INTERVIU // Baletul Național JOC din Chișinău, PRIMUL SPECTACOL la București! Aliona Baroncea: „Dorim să devenim Baletul Național al României și Moldovei”

Au dansat pe multe scene mari ale lumii de-a lungul timpului și, culmea, deși interpretau în cea mai mare parte dansuri populare românești, nu erau lăsați în perioada sovietică să aibă reprezentații și peste Prut, în România.

Pe 30 mai 2019, istoria se va „răzbuna”, iar Baletul Național JOC de la Chișinău va susține un spectacol de zile mari la Sala Palatului din București, „Din Zodia Călușului”!

Într-un interviu acordat în exclusivitate Ziarului NAȚIONAL, directoarea Baletului Național JOC, Aliona Baroncea-Strîmbeanu, afirmă că dansatorii de la Chișinău vor să cucerească publicul de la București și apoi pe cel din toată România.

„Cu ani în urmă, în cadrul Festivalului Mărțișor, extins și în România, JOC-ul trebuia să evolueze într-un spectacol împreună cu alți artiști apreciați din R. Moldova, pe scena Teatrului Național „I.L. Caragiale”. Dar, din cauza cortinei care nu a putut fi deschisă timp de o oră, o bună parte a publicului bucureștean a părăsit sala. Acum, în sfârșit, avem programat un concert în exclusiviste al JOC-ului în Marea Sală a Palatului din București, la 30 mai. Dar, ghinion. Tocmai în această perioadă vor avea loc alegerile pentru UE. Sperăm, totuși, că de această dată se va deschide cortina”, declară cu speranță Aliona Baroncea-Strîmbeanu.

Directoarea Baletului Național JOC crede că Bucureștiul și Chișinăul trebuie să ia exemplu de la Georgia, care a creat Academia Dansului Național, iar argumentele le găsiți în interviul de mai jos.

Doamnă directoare, Baletul Național JOC din Chișinău va susține un spectacol la Sala Palatului din București pe 30 mai curent. Spuneți-ne, vă rugăm, după cât timp JOC-ul trece Prutul?

În cei 28 ani de independență, JOC-ul a avut anumite evoluări sporadice, la diverse festivaluri și concerte la Chișinău, Bălți, Tiraspol și prin centre raionale din R. Moldova. Actualmente, obiectivul de bază este cucerirea publicului bucureștean și al României, în general.

După decesul regretatului maestru Vladimir Curbet, în luna mai 2018, pentru prima dată JOC-ul a prezentat, cu mare succes, un spectacol la Iași, iar în luna decembrie - la Vaslui. De asemenea, JOC-ul a participat în cadrul concursului televizat „Românii au talent”.

Deși speram să promovăm măiestria balerinilor noștri care au dansat, în trecut, pe cele mai importante scene ale lumii, nu și în România din păcate, a trebuit, după un singur dans, să părăsim emisiunea din cauza limitelor impuse de organizatori. Anterior, JOC-ul a participat ca invitat special la Concursul Cerbul de Aur din Brașov.

După o perioadă „zbuciumată” a JOC-ului, acesta este primul concert cu care mergeți într-o capitală, în afara republicii. De ce ați ales anume Bucureștiul?

Mă bucură această întrebare. Perioada „zbuciumată” de care pomeniți se referă mai întâi la Republica Moldova, apoi, firește, și la JOC.

Odată cu dispariția URSS-ului, dispar organizațiile sovietice de impresariat GOSCONȚERT-ul și ROSCONȚERT-ul de la Moscova, care se ocupau de turneele obligatorii ale colectivelor artistice din toate republicile sovietice, menite să proslăvească cultura sovietică atât în țară, precum și în străinătate.

JOC-ul, croit pe umerii lați ai URSS-ului, după ce am devenit independenți s-a dovedit a fi prea costisitor, prea mare pentru mica noastră Moldovă. Supărați pe noi că suntem proeuropeni, rușilor nu le mai place JOC-ul, venerat de ei altădată, așa cum nu le place vinul, legumele moldovenești etc.

JOC-ul trebuia să găsească „alte piețe de desfacere” sau să dispară. Apoi, din păcate, în ultimii ani Vladimir Curbet avea probleme de sănătate. JOC-ul degrada sub toate aspectele: generația de aur a lui Spiridon Mocanu se pensionă, sediul se ruina, puținii dansatori rămași repetau printre străchini și cratițe, atunci când ploua. Clădirea sediului avea nevoie stringentă de o reparație capitală.

Doar după instalarea noii conduceri, clădirea JOC-ului, cu susținerea Ministerului Culturii și a Guvernului, a fost reparată. În prezent, noi nu suntem doar un colectiv care pur și simplu dansează bine. Ne-am transformat într-o instituție de învățământ. Predăm arta coregrafică a baletului clasic pentru circa 70 de copii talentați, care, ulterior vor trece la dansul popular.

JOC-ul a fost completat cu dansatori noi, conduși de extraordinarul maestru de balet Evgheni Sandu, cu un stagiu de lucru de 47 de ani în acest colectiv. Orchestra, condusă de excepționalul muzician, Vasile Goia, a renăscut și ea. La concertele susținute la Chișinău, în România, în Israel am ridicat sălile în picioare.

Deocamdată, însă, nu putem cuceri Bucureștiul.

Adică?

Cu ani în urmă, în cadrul Festivalului Mărțișor, extins și în România, JOC-ul trebuia să evolueze într-un spectacol împreună cu alți artiști apreciați din R. Moldova, pe scena Teatrului Național „I.L. Caragiale”. Dar, din cauza cortinei care nu a putut fi deschisă timp de o oră, o bună parte a publicului bucureștean a părăsit sala.

