INTERVIU // Parlamentul NU va reacționa la declarațiile scandaloase ale lui Igor Dodon, fiindcă acesta „joacă la public în mod coordonat cu anumite centre de putere”

Președintele ales al R. Moldova, Igor Dodon, recurge la „teze sovietice” în discursul său public, iar acest lucru s-ar face cu acordul „unor centre de putere” din țara noastră, preocupate între timp să-și legalizeze capitalurile de proveniență ilegală. De această părere este directorul executiv al IDIS „Viitorul”, Igor Munteanu, care vorbește în interviul de mai jos despre faptul că R. Moldova a pierdut nu un miliard de dolari în ultimii ani, ci „patru”. Cu toate acestea, fostul Ambasador al R. Moldova în SUA nu crede că înghețarea finanțării din partea partenerilor externi este o „soluție optimală” pentru R. Moldova.

Dle Munteanu, președintele ales Igor Dodon face declarații, cu precădere în media rusă, de-a dreptul scandaloase în ultimul timp, cum ar fi faptul că autoritățile R. Moldova ar trebui să-și ceară scuze de la transnistreni pentru „războiul civil” din 1992, că Federația Rusă ar trebui să ia măsuri de răspuns la „românizarea” basarabenilor etc. Cum credeți că trebuie tratate astfel de ieșiri ale președintelui R. Moldova?

Este scandalos. Primul lucru care vine în minte la auzul unor inepții cosmice din partea unui politician recent ales în cea mai înaltă funcție a statului este să te întrebi dacă acesta înțelege ori nu că va jura, mai devreme sau mai târziu, pe textul Constituției R. Moldova, în care sunt scrise negru pe alb niște principii fundamentale pentru acest stat, cum ar fi faptul că „teritoriul statului este inalienabil, suveran, unitar, indivizibil și independent” și că „nicio dictatură nu poate fi instituită ca ideologie oficială a statului” (art.5).

Nu va jura pe Constituția URSS sau a Federației Ruse, ci pe Constituția din 1994, din corpul constituțional al căreia face parte și Declarația de Independență din 27 august 1991, pe care nu poți s-o renegi ori s-o schimonosești, indiferent de pasiunile tale marxiste ori putiniste.

Felicitările adresate liderului nerecunoscut ales în cadrul unor așa-zise alegeri prezidențiale de la Tiraspol sunt din același registru…

Art. 77 al Constituției R. Moldova îl face pe președinte „garantul suveranității, independenței naționale, al unității și integrității teritoriale a țării” și eu, ca cetățean al acestei țări, nu văd cum înțelege acest lucru politicanul Dodon, care-i transmite felicitări separatistului Krasnoselski cu ocazia alegerii acestuia într-o funcție care contrazice primele trei articole ale Constituției R. Moldova.

Vrea cumva Dodon să anuleze Constituția R. Moldova, atunci s-o spună deschis, ca să putem califica acest fapt cum o merită – „uzurpare a puterii de stat”, pe care art.2, p.2 o califică drept „cea mai gravă crimă împotriva poporului”. Ori poate Dodon vrea să asmute o parte a societății, merele sănătoase (posibil cei care l-au votat) contra celeilalte jumătăți de electorat, care nu l-a votat la ultimele alegeri.

Posibil, dar acest lucru va înteți conflictele politice și nu acesta este rolul pe care orice șef de stat ales într-o societate plină de probleme ar trebui să-l joace. Din acest extras constituțional este clar că un șef de stat al R. Moldova nu-i poate transmite unui lider separatist de la Tiraspol felicitări cu niciun prilej, pentru că acest separatist este, de facto și de jure, un dușman declarat al normelor și legislației organice pe care orice om de stat trebuie să o apere, chiar și cu prețul vieții.

La fel și dezideratul sovietic de „scoatere înafara legii a cetățenilor care preferă să se numească români” poate însemna acțiuni violente, care pot fi calificate drept un atentat la drepturile și libertățile fundamentale ale omului (capitolul II al Constituției), protejate de o multitudine de obligații și responsabilități internaționale și domestic. Să insiști pe aceleași teze stupide din perioada sovietică mi se pare de o prostie de neegalat.

Dar să presupunem că președintele Dodon nu a ieșit încă din pielea politicianului Dodon și că „finețurile” se mai pot învăța după ce va vedea că publicul educat nu-i va răbda asemenea stil și bravadă populistă. Eu tind să cred că tot așa cum există guverne instalate oarecum legal, dar lipsite de legitimitate, s-ar părea că trebuie să constatăm aburcarea, în R. Moldova, la funcția supremă în stat a unui președinte tehnic ales, dar lipsit de legitimitate pentru o bună parte din cetățeni. Este ca și făina mucegăită, care poate cauza crampe intestinale la consum. Cred că asemenea ieșiri la rampă poartă amprenta modelului cultural cu care „ne mândrim”, iar pentru că Dodon promite să ne șocheze și pe viitor cu fanteziile sale kominterniste sunt convins că doar printr-o vigilență sporită vom putea minimiza daunele mandatului său.

