La școală, în rând cu toți! Cum s-a SCHIMBAT viața acestor copii

Normalitate // Sunt copii ca toți copiii, chiar dacă au anumite nevoi speciale, dar nu vor să se simtă respinși și cer acces egal la educație

Până în clasa a IX-a, și-a făcut studiile acasă, în satul Tocuz din raionul Căușeni. În fiecare zi privea prin geam cum semenii ei merg la școală și aștepta cu nerăbdare ziua când îi va însoți.

Boala de care suferea Ana Ungurean de la naștere o ținea departe de școală. Veneau profesorii acasă, dar nu asta își dorea. Visul de a se așeza în bancă i s-a împlinit abia când a trecut treapta liceală. Astăzi, Ana este studentă la Universitatea de Stat din Moldova (USM), la Facultatea de Jurnalism și Științe ale Comunicării.

I s-a schimbat viața

„Viața mi s-a schimbat mult după ce am început să frecventez școala, alături de colegi. Am avut parte și de susținerea acestora, și de a profesorilor. Am devenit mult mai curajoasă, optimistă, iar viața a început să fie mai interesantă. Sistemul de educație incluzivă a schimbat nu doar viața mea, dar cred că pe a mai multor copii care-și doreau să ajungă la școală”, ne spune Ana.

Studentă la USM

Deși îi era greu să meargă în fiecare zi la ore, nu a abandonat școala, dar a ținut cu tot dinadinsul să demonstreze că se poate, chiar dacă, aparent, nu era ca toți.

Pe moment, tânăra este deja în anul II de studii la USM și vrea să devină specialist în comunicare.

„Nu știu unde eram acum, dacă aș fi fost respinsă de societate. Am depășit deja această problemă. Important este că suntem priviți nu din milă, dar cu compasiune, pentru că, uneori, felul cum suntem tratați de cei din jur, deși ar vrea să ne ajute, ne rănesc mai mult. Nu vrem să fim miluiți, nici compătimiți, dar priviți de la egal la egal”, afirmă tânăra.

Fără privilegii

Nu o nemulțumește faptul că nu are vreun privilegiu, circulă în transportul public sau că stă cu chirie în Chișinău. „Ceea ce contează este că nu mai sunt izolată, dar sunt alături de colegi”, zice Ana.

Alături de alți colegi fără nevoi speciale, a „înțeles sensul vieții” și Dumitrița Cropovnițchi, elevă în clasa a VIII-a la Liceul Teoretic din satul Costești, raionul Ialoveni, școală-pilot în implementarea sistemului de educație incluzivă. Dumitrița a învățat din clasa întâi și până într-a cincea la internat. Părinții nu au avut bani suficienți să o întrețină, motiv pentru care fata îi vedea doar sâmbetele și duminicile. Cu trei ani în urmă, s-a întors în sânul familiei.

„Aici, alături de colegi sănătoși, am înțeles sensul vieții mele. Chiar dacă la început mă priveau cu reticență, tot ei m-au învățat că sunt ca ei. Profesorii mi-au oferit șansa să mă dezvolt ca personalitate și să am putere să merg mai departe, să am un vis pe care să tind să-l împlinesc. Când eram în internat, totul era altfel. Viața a început să prindă culoare printre semenii mei sănătoși. Ce e drept, nu pot fi chiar în rând cu ei și studiez după un program modificat, dar mă bucur că îi văd în fiecare zi și asta îmi oferă putere”, ne spune Dumitrița.

Fata nu se simte discriminată și niciun coleg din școală nu i-a adus aminte vreodată de dizabilitatea locomotorie pe care o are. „Întâlneam uneori privirea mirată sau iscoditoare a colegilor când mă vedeau pe coridoare, dar nu m-au poreclit sau să mă întrebe ce am. De fiecare dată, când am avut nevoie de ajutor, mi l-au oferit. Lecțiile le fac în centrul de resurse, care este dotat cu de toate, iar dna Liliana, care este cadru didactic de sprijin, mă ajută atunci când nu înțeleg”, povestește fata, care dorește să devină și ea jurnalistă.

Instituție-pilot

La acest liceu din Costești își fac studiile 24 de copii cu cerințe speciale, 12 dintre care necesită asistența cadrului didactic de sprijin.

„Este un lucru benefic, pentru că și copiii se învață să fie mai buni, mai toleranți. Îi ajută pe cei cu dizabilități și prin asta le dezvoltăm și lor simțul responsabilității, de compasiune, de a ajuta pe cineva mai slab ca tine. Deși la început și părinții erau cam sceptici, atunci când au observat schimbările spre bine în comportamentul copiilor lor s-au obișnuit”, susține Svetlana Bortă, directoarea Liceului Teoretic din Costești, instituție-pilot în educația incluzivă.

Reforma Educației Incluzive din R. Moldova a făcut progrese în ultimii ani. Astăzi, această reformă este susțină de peste 600 de cadre didactice de sprijin, iar în instituțiile de învățământ din R. Moldova au fost create în jur de 600 de centre de resurse, ceea ce a permis ca circa 8 500 de copii cu CES să învețe în școala din comunitate.

Specialiștii insistă ca programul de educație incluzivă să fie extins și la etapa preșcolară, astfel încât instruirea axată pe necesitățile fiecăruia să înceapă cât mai devreme.

În raionul Ialoveni, de exemplu, deocamdată este o singură grădiniță în care se testează realizarea programului de educație incluzivă.

Iulina Stratan, consultant UNICEF Moldova: „Avem progrese semnificative în acest domeniu”

„În ultimii cinci ani, s-au observat progrese vizavi de educația incluzivă. Astăzi, fiecare al patrulea copil cu CES poate să frecventeze școala din comunitate de rând cu semenii săi. Este foarte important ca, atunci când vorbim despre copiii cu CES, să avem o atitudine tolerantă, și nu una de milă sau compasiune și să implicăm cât mai mulți actori: cadre didactice, manageri şcolari, psihologi, asistenţi sociali, medici, părinţi, elevi, întreaga comunitate în promovarea educației egale pentru toți copiii”.

Virginia Rusnac, șefa Centrului Republican de Asistenţă Psihopedagogică (CRAP): „Trebuie să conștientizăm necesitatea unei echități”

„Putem să realizăm legi și acte normative foarte bune, care să arate foarte bine pe hârtie, putem să dotăm școlile cu pante de acces, echipament și materiale didactice de ultimă oră, însă dacă cei care lucrează cu copilul nu vor conștientiza necesitatea unei echități în realizarea dreptului la educație, atunci celelalte componente nu au niciun rost. Totodată, serviciile trebuie să fie axate pe necesitatea copilului. Dacă într-o școală nu sunt copii cu CES, atunci nu are rost să angajăm un cadru didactic de sprijin. Respectiv și resursele financiare alocate Educației Incluzive trebuie gestionate potrivit necesităților copiilor”.