INTERVIU cu producătorul filmului „Omul care a salvat lumea”: „Fiecare lider trebuie să-i mulțumească lui Stanislav”

Erou // „Vom încerca să-l propunem la Premiul Nobel pentru Pace”

În acest an, CRONOGRAF-ul a fost deschis într-un mod spectaculos de excepționalul documentar „Omul care a salvat lumea”, care reflectă povestea unui locotenent-colonel rus, ce sfidează regimul și, prin decizia sa, reușește să salveze planeta de la o distrugere nucleară sigură.

Producătorul peliculei, Christian D. Bruun, s-a aflat pe parcursul festivalului la Chișinău, fiind și unul dintre membrii juriului. Astfel, producătorul ne-a dezvăluit mai multe detalii din spatele camerelor de filmat. Cum a reacționat protagonistul filmului și cât de complicat a fost procesul de lucru, ne spune Christian D. Bruun în interviul de mai jos.

Christian, povestiți-ne cum l-ați găsit pe Stanislav Petrov, eroul documentarului care a cucerit publicul de la Chișinău?

Am realizat acest film împreună cu regizorul Peter Anthony și o companie daneză, pentru că eu de fapt tot sunt din Danemarca, dar locuiesc, la momentul actual, în New York. Cu mult timp în urmă, am auzit o știre scurtă la o televiziune daneză, care era despre Stanislav Petrov. Atunci, Peter s-a gândit că Stanislav merită mai mult decât un minut la televiziune și am început să-l căutăm.

În primii ani am făcut cercetări, am intervievat oameni, jurnaliști, militari. Ulterior, l-am găsit pe Stanislav în Moscova, doar că el nu a fost interesat să vorbească cu noi. Din 1983, atunci când s-au întâmplat evenimentele din film, și până în anii ’90 totul a fost ținut în secret. În tot acest timp, Stanislav nu a spus niciun cuvânt nimănui despre cele întâmplate.

Atunci cum ați reușit să-l descoaseți?

Când ne-am întâlnit, a fost foarte greu. Stanislav era sceptic, ne dezvăluise doar câteva detalii. Am avut o istorie haioasă. Generalul din acea perioadă, chiar dacă a ajuns la pensie, a ținut legătura cu Stanislav. Noi am discutat cu el și generalul i-a spus că poate să ne vorbească despre cele întâmplate. Stanislav însă nu l-a crezut. El bănuia că Guvernul îl testează. De fiecare dată ne spunea: „Nu știu nimic, plecați de aici”. Se comporta exact ca în secvențele de la începutul filmului.

Documentarul l-am realizat timp de nouă ani, iar cinci-șase ani ne-au trebuit ca să-l convingem. A fost foarte dificil să-l determinăm să vorbească liber. De fiecare dată când era în fața camerei, vorbea foarte politicos și spunea că nu a fost așa rău. Însă, după ce deconectam camera, Stanislav răbufnea și striga că asta i-a distrus viața, că acele cinci minute au fost cele mai terifiante din viața lui, că nimeni nu-l credea și că putea să greșească, luând o altă decizie. Când conectam camera, însă, din nou, povestea că nu a fost așa rău. Stanislav nu voia să spună adevărul.

Iată trailerul peliculei „Omul care a salvat lumea”

Care părți ale filmului sunt fictive?

Nimic nu este ficțiune. Oricare fragment din film este adevărat, fără nicio implicare regizorală. Toți sunt oameni reali. Traducătoarea Galina, care a venit cu el la ONU, de asemenea este o persoană reală și nu a devenit între timp actriță. Aceste secvențe sunt toate adevărate. Galinei i-a trebuit mult timp ca să-l îndrăgească pe Stanislav, pentru că el avea mereu dispoziție proastă și era supărat. Cu toate acestea, Stanislav are și un fel de bunătate în interiorul său. Apoi, ca și în film, ei au devenit prieteni, dar asta a durat câțiva ani.

Însă, secvențele care arată evenimentele din 1983 au fost reconstituite, potrivit ziarelor militare și istoriilor lui Stanislav. Am filmat aceste scene în Riga. Astfel, am construit o cameră de control a armelor nucleare. Am găsit ecrane adevărate, grafice, telefoane. Am recreat totul ca în anul 1983.