Analistul politic Nicolae Negru a declarat că Parlamentul R. Moldova este cel care ar putea opri pornirile ilegale ale președintelui Dodon prin inițierea procedurii de demitere a acestuia. Deocamdată, nu am văzut nicio reacție oficială a Parlamentului sau Guvernului vizavi de aceste declarații ale lui Igor Dodon. Cum credeți că trebuie să procedeze autoritățile de la Chișinău în asemenea caz?

Domnul Negru este un optimist înrăit. Să nu uităm că Igor Dodon este „guru”-ul celei mai largi fracțiuni parlamentare socialiste în acest Legislativ și că, adeseori, deputații PSRM au jucat la mingi cu PCRM și PDM, atunci când scopurile și mijloacele lor au vibrat din aceleași distincte sau au respirat din același plămân, cum încă mai respiră unii pe la foste instituții de partid.

Nu veți vedea nicio reacție din partea Legislativului la episodul cu Krasnoselski, pentru că Dodon joacă la public în mod coordonat cu anumite centre de putere. Planul anunțat de PSRM pentru reglementarea conflictului transnistrean este un plan de capitulare în fața Rusiei. Probabil că cei care așteaptă acest „deal” cu motoarele încălzite la avioanele lor private nu văd niciun risc și nici nu-și bat capul cu efectele devastatoare pe care le-ar avea includerea separatismului beligerant, militarist, transnistrean, în câmpul instituțiilor politico-administrative ale actualului stat Republica Moldova.

Probabil preferă să gândească alții pentru ei. Ceea ce ar putea face autoritățile responsabile și patriotice este să întărească sectorul de apărare și securitate, să dezlege contractele care leagă în mod impropriu necesitățile de consum ale țării noastre de furnizorul de electricitate de la Cuciurgan, promovând totodată un model atractiv de adaptare graduală a businessului și populației din această regiune de est a țării la realitățile sale economice și constituționale. Niciun plan de reglementare care nu rezolvă problema trupelor militare rusești staționate ilegal în R. Moldova nu va putea fi legitim și nu va asigura o rezolvare comprehensivă.

Niciun „târg” făcut în afara spațiului public nu va putea fi aplicat peste capul cetățenilor acestei țări sau în afara unui referendum național pe subiectul rezolvării politice. Nemaivorbind de faptul că orice plan trebuie consultat, evaluat, nu mimat cu nerușinarea cu care s-a încercat în ultima vreme să ni se arunce praf în ochi, inclusiv în ceea ce privește adoptarea bugetului public sau al așa-zisei amnistii de capital, botezată deja ca „amnistie a hoților” de dragul artelor frumoase.

Apropo, declarațiile lui Igor Dodon se derulează în paralel cu adoptarea unor inițiative reprobabile de către Parlament, cum ar fi cele privind liberalizarea capitalurilor și stimularea fiscală. Vedeți vreo legătură aparentă între aceste lucruri?

Am mai văzut asemenea figuri și anterior. Este foarte posibil că, în timp ce Dodon se obosește de zor să instige la ură contra „românilor”, niște antreprenori dibaci ar face planuri să-și însușească o parte din banii extrași în mod fraudulos din sectorul bancar al R. Moldova ori să pompeze noi fluxuri de bani de proveniență incertă într-un sistem bancar deja compromise și încă neimunizat pe deplin, din lăcomie, impunitate sau alte vicii fundamentale pentru natura umană, pentru că, fără îndoială, aceste acțiuni nu se fac din simplă naivitate.

Ar fi câteva școli de gândire aici. Unii pot spune că cineva vrea să-l invite pe Dodon să joace rolul „polițistului bun”, cel care a oprit cu prețul vieții un nou val de escrocherii bancare, pe care le promit aceste inițiative legate de liberalizarea capitalurilor și stimularea fiscală. Alții ar putea spune însă că cei care și-au atribuit rolul de autori ai acestor proiecte nu dau doi bani pe opoziția lui Dodon și că vor avansa cu acest pachet de legi până nu vor fi opriți de opoziția coordonată a celor care investesc în R. Moldova: IFC, UE, alți parteneri pentru dezvoltare pentru care asemenea acțiuni par a fi decupate dintr-un somn de coșmar.

Aceste inițiative au fost criticate dur de zeci de ONG-uri și experți din R. Moldova, iar patru entități importante din România au solicitat Bucureștiului să înghețe creditul acordat R. Moldova, dacă acestea vor fi votate. Coaliția majoritară, prin gura spicherului Andrian Candu, declară că proiectele respective vor ajunge legi, doar după ce vor fi avizate pozitiv de Banca Mondială, FMI, UE etc. Ce credeți că ar trebui să facă partenerii de dezvoltare ai R. Moldova după asemenea acte „de curaj” ale autorităților de la Chișinău?

