Iubiri celebre // Cei mândri nu vor putea iubi niciodată…

sursa: google.ro

Clasici români // Romanticul Rebreanu

A fost un romancier, dramaturg și academician român. În ciuda realismului care însoțea operele sale, era un romantic incurabil și obișnuia să îi facă declarații de dragoste de-a dreptul emoționante soției sale.

Primele îndrăgostiri

În liceu, s-a înamorat de fata unui coşar, iar urmarea amorului înfocat a fost că într-o vacanţă i-a făcut o elegie. Tot în adolescență scrie „întâia și ultima poezie”, îndrăgostit fiind de o tânără actriță dintr-o trupă ambulantă.

Marea iubire

Liviu Rebreanu și Fanny Rădulescu s-au cunoscut pe o terasă din București, unde, pe atunci, se adunau mai toți artiștii vremii. Tânăra avea 26 de ani, absolventă a Conservatorului de Artă Dramatică, actriță și scriitoare.

„O, şi eu credeam că nu pot iubi, şi eu îmi închipuiam că vina nu este în mine, ci în ele, în femeile care nu merită să fie iubite!… Astăzi însă știu și înțeleg că iubirea este făcută pentru cei umili, că cei mândri nu vor putea iubi niciodată...” („Mărturisire”).

Căsătoria

S-au căsătorit în 1912. Avea să o iubească tot restul zilelor. Ea avea nu doar să-i răspundă cu aceeași dragoste, dar să-și abandoneze cariera, punându-și soțul și familia pe primul plan.

În volumul memorialistic „Cu soțul meu”, Fanny amintea că această „Mărturisire”, publicată pentru prima dată în Almanahul Societății Scriitorilor Români, a fost prima cerere discretă în căsătorie.

Degringolada

Deşi era o fire discretă, Rebreanu a avut parte de scandaluri, bârfe sau acuzaţii. Una dintre ele era legată de recunoaşterea „ilegală” a Floricăi, fiica de trei ani a soţiei sale, dintr-o relaţie anterioară.

Secretul a fost ţinut în taină până la moartea scriitorului, după care, familia lui Rebreanu le-a acţionat în judecată pe Fanny şi Puia, cum era alintată Florica, negând statutul de descendentă naturală şi moştenitoare, fiindcă fata nu fusese adoptată legal, iar actul de recunoaştere era un fals.

Puia

Apropierea sufletească dintre Rebreanu și Puia s-a făcut treptat. El a făcut pentru fată ce nu a făcut pentru fraţii şi nepoţii săi. Inclusiv pe sora sa Miţa a ţinut-o lângă el în Bucureşti, pentru a o putea creşte pe Puia.

Se completau perfect

Personalitatea soţiei sale l-a ţinut aproape pe Liviu Rebreanu. Actriţa reuşea să-l completeze excelent cu firea ei lucidă, ambiţioasă şi calculată. Fanny s-a bucurat de dragostea şi admiraţia soţului, care în viaţa de familie era modest. „Când Fanny merge bine, merg toate bine!”, erau cuvintele lui.

Dramele

Declaraţiile de dragoste au fost multiple, mai ales când cei doi erau departe unul de altul. „Nicio femeie din lume nu mi te poate înlocui nici măcar o clipă”, îi spunea soţiei.

Din viaţa lor de cuplu nu au lipsit însă nici dramele, apărând la un moment dat diferite domnişoare care aveau să le tulbure liniştea. Nu o dată soția l-a ameninţat că se va întoarce la ofiţerul de carieră, doctor Bălcescu, tatăl copilului ei, pe care-l întâlnise într-o localitate unde avusese mai multe turnee.

„Domnișoarele”

Iubirea lui Rebreanu pentru soţie a fost mai presus de crizele acesteia de posesie şi gelozie, celebre la vremea respectivă. Se spune că soţia lui era atât de geloasă, încât într-un episod de furie a rupt o umbrelă în capul actriţei Puia Ionescu care se îndrăgostise de scriitor.

Numărul actriţelor care-i făceau avansuri nu era de neglijat, acesta respingându-le pe majoritatea.

La Valea Mare

Rebreanu a fost unul dintre rarii scriitori interbelici care trăia - foarte bine - din scris. La şcoala din Valea Mare, împreună cu soţia sa, îmbrăcată mereu în costum naţional, dăruia un premiu în ultima zi a anului şcolar elevului cel mai silitor, dar care era sărac.

Hobby

Şi-ar fi dorit să fie un medic de succes, să facă înconjurul lumii şi să cânte din armonică. Nu s-a făcut medic din cauza lipsurilor financiare din tinereţe care l-au împiedicat să urmeze Facultatea de Medicină. De muzică, o altă pasiune a sa neîmplinită, nu s-a ocupat din lipsă de timp.