INTERVIU // Vladimir Șarban, membru CEC: „Aici ar putea fi răspunsul la întrebarea de ce mai găsim decedați în listele electorale”
O explicație a creșterii numărului de alegători din R. Moldova în ultimii ani este introducerea datelor despre populație în sistemul electronic lansat acum câțiva ani la Chișinău.
Vladimir Șarban, membru al Comisiei Electorale Centrale (CEC), explică într-un interviu acordat în exclusivitate Ziarului NAȚIONAL de ce în Registrul de Stat al Alegătorilor mai regăsim persoane decedate, de ce nu trebuie să facem legătura dintre datele de la recensământul populației și cel al alegătorilor și spune când ar putea fi eliminate problemele semnalate în cadrul scrutinelor din R. Moldova.
Dle Sarban, numărul alegătorilor din R. Moldova este un subiect intens discutat, mai ales în preajma campaniilor electorale. Recent, CEC a mai dat un motiv de discutie, după ce a publicat datele Registrului de Stat al Alegătorilor, potrivit căruia în R. Moldova există acum 3 255 361 de alegători. Cum s-a ajuns la această cifră?
Această cifră din Registrul de Stat al Alegătorilor reprezintă toți cetățenii care beneficiază de dreptul constituțional de a alege, inclusiv cei aflați în străinătate. Adică, e vorba de cetățenii care au atins vârsta de 18 ani și nu au interdicție de a alege. Inderdicțiile se referă la persoanele care sunt recunoscute incapabile prin hotărâre definitivă a instanțelor de judecată. Anterior, Ministerul Justiției trebuia să informeze despre aceste cazuri primăriile, iar acum – Comisia Electorală Centrală, ceea ce face și noi excludem aceste persoane din listele electorale.
În rest, toți cei care au cetățenia R. Moldova, oriunde s-ar afla, sunt alegători, de aceea și numărul acesta este așa cum este. Este vorba de cetățenii care au domiciliul sau reședința într-o anumită circumscripție electorală din republică; alegătorii fără domiciliu și reședință, fiindcă avem și din aceștia; alegătorii domiciliați în partea stângă a Nistrului, dar și cetățenii noștri care au plecat din republică și s-au stabilit la loc de trai permanent în străinătate. Avem circa 90 de mii de astfel de cetățeni. Chiar dacă el a vândut tot ce avea aici și locuiește permanent în străinătate, oricum are dreptul de a vota.
Iată de unde sunt cifrele acestea atât de mari.
Numai 90 de mii de cetățeni ai R. Moldova au plecat să locuiască permanent peste hotare?
Datele statistice pe care le urmăresc în ultimii ani arată că e vorba anume de această cifră a celor stabiliți permanent peste hotare. Dar drept de vot mai au și cetățenii noștri aflați peste hotare la studii, la munci sezoniere etc.
Știți că există cifra aceasta că, zilnic, din R. Moldova pleacă peste 100 de persoane. Este adevărat, dar acești cetățeni rămân în listele electorale.
Am văzut mai multe declarații ale unor persoane și chiar o adresare la OSCE în care se spunea: uitați-vă, 106 persoane se duc în fiecare zi din republică, dar numărul alegătorilor crește. Nimic mai fals - nu are nicio legătură una cu alta. Este un argument care nu trebuie luat în considerare.
Datele de la 1 septembrie curent arată o majorare a numărului de alegători, în comparație cu acum un an, inaintea alegerilor prezidențiale din toamna 2016. Cum se explică aceasta majorare cu 18 mii de persoane?
Trebuie să facem o incursiune în istoria scrutinelor din R. Moldova. Cifra este chiar mai mare decât în noiembrie 2014. Cu 28 915 alegători.
Iată care este situația: în perioada sovietică și până în 2014, evidența alegătorilor, deci perfectarea listelor electorale, era competența exclusivă a primăriilor, a autorităților publice locale de nivelul I. Listele acestea erau întocmite de secretarii consiliilor locale, în baza datelor pe care le aveau la îndemână – evidența gospodăriilor, datele întreprinderilor municipale de gestionare a fondului locativ în orașe, cooperativele de construcție a locuințelor unde erau etc.
