Iubiri celebre // Picanteriile lui Mihai Viteazul

Vijelioase domnii // Principe a trei țări românești

Moralitatea în privinţa relaţiilor amoroase nu a fost punctul forte al Principelui „nebun”, care a pus pe jar trei imperii prin politica sa ambițioasă și nesupusă. Deşi însurat cu doamna Stanca, nu-şi ascundea aventurile. Era capabil de gesturi nebunești din iubire.

Devenirea

A intrat, prin spiritul său întreprinzător, la sufletul marii boierimi muntene. Om curajos și pragmatic, mereu egal cu sine însuși -se minunau spionii și cronicarii creștinătății în epistolele lor. S-a înălțat din treaptă în treaptă ca om de țară ce cunoștea necazurile poporului. Despre doamna Stanca, istoricii spun că nu ar fi fost o femeie fericită. Fiindcă... „bărbații româncelor stăteau mai mult în lagăre decât în iatacuri și când se întorceau acasă, mai mult în iatacurile țiitoarelor decât în ale lor”.

Nu-și ascundea relațiile extraconjugale

Până în 1593, Mihai și Stanca duseseră o viață liniștită, iar rodul iubirii lor sunt cei doi copii, Florica și Nicolae. Însă Mihai Viteazul a mai avut o fiică, Marula, dintr-o relație a domnitorului cu o țiitoare cunoscută drept „Tudora din Târgșor”, o femeie războinică și vitează. În stilul său consacrat, Mihai Viteazul nu a făcut secret din nașterea fiicei nelegitime (se zice ca ar fi existat un hrisov care avea să fie prilej de proces între fiicele marelui voievod).

La Alba Iulia, voievodul era înconjurat de grația atâtor și atâtor frumuseți nobiliare, aflate pe la curtea princiară ardeleană. Exact în acea perioadă, relațiile sale cu doamna Stanca se erodaseră iremediabil.

Nicolae Iorga: Velica, „stăpână prin iubire a Ardealului”

Velica a fost marea lui pasiune. Voievodul se afişa cu amanta în public, impunând tuturor să i se închine „ca unei domniţe ce era şi ca unei doamne care ar putea fi”.

Așa s-a întâmplat ca mărturiile despre iubirea voievodului pentru Velica să rămână vii și limpezi.

Ostenit de atâtea campanii militare, înșelat și supărat de atâtea ori de falși prieteni și de dușmani de moarte, neînțeles de doamna Stanca, Mihai Viteazul își găsește alinare în brațele Velicăi. Erau nedespărțiți, iar când pleca la Târgoviște o lua cu el.

În scurt timp, această poveste de iubire face înconjurul Europei, cu exagerările de rigoare că „toate afacerile țării le are în mână o jupâneasă româncă”.

„...Să nu pațe nimeni”

Vâlvătaia iubirii cu Velica nu a durat mult. În toamna lui 1600, Mihai Vodă este înfrânt de nobilimea ardeleană răsculată, luând drumul pribegiei.

De la înfrângerea domnitorului și până la moartea sa, doamna Stanca și fiul Nicolae, rămân ostatici în cetatea Făgărașului, ca măsură de precauție față de acțiunile voievodului român.

Moartea lui Mihai Viteazul a fost pentru doamna Stanca mai mult o izbăvire. În fața cetății Făgărașului, Nicolae Iorga a ridicat bustul doamnei pe care ascris: „Aici a suferit toate umilințele și amenințările, pentru că a cerut dreptate neamului său, chinuita și veșnic nemângâiata soție a lui Mihai Viteazul, doamna Stanca”.