Laverbread-ul galez și legătura sa surprinzătoare cu sushi-ul japonez

Dacă ești unul dintre numeroșii britanici care acum preferă sushi la prânz în loc de sandvișul tradițional, amintește-țI de alga din Țara Galilor. Fără alga cunoscută ca laver, care crește pe litoralul nordic al Țării Galilor, industria sushi-ului probabil nu ar mai fi existat așa cum o știm astăzi. Aceasta datorită lucrării remarcabile a unei cercetătoare britanice, venerată acum ca o figură aproape divină în Japonia, cu toate că nu a vizitat niciodată această țară. Kathleen Drew a fost pionieră în educația femeilor.

Născută în Leigh, Greater Manchester, era o tânără harnică care a câștigat o bursă pentru a studia botanica la Universitatea din Manchester. A absolvit cu onoruri în 1922 și a obținut un master în anul următor. A început să lucreze ca cercetător la universitate, specializându-se în botanica de coastă, cu un interes deosebit pentru alge. În 1925, a obținut o bursă de doi ani pentru a studia la Universitatea din California, Berkeley, vizitând locuri îndepărtate precum Hawaii în timpul cercetărilor sale. Dar munca care avea să îi aducă recunoaștere internațională a fost realizată mai târziu, acasă, în timpul unei excursii în nordul Țării Galilor, și a avut urmări profunde pentru lucrătorii de coastă japonezi, la jumătate de lume distanță.

Remarcabilă a fost devotamentul lui Kathleen pentru subiectul său. S-a căsătorit cu un coleg academician în 1928, devenind Kathleen Drew-Baker. Conform practicilor vremii, nu mai putea fi angajată de universitate ca femeie măritată, dar și-a păstrat o poziție onorifică pentru tot restul vieții, deși acest lucru însemna să lucreze gratuit. Un purtător de cuvânt al Universității din Manchester a declarat: „Din păcate, munca ei nu a fost plătită - a devenit cercetător asociat și a lucrat mai mult de acasă, uneori și la universitate. Au trăit din salariul soțului ei - colecționa specimene în borcane de dulceață folosite, iar el a ajutat-o să construiască un rezervor de maree în laboratorul ei nefinanțat”.

În 1949, Kathleen a plecat în acea călătorie fatidică, care, conform antropologului social Kaori O'Connon, a avut loc la Rhosneigr, Anglesey, așa cum este documentat în cartea sa „Seaweed: A Global History". A ieșit pe țărm, a adunat o mână de porphyra - aceleași alge utilizate pentru preparatul galez laverbread - și le-a dus înapoi în laboratorul ei. Acolo le-a pus în apă sărată pentru a elibera sporii și a plasat sporii într-un alt recipient. Dar punctul critic a fost că a pus, de asemenea, și niște scoică în recipient. Sporii s-au mutat în scoică și au început să o acopere cu o substanță roșie. Acesta a fost momentul de eureka pentru Kathleen, care și-a dat seama că substanța roșie era alga cunoscută sub numele de Conchocelis rosea. Oamenii de știință credeau mereu că era o specie distinctă, dar acum Kathleen putea vedea clar că erau de fapt același organism, acoperind scoica la o fază intermediară a dezvoltării sale.

Și-a publicat descoperirile în jurnalul respectat „Nature", în doar 100 de rânduri. Dar, aceste rânduri aveau să schimbe totul când au fost citite de un botanist în Japonia. Laver este esențial același tip de alga cu cea cunoscută ca nori în Japonia, folosită în sushi pentru a lega orezul și fructele de mare. Deși nori era produs în Japonia de secole, era în declin accentuat. Acolo este cunoscut sub numele de „iarba norocoasă", deoarece ești considerat norocos dacă poți să-l produci, dispărea aparent între recoltări. Poliția și alte factori, precum taifunurile, i-au afectat creșterea, iar o populație postbelică avea nevoie disperată de surse alimentare sigure. Descoperirea lui Kathleen a arătat că nori nu dispărea, ci de fapt era Conchocelis rosea. Era necesar un „adăpost" pentru această fază, prin oferirea de cochilii atașate la plase vaste, unde sporii să se cuibărească.

Producția de nori este acum o industrie de miliarde de lire sterline. Cei mai mulți japonezi consumă nori zilnic, fapt ce subliniază importanța sa în dietă și economie. Și mai departe, restaurantele de sushi se găsesc din abundență în toată lumea. În Țara Galilor, pentru a onora memoria sa, data de 14 aprilie a fost numită Ziua Națională a Laverbread. În mod respectuos, Kathleen în Japonia este numită „onjin", adică un binefăcător. Însă mai are un titlu: Mama Mării. Un omagiu, într-o țară unde marea este deja venerată ca fiind centrală în societatea, istoria și cultura sa.