În perioada 2000 – 2011, în mun. Chișinău am apelat și la datele CRIS „Registru” cu care făceam schimb de informații. Am activat în acest domeniu și spun cu certitudine că varia mult corectitudinea acestor liste electorale de la primărie la primărie, de la pretură la pretură, în funcție de mai mulți factori și, în primul rând, de onestitatea și operativitatea secretarilor primăriilor, dar și de faptul cum puteau ei să folosească aceste instrumente și baze de date. Depindea, evident, și de numărul locuitorilor dintr-o localitate sau alta. E una să faci lista la 300 de oameni pe care tu îi știi foarte bine și alta – într-un sector al Chișinăului unde nu cunoști pe nimeni sau pe foarte puțini.
De exemplu, în satul Copceac din UTA Găgăuzia erau, în anul 2011, în listele de bază 4 662 de alegători. În 2015 – deja 7 367 de alegători. S-au născut atât de mulți în perioada asta? Nu. Explicația mea ar fi că, până la implementarea Registrului de Stat al Alegătorilor, pur și simplu unii secretari curățau cu exces de zel listele electorale, știind cu certitudine că Ghiță sau Vasile sunt plecați în Rusia, Canada sau în altă parte. Ceea ce era, de fapt, o ilegalitate, fiindcă cetățeanul era plecat temporar, dar avea domiciliul permanent în localitatea respectivă. El are cetățenie și avea dreptul să fie în lista electorală.
Așa cum am văzut la ultimele alegeri, din 2015 și 2016, puteau și la Copceac să meargă mai mulți cetățeni să-și înregistreze viza de reședință, pentru a putea vota anume acolo...
Nu m-am ocupat de acest caz să vad cauza exactă...
Dar cine ar trebui să se ocupe de asemenea cazuri, dle Șarban, pentru a exclude posibilitățile de influențare a rezultatelor alegerilor?
Este responsabilitatea tuturor celor implicați în alegeri – de la organele electorale, registratori și până la membrii birourilor electorale care sunt reprezentanți ai partidelor, observatorii din ziua alegerilor etc.
Listele electorale sunt făcute publice cu 20 de zile înainte de alegeri. Iată aici apare rolul fiecăruia dintre noi să ne interesăm – dacă la noi în locuință mai este înscris cineva, să dăm alarma, nu doar să vorbim că, iată, se întâmplă...
Până în 2011, în liste electorale erau multe deficiențe. Și Comisia Electorală Centrală a făcut o analiză în acel an și a stabilit că datele a circa 6% din alegători erau catalogate drept erori – nume greșite, datele din actele de identitate fie lipsă, fie greșite, putea să fie același alegător cu același act de identitate într-o secție de votare repetat sau chiar în altă secție de votare.
În anul 2008, Parlamentul a adoptat Conceptul sistemului informațional de stat „Alegeri”, cu obiectivul de a desfășura alegeri complet automatizate. Până acolo, noi mai avem mult. Nu suntem Estonia unde acest sistem deja funcționează.
Un element-cheie în acest sistem este Registrul de Stat al Alegătorilor. El dă, deocamdată, eficiența pe care noi am așteptat-o. Acest Registru a fost implementat prima dată la alegerile din 2014. Listele electorale pentru alegerile din 2014 au fost întocmite doar de Comisia Electorală Centrală.
Astăzi, Registrul de Stat al Alegătorilor se alimentează din Registrul de Stat al Populației și problemele de aici evident că se răsfrâng și în primul.
Ce probleme există acum în Registrul de Stat al Populației?
În anul 2000, la evidență în acest Registru erau circa 1,3 milioane de cetățeni. Până în 2006, această cifră a crescut brusc până la 3,5 milioane.
După 2006, ritmul de creștere a scăzut, dar orcium există o creștere care se reflectă și în Registrul de Stat al Alegătorilor.
Dar cum se explică această creștere a numărului populației în registrele de stat, în condițiile în care vorbim despre scăderea natalității și majorarea mortalității?