Cât de greu este să lucrezi cu oameni obișnuiți, care nu sunt actori?

Sigur că este foarte dificil, însă Peter Anthony a fost regizorul și el este un specialist foarte bun în procesul de lucru cu actorii. El poate face ca oamenii să se simtă relaxați și deschiși. Fiecare personaj pare atât de real și datorită regizorului, care a putut să lucreze cu Stanislav și să o facă pe Galina să se simtă confortabil în fața camerei. Atunci când camera este pornită, fiecare devine foarte atent la ceea ce spune, la ceea ce face. De aceea, e foarte greu să îi determini să se simtă relaxați și să se comporte firesc.

Este adevărat că renumitul actor Kevin Kostner și-a dorit să se întâlnească cu Stanislav?

Kevin Kostner a apărut în film, pentru că el a fost unul din primii oameni care a aflat despre Stanislav și i-a scris o scrisoare. Scrisoarea de la începutul filmului este, de fapt, a lui Kevin Kostner. El a scris că este foarte atins de istorie și soția sa la fel, iar după această scrisoare mai mulți au auzit de Stanislav și, astfel, a fost invitat la ONU.

Ce lecții credeți că ar trebui să învățăm din acest film?

Potrivit lui Stanislav, noi toți trebuie să uităm războiul rece, să uităm trecutul, așa cum a făcut-o el în film, pentru că majoritatea oamenilor din lume își doresc doar să trăiască în pace.

Un lucru care m-a surprins în acest sens este că Ronald Reagan (președintele SUA în perioada 1981-1989 - n.r.) în ultima parte a mandatului său prezidențial a fost împotriva armelor nucleare. El s-a întâlnit cu Gorbaciov și a discutat despre cum poate să dezarmeze lumea.

Cred că astăzi este o mare dorință de a ne debarasa de arme nucleare, deși oamenii consideră că acestea le dau siguranță. Pentru experți, însă, este clar că, dacă ceva se întâmplă și vor fi folosite armele nucleare, lumea va fi distrusă complet. Cel mai probabil, va fi ceea ce se putea întâmpla și în film, pentru că totul s-a petrecut la un pas de la distrugerea lumii.

Asemenea situații, de fapt, se întâmplă tot timpul. De atunci, acest caz s-a mai petrecut de vreo 25 de ori. Mesajul este de a ne gândi la ceea ce facem cu armele nucleare, pentru că ele nu ne oferă siguranță.

Mai păstrați legătura cu Stanislav? Ce se întâmplă acum cu el?

El locuiește în Moscova. I s-a oferit acum trei ani un Premiu pentru pace. Uneori dă interviuri pentru ziarele mari. Noi vom încerca să-l propunem și la Premiul Nobel pentru Pace. Credem că fiecare lider trebuie să-i mulțumească lui Stanislav, pentru că a salvat lumea.

În acest an ați fost parte a juriului CRONOGRAF. Ce impresii v-a produs festivalul?

Îmi place foarte mult acest festival. Este profesionist și selecția filmelor este foarte bună. Pentru mine este prima dată când rulez filmul nostru într-o țară care a fost parte a Uniunii Sovietice și oamenii înțeleg limba rusă. Îmi place să văd cum oamenii înțeleg un film rusesc, făcut de băieți danezi. În acest sens, caut reacții.

Care este opinia dvs. referitor la cinematografia din R. Moldova?

Am privit o mulțime de filme în această săptămână și cred că aveți un viitor în film și mai cred că relațiile cu România vă fac mai recunoscuți în lumea cinematografică. Am văzut mai multe filme realizate de moldoveni și am observat că aveți o mare sensibilitate și o mare perspectivă.

Eu locuiesc în New York, unde toate filmele sunt despre Spider-Man, dar aici filmele sunt despre oameni reali. Actualmente, lucrez cu Pavel Cuzuioc, un regizor moldovean, care a realizat filmul „Raisa” și de aceea cred că aveți un mare potențial cinematografic.

Vă mulțumim!

Sursa foto: rottentomatoes.com

Citiți și „Cele mai BUNE documentare din acest an. Cine sunt câștigătorii CRONOGRAF?”