INTERVIU // Oazu Nantoi: „Avem nevoie de discuții ca să răspundem la întrebarea: vrem noi să soluționăm problema transnistreană sau ne prefacem că așteptăm în continuare miracole de la vaca stearpă numită 5+2”

Negocierile pentru reglementarea transnistreană în formatul „5+2”, desfășurate la începutul lunii octombrie curent la Bratislava, s-au încheiat fără semnarea vreunui document între părți, iar Tiraspolul și Moscova au acuzat imediat Chișinăul că s-ar opune unor prevederi din draftul protocolului.

Deputatul Blocului „ACUM” Oazu Nantoi oferă, într-un interviu pentru Ziarul NAȚIONAL, detalii despre noile cerințe ale transnistrenilor cărora le-ar „crește pofta” odată cu fiecare „cedare” a autorităților de pe malul drept al Nistrului și pe care Chișinăul nu poate să le accepte.

Totodată, dacă se pune în acest moment problema federalizării R. Moldova sau se discută despre oferirea unui „nivel aparte de putere în stat” Găgăuziei, așa cum a promis recent Zinaida Greceanîi, aflați din interviul de mai jos.

Domnule Oazu Nantoi, ce ar urma să prevadă protocolul elaborat în urma Conferinței desfășurate în formatul „5+2” la Bratislava, odată ce Chișinăul a refuzat să-l semneze, Moscova și Tiraspolul au făcut front comun, iar șeful Misiunii OSCE în R. Moldova, Claus Neukirch, insistă ca părțile să ajungă neapărat la un „compromis acceptabil”? Există, precum știți, temeri legate de o posibilă federalizare a R. Moldova.

În R. Moldova s-a creat o situație nestandardă, când președintele republicii, la Congresul XIV extraordinar al Partidului Socialiștilor, care a avut loc pe 18 decembrie 2016, s-a angajat să federalizeze R. Moldova și să rezilieze Acrodul de Asociere cu UE. Sunt documente oficiale, congresul este forul suprem, nu foaie verde. Și cuvântarea lui Igor Dodon la Adunarea Generală a ONU a provocat, de asemenea, semne de întrebare vizavi de poziționarea lui ca om politic.

În Parlament, însă, situația este cu totul alta, dat fiind faptul că orice decizii reale în problema transnistreană necesită adoptarea unei legi organice în Parlament, așa cum a fost la 22 iulie 2005, de exemplu.

Prin urmare, în Parlament nu poate fi vorba, la momentul actual, de crearea unei majorități, inclusiv reieșind din comportamentul fracțiunii Partidului Democrat, care ar vota ceva de tipul federalizării, convențional vorbind, dat fiind faptul că în Constituție scrie că R. Moldova este stat unitar.

Înainte de întrunirea de la Bratislava, a apărut acel mic scandal legat de un proiect de declarație, făcut public de Pavel Filip, însă acel proiect a fost lămurit din fașă, la nivelul discuțiilor pe interior. Vasili Șova, șeful Biroului Politici de Reintegrare, care a spus că el poate fi considerat autorul, a retras acest proiect și cazul s-a consumat.

De ce refuzăm, atunci, să semnăm un protocol?

Dacă ne uităm la logoreea celor de la Tiraspol, ei procedează conform principiului obraznicul mănâncă praznicul. Le crește pofta. Aceste numere pretins neutre pentru autoturismele din stânga Nistrului, în linii mari proprietarii sunt cei care nu doresc să obțină cetățenia R. Moldova. În rest, o mulțime de agenți economici din stânga Nistrului, inclusiv Uzina Metalurgică de la Râbnița, care are vreo 350 de automobile, toate sunt înregistrate legitim în R. Moldova, cu numere moldovenești și nu apar niciun fel de probleme.

Însă, cei de la Tiraspol încearcă să pună pe masa discuțiilor subiectul că, iată, persoanele juridice trebuie să aibă dreptul să înregistreze autoturisme cu numere neutre. Pe urmă pun problema că, aha, numere neutre recunoașteți, atunci recunoașteți și permise de conducere eliberate de așa-zisele structuri de stat din Transnistria.

De asemenea, se invocă pretinse probleme care țin de domeniul bancar și nimeni nu vrea să spună franc faptul că toate pretinsele probleme ale oamenilor de rând din stânga Nistrului se rezolvă în cadrul statului democratic, integru, unitar, R. Moldova.

Biroul Politici de Reintegrare a anunțat cifra oficială, potrivit căreia, la 31 august 2019, circa 323 de mii de persoane din stânga Nistrului erau cetățeni cu acte în regulă ai R. Moldova, deși în privința unora există mari semne de întrebare vizavi de comportamentul lor.

La Bratislava, Tiraspolul a insistat asupra acestor probleme, iar Chișinăul a refuzat. În situația când marionetele sheriffo-rusești de la Tiraspol sunt considerate parte a formatului „5+2”, deși nu semnează nimic, sigur că șeful Misiunii OSCE în R. Moldova, Claus Neukirch, care vrea să salveze aparențele, a declarat că procesul a fost suspendat și că eforturile vor continua la conferința bavareză pentru consolidarea încrederii, format oferit de partea germană.

Dar întrebarea rămâne deschisă.

Proiectul de declarație despre care ați vorbit mai sus a fost prezentat la ședința unui comitet de către Vasili Șova, departe de ochii presei. Despre ce fel de structură este vorba?

Este creat un mecanism de coordonare în problema transnistreană, scopul principal al acestuia fiind de a evita surprize și inițiative necoordonate la nivel de stat.