Nu s-a întâmplat peste noapte. Documentarea populației cu aplicarea IDNP-ului în documente a început în anul 2001 și iată o cauză a creșterii. În anul 2004, Rusia ne-a interzis să trecem frontiera în baza pașaportului sovietic și, iată, în acel an s-a atestat o creștere masivă a cererilor de perfectare a pașaportului de plecare în străinătate. Evidența electronică a crescut atunci cu peste 400 de mii de persoane.
Am făcut o analiză și natalitatea în anii 1996, 1997 și 1998, comparativ cu mortalitatea în anii 2014, 2015 și 2016 este mai mare. Adică cei născuți în 1996- 1998, și au împlinit deja 18 ani din 2014 încoace sunt mai mulți decât cei care au decedat în ultimii trei ani. Nu-s atât de mulți, e vorba de vreo două-trei mii, dar e creștere și din această cauză. Acum situația deja se echivalează.
Totodată, au fost implementate și alte instrumente – copilul care se naște acum este inclus imediat în sistemul informațional, iar în 2004 a început și înregistrarea în sistemul electronic a deceselor.
Iată acum problema Registrului de Stat al Alegătorilor este legată mai mult de acest sistem.
Exact. Alegerile trecute au scos la iveală cazuri când persoane decedate mai figurau în acest Registru, iar temerea era că unele dintre aceste „suflete moarte”, cum au fost numite de presă, ar fi și votat...
Din 1944 până în 2004, n-am avut înregistrarea aceasta electronică a persoanelor decedate. Se perfectau documente și avem tone depozitate în arhive, vreo 13 milioane de acte. Din 2013, a început digitalizarea acestor documente care sunt scanate, iar baza de date – actualizată. Iată aici ar putea fi răspunsul la întrebarea de ce mai găsim decedați în listele electorale.
Și aici sunt mai multe aspecte – listele electorale sunt tipărite cu 20 de zile înaintea alegerilor. Din această dată și până în ziua alegerilor, cei care se duc la Domnul rămân în liste, vrem sau nu vrem. Totodată, actualizarea datelor în sistem despre decese se face o dată în lună. Să zicem că actualizarea se face în primele zile ale lunii, iar tipărirea listelor – în ultimele zile ale lunii. În decurs de o lună iar rămân cetățeni decedați care se regăsesc în liste. Dar astea sunt probleme explicabile și lumea înțelege.
Problema gravă ține de faptul că nu toate persoanele decedate de mai mulți ani sunt radiate din Registrul de Stat al Populației. Și asta pentru că, dacă nu există actul de deces în original, Serviciul de Stare Civilă nu radiază persoana din listă.
Iată un registrator cu care am vorbit mi-a dat un exemplu. O bătrânică de la ei din sat, născută în 1900, nu avea pe nimeni când a decedat. Locuia într-o bojdeucă și a fost înmormântată de vecini. Nimeni nu a mai cerut documente, nu i-au făcut măcar un act de constatare a decesului de către medic. Această persoană continuă să fie în listele electorale deja de mai bine de 15 ani. Ea trebuie exclusă în baza unui act, dar cine să-l elibereze? Cu un anumit efort, se poate face acest lucru prin instanța de judecată, dar iarăși, cineva trebuie să umble să se ocupe.
Dar mai sunt și decedații din străinătate. Iată cazul celebru al regretatului regizor Emil Loteanu care, cred, se întoarce în sicriu. În perioada 2007 – 2011, personal l-am exclus de două-trei ori din listele electorale, fiindcă el era în sectorul Centru al capitalei, unde activam. Actualizam listele și de fiecare dată numele lui apărea. La ultimele alegeri, Loteanu era iarăși în liste. Abia în acest an, grație eforturilor unor lucrători de la Ambasada noastră de la Moscova, am obținut de la rudele regretatului, care sunt în Federația Rusă, certificatul de deces și noi l-am trimis la „Registru”, care l-a radiat din liste.
Loteanu a fost un nume și eu mi-am dat seama. Dar câți din ăștia mai sunt în Chișinău, Bălți, Orhei și alte localități mai mari? În sate lumea se cunoaște și cred că nu prea există asemenea probleme.
