Într-o relaţie, iubirea este supraevaluată?

sursa: google.ro

„Ceea ce îmi face inima să bată cu putere nu este niciodată supraapreciat, ci este exact aşa cum trebuie să fie. Iar dacă el este bărbatul care face ca inima mea să sară din piept, atunci îmi este de ajuns, dragostea îmi este de ajuns”.

Acestea sunt cuvintele unei prietene, cuvinte care îmi răsună în cap de fiecare dată când cineva îmi spune că iubirea nu este de ajuns într-o relaţie...

Te-ai gândit în vreun moment al existenţei tale dacă dragostea este o chestiune supraevaluată într-o relaţie? Florin, un prieten, îmi spunea: „Nu. Dragostea nu este de ajuns, în schimb este indispensabilă!

E ca la maşini, nu este suficient să ai un motor puternic, îţi mai trebuie roţi, benzină… şi totuşi, fără motor, nu îţi merge maşina. Şi ca să rămân pe aceeaşi linie, o să asemăn dragostea cu o maşină veche, dar frumoasă şi fiabilă, care nu se demodează niciodată”.

Într-o relaţie, dragostea merge „mâna-n mâna” cu respectul, o comunicare bună, sacrificiul, mici compromisuri, arta de a negocia etc. Dar pentru a exista o relaţie, toate acestea au un punct de plecare, după atracţie - dragostea, deci putem spune că iubirea este de ajuns pentru a începe o relaţie. Pe parcurs, toate se învaţă, iar dragostea este cea care se simte...

Ramona îmi spune că nu ai putea niciodată să foloseşti dragostea ca argument raţional: „Să explici sau să analizezi dragostea se poate face doar din exterior. Ca să vezi un lucru aşa cum este, trebuie mai întâi să te îndepărtezi de el.

Nu ştiu dacă dragostea este de ajuns. Am să-ţi spun când mă voi îndepărta de ea şi când voi putea privi din afară”. Poate pentru că Ramona nu a întâlnit încă marea dragoste...

Socio-psihologul francez Jacques Salome spunea: „Nu e de ajuns să îi spun te iubesc dacă nu pot primi toată această dragoste în mine/Nu e de ajuns să vreau să fiu iubit dacă relaţia mea nu este în acord cu darul iubirii primite/Nu e de ajuns să mă las iubit dacă nu sunt sigur de propriile mele sentimente/Dar uneori e de ajuns să-mi asum riscul de a spune toate acestea şi mai multe pentru a începe să construim împreună dincolo de întâlnire, o relaţie plină de viaţă”.

Până la urmă, dragostea este „motorul” relaţiei, motorul „maşinii frumoase şi fiabile care nu se demodează niciodată”, după cum spunea şi Florin.

Mi s-a întâmplat de multe ori să mă „hrănesc” cu dragoste, mi s-a întâmplat să mă „hrănesc” cu dragostea pe care o simţeam faţă de o anumită persoană, dar care nu simţea acelaşi lucru şi mi-am dat seama că nu mă voi putea agăţa toată viaţa de el, nu îl voi putea „zidi” lângă mine pentru a-l învăţa să simtă ceea ce simt eu pentru el.

Şi am învăţat că dragostea mea nu este de ajuns pentru amândoi, oricât de multă aş fi avut de oferit...

Am avut parte de respect, o comunicare perfectă, sacrificii, compromisuri, am stăpânit bine arta de a negocia, dar nu exista dragoste, ceea ce a fost un paradox. Ne lipsea ceea ce era cel mai important într-o relaţie - iubirea -, iar celelalte degeaba mai existau. „Dragostea mi-ar fi fost de ajuns, pentru că îmi este mai uşor să învăţ decât să învăţ să simt”, îmi spuneam.

Nu ar fi drept faţă de noi să ne mulţumim cu surogate ale fericirii, ci să avem curajul să căutăm în continuare marea iubire, să nu aşteptăm, peste ani, să ne trezim lângă un om şi să nu ştim cine este. Viaţa este imprevizibilă, nu trebuie să stăm să o analizăm prea mult pentru că pierdem esenţialul, iar iubire poate apărea oricând.

Dragostea reciprocă şi sinceră este de ajuns pentru a începe o relaţie! Dragostea reciprocă şi sinceră este de ajuns şi pe parcursul relaţiei, pentru că odată cu ea vine şi respectul, iar celelalte „ingrediente” se pot învăţa!

Dragostea sinceră şi reciprocă e de ajuns!

Sursa: eva.ro