult decât spune presa”, precizează Diana.

Solidaritatea umană

În sală au fost și câțiva străini, vorbitori de limbă engleză. Filmul a fost subtitrat în engleză, fiind accesibil tuturor. Astfel, un tânăr voluntar din Franța ne-a spus că a rămas impresionat de „faptul că oamenii nu se cunosc unii pe ații, dar se pot organiza împreună să lupte pentru un scop comun, pentru aceleași idei și valori”. Cu siguranță, datorită acestui fapt, pelicula „Maidan” va rămâne un document istoric, dar și un testament de convingere și solidaritate umană.