De asemenea, sunt cazuri și în Transnistria. Noi am documentat populația din Transnistria începând cu anul 2005, prin hotărâre de Guvern, adică cetățenii de acolo care au dorit să obțină acte. Continuăm să le eliberăm acte, dar nu tot timpul rudele celor de acolo care decedează fac drum ca să prezinte actele de deces și omul să fie radiat din listă.
Deci, aici un pic, acolo un pic și problemele cu decedații se adună.
Când credeți că Registrul de Stat al Alegătorilor va fi adus în ordine?
Atâta timp cât noi nu avem o acoperire sută la sută a populației, e greu de spus. Iată cineva mi-a spus neoficial că noi am documentat până acum doar 60% din populația din Transnistria și evident că, dacă sporim acest procent, iar o să crească numărul populației și iar o să avem întrebările acestea vizavi de creșterea numărului de alegători.
Dacă am avea toată baza de date digitalizată, iar toți cei care au decedat să fie exluși din listă, am rezolva o problemă. Dacă am soluționa mai ales problema Transnistriei, am rezolva buba cea mare.
„Registru” și Serviciul de Stare Civilă, care au fuzionat acum în Agenția Servicii Publice, ne-au promis că digitalizarea o să fie finalizată până în anul 2020 și sper că, până atunci, din Registrul de Stat al Alegătorului vor fi excluse toate problemele și numărul de alegători se va stabiliza.
Oricum, în ultimii ani se observă creșterea mortalității în raport cu natalitatea și mai sunt și cei care renunță la cetățenia R. Moldova și care sunt mai mulți decât cei care o dobândesc.
Dle Șarban, cât de corect este să facem referire la datele recensământului populației, când vorbim despre numărul alegătorilor din R. Moldova? Ultimul plebiscit arăta că în R.Moldova rămăseseră doar 2 998 235 de persoane în 2014...
Eu am tot respectul pentru persoanele care au efectuat acest exercițiu de documentare, dar se știe că procedeul acesta statistic nu a acoperit toată populația R. Moldova. Chiar ieri vorbeam cu un coleg, membru al CEC, și am constatat că din cei nouă membri ai autorității electorale centrale, doi nu au fost documentați și unul dintre ei sunt eu. Eram în R. Moldova și la colegul meu soția era mereu acasă, cu copilul mic. Apare întrebarea cât de corect au fost documentați cei care din varii motive se aflau atunci peste hotare?
Trebuie să cred datelor recensământului, fiindcă sunt emanate de o indtituție oficială, dar rămân cu niște suspiciuni. Când este vorba de numărul de alegători, eu dau preferință datelor din Registru, cu riscul că se strecoară și decedați acolo. În schimb, aici sunt excluse dublările de persoane în liste, așa cum se întâmpla până în 2014.
Și la alegerile din 2016 au fost cazuri când cetățenii, în special din străinătate, au vrut să voteze, dar li se spunea că cineva a votat deja în locul lor. Apropo, există vreo finalitate în aceste cazuri?
Da, în total au fost 30 de astfel de cazuri la alegerile prezidențiale. S-au încercat votări cu unul și același număr de act în Chișinău și, peste o oră, în București, de exemplu, sau în Chișinău și peste câteva ore în Franța, în SUA etc. Și asta a fost făcut cu sprijinul cuiva dintre cei care organizau alegerile, sub ochii cuiva de acolo.
Tocmai sistemul electronic, în cazul dat, când s-a dus persoana reală să voteze în SUA sau Franța, a alertat problema și nu a permis votul multiplu.
Dar a rămas valabil primul vot și nu cel al persoanei reale...
Da, dar important este că nu s-a permis votul multiplu. Dar au fost și câteva cazuri când noi am permis să voteze oamenilor, după ce au demonstrat că anume ei sunt posesorii actelor respective.
Noi am atenționat Poliția. Au fost pornite dosare penale, dar cu părere de rău, din câte știu, majoritatea cazurilor s-au încheiat fără pedepsirea cuiva. Au fost tot felul de explicații: ba că s-a stins lumina, ba că a fost o greșeală neintenționată, ba că rudele erau alături etc.