Greu de spus. Nu aș vrea să interferez pe terenul lunecos al deciziilor unor parteneri de dezvoltare pentru Republica Moldova, care afirmă răspicat de fiecare dată că sunt parteneri ai țării, nu exclusiv ai Guvernului R. Moldova. Ar trebui să se înțeleagă că înghețarea unor proiecte este doar una din măsurile, și cea mai dură, din vasta gamă de instrumente aflate la dispoziția acestor actori externi.

Personal, nu cred că suspendarea finanțării este o soluție optimală, pentru că, urmând această logică, am putea spune că cea mai bună strategie o are Rusia, cea care-și impune deciziile fără a da niciun ban, exploatând slăbiciunile și disfuncțiunile statului, prin separatism și corupție politică. Dar nu este așa, pentru că accesul la piața europeană, semnarea Acordului de Asociere, regimul de circulație liberă în spațiul Schengen sunt motoare de modernizare și europenizare pe termen lung. Ele creează, ca niște dispozitive eoliene, energii și potențialități pentru viitoarea spirală a dezvoltării accelerate, ca să ne inspirăm dintr-un concept al spiralei din teoria complexității, în interpretarea lui Alfred North Whitehead.

Dle Munteanu, suntem la final de an. Cum ați caracteriza Dvs. anul care se încheie în câteva zile din punct de vedere al proceselor politico-sociale care au avut loc în R. Moldova și la ce ar trebui să se aștepte cetățenii acestei țări în anul 2017?

A fost un an complicat, sfâșiat de contradicții și oportunități ratate. Actuala majoritate politică a avut o șansă excelentă de a schimba pagina eșecurilor anului 2015, dacă s-ar fi ocupat în mod sincer și onest de obiectivul de a trata nemulțumirile opoziției politice într-o manieră deschisă, prietenoasă, inclusivă. Ar fi putut avea și cei mai buni mediatori în asemenea situație – după cum a avut președintele Voronin în 2003, atunci când a fost asistat de reprezentatul special al Secretarului General al Consiliului Europei pentru a găsi căi de compromis și dialog cu opoziția politică.

În 2016, însă, liderii coaliției de guvernare nu și-au dorit acest lucru. Au mimat interesul pentru consultări. Și-au căutat de-ale lor. În schimb, au dat preferință instalării unui guvern de tehnicieni, dar pe care l-au format în condiții de asediu legislativ, noaptea, forțându-l să depună jurământul astfel de parcă ar fi fost ultima noapte de asediu al Bizanțului, la inaugurarea căruia a vegheat un șef de stat slab, care nu și-a putut ridica ratingul personal mai sus de 0,2% în ultimii patru ani.

De cealaltă parte, grupurile de opoziție au complotat planuri mărețe, care s-au prăbușit spectaculos imediat ce s-a dat startul unei campanii scurte, dar haotice, pentru alegerile prezidențiale și în care fiecare lider s-a văzut cel puțin „mareșal” la tomberonul puterii, stângăcii exploatate masiv de către adevărații mânuitori ai puterii în această țară.

Din păcate, populația a devenit și mai săracă, mai necăjită, mai chinuită de gândul de a pleca peste hotare dintr-o țară care-și irosește populația, ca un bețiv care nu se mai poate opri. Consemnăm că R. Moldova a pierdut, pe lângă miliardul furat din bănci, cel puțin un alt miliard de euro, retras de investitorii speriați de fluctuațiile cursului de schimb (850 de milioane de dolari retrageri de capital între 2015-2016), și cel puțin un alt miliard, ca urmare a diminuării abrupte a remitențelor (2015-2016).

Cineva ar putea aduce în această ecuație dramatică și investițiile ratate, diminuarea sectorului productiv, pentru că antreprenorii care nu se simt în siguranță tind să-și reducă investițiile și să capitalizeze resursele. Tehnic vorbind, prețul aventurilor legate de băncile furate între 2012-2015 ne costă cel puțin patru miliarde de euro. Un preț catastrofal pentru o țară mică și săracă ca Republica Moldova, la care am adăuga că cetățenii acestei țări cu siguranță nu-și merită asemenea partide consumate, asemenea exemple monstruoase de iresponsabilitate, avariție, iresponsabilitate, imoralitate, incompetență, care au și nume, și conturi în bancă, și familii, dar care au făcut totul pentru a compromite faptele bune care s-ar fi putut aduna în 2016.

Să tragem niște concluzii pe marginea anului 2016 și să așteptăm schimbări mai bune din anii care vin.

Vă mulțumim pentru interviu!