E vorba de reprezentanți ai Guvernului, Parlamentului, Președinției. E o structură cam neaoșă, dar...

Cine face parte din acest „filtru” împotriva „suprizelor” necoordonate?

Iată eu, Vasili Șova, Stela Mocanu, Monica Babuc, reprezentanți de la Externe, SIS... Așa o structură de coordonare, un organ de lucru care nu este instituționalizat.

Pe de o parte, este clar că în cadrul acestui format „5+2” nu putem să ne așteptăm la niciun fel de evoluții, pe de altă parte – existența acestui format de coordonare nu oferă, în fond, nimic constructiv, dar totodată ne securizează împotriva eventualelor acțiuni unilaterale din partea cuiva, gen președintele Dodon sau altcineva.

Dle Nantoi, în momentul de față nu se discută, în secret, vreun plan de federalizare?

Constituția R. Moldova glăsuiește că statutul localităților din stânga Nistrului se stabilește prin lege organică. În Parlament, împotriva tuturor stranietăților prin care trecem astăzi, nu există, eu cel puțin nu văd riscul și nici inițiative care ar fi puse pe rol și ar fi avut șansa să acumuleze numărul necesar de voturi.

Avem alte probleme – adunările judicioase ale judecătorilor, demiteri, alegeri, Consiliul Magistraturii, reforma Procuraturii, acolo sunt problemele principale.

Pericolul federalizării nu există. Alta este că, pe interior, se pornesc niște discuții, deocamdată așa, destul de... alegeri locale, una, alta. Totuși, nu putem să ne prefacem că avem o soluție comună în ceea ce privește soluționarea problemei.

Eu demult am ajuns la concluzia că așa-numitul conflict transnistrean nu se rezolvă în primul rând pentru că la Chișinău nu există voință politică. Anterior era evident că așa-zisul conflict transnistrean a devenit un business și faptul că rise.md publica informații potrivit cărora un oarecare Victor Gușan încă în 2009 zbura prin Aeroportul de la Odesa cu avionul presonal al lui Plahotniuc, asta doar confirmă acest lucru.

Noi avem nevoie de discuții pe interior, de dorit nu numai printre politicieni, dar și cu implicarea societății civile, pentru ca să răspundem la întrebarea: vrem noi să soluționăm această problemă sau ne prefacem că așteptăm în continuare miracole de la vaca stearpă numită „5+2”.

Noi totuși remarcăm „stranietăți” în Parlament. De exemplu, președinta Zinaida Greceanîi le promite găgăuzilor că, până la finele anului curent, Legislativul de la Chișinău va vota pachetul de legi găgăuze, prin care regiunii să-i fie acordat un „nivel aparte de putere în stat”. La scurt timp după aceste promisiuni, bașcanul Irina Vlah a declarat că Găguziei trebuie să-i fie oferit același statut ca și Transnistriei. Să stăm liniștiți și în această privință?

Politicienii au năravul de a promite ceea ce nu depinde de ei. De exemplu, un oarecare Igor Dodon a promis că va lupta pentru credința strămoșească. Cine măsoară impactul luptei președintelui pentru credința strămoșească sau pentru neutralitate, care și așa este fixată în Constituție și nu este respectată de Federația Rusă?

Banii furați se măsoară în dolari, în euro, în cel mai rău caz în lei moldovenești, dar credința strămoșească? Cum s-o măsurăm?

În voturi...

De aceea, declarațiile făcute la Comrat sunt tradiționale. Alții au promis și cinci locuri în Parlament atunci când s-a trecut la sistemul mixt.

Prin urmare, haideți să ne relaxăm. A existat o comisie, cineva pe nume Candu a promis adoptarea acestor legi, cineva pe nume Dodon nu le-a promulgat, după ce au fost votate în Parlament.

Pretenția era că au fost modificate esențial în raport cu doleanța găgăuzilor, la aprobarea în Parlament...

Nimeni nu a anulat faptul că Parlamentul este singurul organ legislativ. În sistemul penitenciar stau cei care au încălcat legile adoptate în Parlament. Eu exagerez, dar unii politicieni de la Chișinău, în relațiilor lor cu diferite segmente sociale, inclusiv cu Autonomia Găgăuză, intră într-un fel de târg politic cinic din care se aleg doar cu voturi, dar problema rămâne nerezolvată. Asta este realitatea.

Faptul că legea care a fost votată pe 23 decembrie 1994 este în stil sovietic, slabă și trebuie de lucrat pentru clarificarea unor momente esențiale, în primul rând de delimitare a competențelor, este clar. Dar asta nu înseamnă că cineva poate merge la Comrat și, în numele întregului Parlament, să spună: „eu vă garantez că așa va fi”.

Dar ce credeți că ar presupune „nivel aparte de putere în stat” pentru Găgăuzia?

În Parlament ar trebui recreată Comisia pentru dialog, dar să fie unul sincer, fără dorința de a minți pe cineva, și să clarificăm scopul existenței Autonomiei Găgăuze și competențele necesare ca acest scop să fie realizat. Dacă trebuie de instalat și monumentul lui Putin în fața celui al lui Lenin la Comrat, asta se poate și fără competențe speciale.

Sau vreun nou referendum de aderare la Federația Rusă...

În privința celor trei legi care vizează Găgăuzia nu s-a făcut nimic în afară de declarații. Trebuie să fie recreată comisia, proiectele să treacă procedurile-standard de discuții în Parlament.

Nimeni nu poate obliga Parlamentul să adopte legi în versiunea care urmează să placă cuiva. Dar asta nu respinge ideea dialogului.

Dle Oazu Nantoi, vă mulțumim pentru interviu!