Nimeni nu a suportat consecințele, dar măcar sistemul ne alertează și sperăm să nu mai avem astfel de cazuri pe viitor.
Unii comentatori, dar și reprezentanți ai unor partide de opoziție în special, acuză autoritatea electorală de faptul că umflă cifra alegătorilor pentru a putea „falsifica” rezultatele alegerilor. Dvs. cum comentați aceste acuzații?
Nu vreau să comentez ceea ce spun unii politicieni. Este prea mare riscul pentru mine, un funcționar electoral, să comentez declarațiile politicienilor.
Este adevărat, orice scrutin este organizat de CEC, dar nu e vorba doar de această instituție, fiindcă participă nemijlocit și organele electorale din teritoriu, consiliile de circumscripții, aproape 2 000 de birouri electorale. În componența acestor organe electorale din teritoriu sunt membri de partide parlamentare. Fiecare cetățean este în drept să se aștepte că reprezentanții acestor partide se vor bate pentru corectitudine. Așa ar trebui să fie. Celelalte partide pot să aibă observatori în ziua alegerilor, să vadă, să spună.
La ultimele alegeri au fost niște deficiențe legate de inversarea rezultatelor pentru concurenți și... cam atât. Asta înseamnă că ori a fost corectitudine, ori nu ne-am uitat atent. Ca cetățean, sunt în drept să cer ca cei care mă reprizintă să fie cu ochii în patru.
Când de duci în secția de votare, stau 12-15 oameni cu caietele în mână și toți scriu, dar ce se face în afara secției de votare sau până la alegeri, nimeni nu vede. Comisia Electorală Centrală chiar să vrea că nu poate face nimic la totalizare în sensul fraudării rezultatelor. Acum sistemul generează, datele sunt introduse din secția de votare și sistemul le calculează.
Dle Șarban, recent Parlamentul a modificat legislația electorală, introducând sistemul mixt de vot. Spuneți-ne, vă rugăm, noua legislație exclude problemele înregistrate până acum la alegeri, inclusiv înregistrarea cu câteva luni înainte de scrutin a zeci de persoane la aceeași adresă?
Modificările operate recent nici nu favorizează, dar nici nu exclud deficiențele care sunt înregistrate în procesul electoral. Ele au cu totul o altă tentă și eu nu văd să fie mai ușor să organizăm alegeri în 51 de circumscripții decât în una.
Problemele pe care le-am enumerat mai sus nu sunt generate de normele de drept, ele sunt opera factorului uman care fie are activitate părtinitoare, fie doarme și nu vede găinăriile cuiva de alături. Noi trebuie să muncim cu funcționarii electorali de sus până jos și să-i îndemnăm pe registratori să activeze mai eficient.
Mergem pe ideea că registratorii cunosc regulamentul și o să îndeplinească întrutotul cerințele acestuia, dar în realitate nu se întâmplă chiar așa. Eu am insistat să ne întâlnim față în față cu registratorii, majoritatea fiind secretarii consiliilor locale și ei știu foarte bine situația în teritoriu. Am putea să-i mobilizăm pentru a impulsiona activitatea, fiindcă în viziunea mea aici chiar avem probleme. Am vorbit cu mai mulți reprezentanți ai consiliilor raionale și chiar cu registratori și ei sunt gata să ne întâlnim să discutăm aceste probleme.
Dle Șarban, vă mulțumim pentru interviu!
Șeful NATO: Posibilitatea doborârii dronelor care ameninţă Republica Moldova este mai degrabă o chestiune de reglat bilateral, între Bucureşti şi Chişinău
Organizațiile de tineret din R. Moldova pot beneficia de granturi de până la 600 de mii de lei: Programul pentru anul 2025, lansat de MEC
„Săptămâni dificile” din cauza riscurilor asociate aprovizionării cu gaze naturale a regiunii transnistrene, iar Chișinăul caută soluții. Radu Marian: „Asta NU înseamnă că noi trebuie să le plătim tarifele... Să vedem cine va plăti pentru gaze”