Iubiri celebre // Leoaică tânără, iubirea...

sursa: google.ro

Marele risipitor // „Poetul nu are biografie”

Frumoasă, brunetă, păr lung, trăsături fine, deșteaptă – aceasta era tipologia femeii iubite de Nichita Stănescu. Elogiind iubirea, avea să parcurgă viața veșnic îndrăgostit.

Se căsătorește la 19 ani cu sora celui mai bun prieten al său, Magdalena Petrescu. O dragoste adolescentină care a ars scurt şi cu patimă doar un singur an.

„Rivalul” Nicolae Labiș

A doua căsătorie a fost cu Doina Ciurea, fosta iubită a lui Nicolae Labiş, rival în dragoste şi creaţie. Acest mariaj a durat aproape două decenii, deşi Nichita şi Doina aveau de mult vieţi separate. S-au căsătorit cu doar doi ani înainte ca viața să i-o scoată în cale pe frumoasa și deșteapta Gabriela Melinescu.

Iubire devastatoare

Nichita s-a îndrăgostit nebunește de femeia cu care avea să petreacă zece ani. Relația lor a fost una complicată. Îl iubea și îl ierta de fiecare dată. Până când, într-o zi, a înțeles că se poate trăi și altfel.

„Am avut şi eu o mare iubire totală, dusă nu până la capăt, ci până în pânzele albe ale capătului”, spunea despre dragostea sa pătimașă Nichita Stănescu. „Doi creatori nu prea pot convieţui. Era foarte greu de trăit cu un om care era un panteon întreg de persoane”, scria eseista, poeta, scriitoarea, pictoriţa şi traducătoarea Gabriela Melinescu în volumele pe care le-a publicat în Suedia. Soţul ei a publicat poemele lui Stănescu în toată Scandinavia.

Din străinătate, Gabriela a militat pentru nominalizarea lui Nichita Stănescu la Premiul Nobel pentru Literatură, lucru care s-a şi întâmplat în 1979. Invitat în Suedia la lansarea cărţilor sale traduse la Stockholm, Stănescu nu a vrut să meargă niciodată, din cauza unei „gelozii absurde”.

Ultima căsătorie

A fost cu Tudoriţa (Dora) Tărâţă. Ea avea 22 de ani, el - 45. S-au căsătorit doar cu un an înainte de moartea poetului. A cunoscut-o din întâmplare, dar s-a îndrăgostit pe loc și iremediabil.

Extrem de generos

Dăruia toate cărţile pe care le primea ca drept de autor pentru că nu refuza niciodată pe nimeni. Când avea o bucurie, chema toată lumea şi dădea o masă la restaurant. Nu avea noţiunea banului.

„Nichita a optat foarte clar pentru viaţa pe care a trăit-o şi nu s-a mulţumit cu jumătăţi de măsură, cum ni se întâmplă nouă, oamenilor obişnuiţi”. „Găsea oricui câte ceva ca să-l încurajeze. Era colecţionar, avea diverse lucruri pe care le strângea. Dar dacă cineva spunea că-i place ceva, îi dăruia acel lucru. Fiecare întâlnire cu el era specială. De asta mulţi spun că l-au cunoscut pe Nichita”.

„Verde rece!”

A fost o lecție a curiozității în fața morții, curiozitate mai mare decât frica de moarte. Dorința de a transmite ceea ce simte, fără disperarea că intră în moarte nepregătit: el chiar atunci scria! Nici măcar nu și-a tras sufletul.

Dora l-a iubit enorm și a încercat să-l protejeze de toată lumea și chiar de el însuși, împotriva voinței lui.

Nichita avea ciroză, ea își percheziționa oaspeții care, fiecare, venea cu câte o sticlă de vodcă. El ascundea sticluțe în cutia televizorului, în pendulă, pitindu-le de ochiul vigilent al Dorei.