Justiția noastră cea mai umană, plină de compasiune

Trustia, elegii politikoase

Ieri am discutat despre justiția noastră pe care lumea o acuză țopește că-i selectivă, că-i controlată de cineva, dar, de fapt, ceea ce o caracterizează cel mai pregnant, ca părul sur pe lup, este umanismul, compasiunea, mila față de cetățenii gingași, fragezi, sensibili. Eliberarea lui Șor din subsolul CNA, din cauza indigestiei pe care i-o provoacă alimentația din penitenciar, și plasarea lui în arest la domiciliu, unde îi va găti soția-artistă, este o dovadă în plus în acest sens. Unii s-au șifonat că pe Șor l-au eliberat, iar pe Filat și pe alții deținuți mai mărunței nu. Stimați molotoveni, hai să nu fim invidioși peste măsură. Un cetățean care a furat 250 de milioane de euro de la o singură bancă nu poate fi tratat ca un găinar oarecare. Filat nu merită să fie eliberat, el a fost condamnat pentru „corupție pasivă”, adică, de fapt, pentru că a parazitat, a luat ceea ce i s-a dat mură-n gură, ceea ce s-a scurs printre degetele lui Șor, așa că lasă să stea la răcoare dacă nu l-a ajuns capul să fure mai mult. Odată și odată trebuie să accepăm și noi principiile meritocrației. Să furi un ou sau să furi un bou e totuși o mare diferență. Să reușești să scoți din buzunarul statului câteva mii sau un miliard, sunt acțiuni incomparabile. În primul caz, e vorba despre o hoție ordinară, un lucru de rutină, mioritic, în cel de-al doilea – de creația unui geniu, a unui talent jomolungmian, care ne-a făcut cunoscuți în lumea întreagă. Geniile, marile talente trebuie apreciate în sfârșit. Oricum s-ar numi ele.

Acum stau și mă gândesc de ce nu mi-a venit mie ideea să golesc rezervele Băncii Naționale? Și cum aș fi procedat dacă mi s-ar fi oferit această ocazie? Câți dintre noi s-ar fi dat în lături să-și pună în buzunare un miliard?

Al vostru delincvent, penitențial, Ion Buraga