Acum, în sfârșit, avem programat un concert în exclusiviste al JOC-ului în Marea Sală a Palatului din București, la 30 mai. Dar, ghinion. Tocmai în această perioadă vor avea loc alegerile pentru UE. Sperăm, totuși, că de această dată „se va deschide cortina”.

Dorim să cucerim Bucureștiul, apoi toată România.

Ce surprize pregătiți publicului din România la concertul din 30 mai?

Dansurile populare sunt cam aceleași, din adâncul istoriei. Noutatea stă în măiestria interpretării a dansatorilor. Aici e surpriza principală.

JOC-ul e unicul colectiv artistic românesc care baletizează dansul folcloric. Șaizeci de ani triumf al școlii noastre de balet folcloric este un argument în favoarea JOC-ului.

Coregrafii din toată lumea, precum și cei români, sunt încântați de grația și tehnica de interpretare a dansatorilor noștri.

„În România așa ceva nu există. La noi se dansează arhaic. Dansatorii moldoveni chiar și atunci când merg pe stradă se vede că sunt mari profesioniști”, afirma marele coregraf român, Tudor Vasilescu, autorul „Dansului de codru”, montat de maestrul de balet Evgheni Sandul și păstrat în repertoriu de aproape 25 de ani.

Cei care au stat la baza formării JOC-ului au fost marii coregrafi din Rusia, Nicolai Bolotov, Igori Moiseev, Valentin Mihailov, Ivan Carpovici, apoi, mai târziu, timp de 60 de ani, maestrul Vladimir Curbet.

Pe lângă creațiile coregrafice care au consacrat JOC-ul, veți aduce și ceva nou în scenă?

Spectacolele care au fost lansate pe scena Platului Național la închiderea Festivalului Internațional „Mărțisor” au fost realizate, cu succes, de regizorul de teatru Alexandru Vasilache.

Vom continua să găsim formule de spectacol care ar amplifica valoarea JOC-ului.

Ce așteptări aveți de la spectacolul din 30 mai?

Foarte multe. În primul rând, dorim să se „deschidă cortina”. Să concertăm prin toate județele României. Dorim să devenim Baletul Național al României și Moldovei. Dansatorii noștri să aibă salarii ca dansatorii de la Suceava, să zicem, nu doar circa 3 000 de lei moldovenești.

Din cauza salariilor mici, dansatorii părăsesc JOC-ul. Sunt solicitați în toată lumea.

Planificați vreun turneu peste hotare în timpul apropiat?

Da. Cu ceva timp în urmă, dirijorul nostru, dl Vasile Goia, care a lucrat mai mulți ani în Franța, ne-a adus un impresar, dl Raymond Gonzalez. Dânsul a văzut spectacolul JOC-ului din 10 martie 2018. A fost încântat de măiestria dansatorilor și muzicienilor noștri și a încheiat cu noi un contract de impresariat.

Sperăm să reluăm turneele de altădată avute în Europa. Din motivele arătate mai sus, JOC-ul a absentat prea mult de pe afișele din Occident și a fost dat uitării.

În prezent, colectivul nostru muncește asiduu pentru a reveni pe agenda artistică internațională de altădată. Pentru realizarea acestui obiectiv, avem nevoie și de susținerea statutului, cel puțin până ne vom lansa, ca să fim în atenția impresarilor și a publicului din străinătate.

Deocamdată, începem cu România. Ducem tratative cu impresari din spațiul post-sovietic. E complicat. Dar nu cedăm. Nu dorim să mergem cu fonogramă pentru a diminua cheltuielile.


Aliona Baroncea-Strîmbeanu, directoarea Baletului Național JOC

Doamnă Baroncea, „scandalul” din ultimul timp provocat de familia regretatului Vladimir Curbet afectează în vreun fel activitatea JOC-ului?

Nicidecum. Personal, sunt un om al păcii. Nu am făcut nimic ca sa supăr urmașii lui Curbet. Ei s-au năpustit asupra mea. Mă insultă în presă nefondat. Nu am de gând să continui această polemică absurdă.

În ceea ce privește memoria și valorile care le-a creat și promovat Vladimir Curbet, le vom continua cu sfințenie. Spectacolul în memoria lui din 13 decembrie 2018 a însemnat un omagiu consacrat acestei mari personalități.

Actualmente, în colectiv există o bună atmosferă de creație. Dansatorii sunt profesioniști, au studii speciale. Echipa consolidată a personalului de creație cu prim-maestrul de balet Evgheni Sandul, șefa trupei Eleonora Nerpii și maeștrii de balet Nadejda Hăbășescu, Alexandra Dumitrașcu, Natalia Iovu, Gheorghe Chiperi, Sergiu Cujbă continuă să educe noii dansatori în spiritul JOC-ului. Toate aceste nume sunt foste vedete ale dansului popular, au titluri de Artiști ai Poporului, Artiști Emeriți, înalte distincții de stat.

Orchestra condusă de Vasile Goia poate concura cu orice orchestră din lume și nu numai de muzică populară. Echipa tehnică care muncește aici de o viață întreagă e compusă din oameni harnici, disciplinați, își cunosc obligațiunile la perfecție. Personal, două decenii și ceva cât am activat la Ministerul Culturii, am avut în sarcina mea și JOC-ul. Nu-l cunosc doar din auzite, cum afirmă pretinșii „proprietari” ai acestui colectiv.

Supărarea urmașilor lui Vladimir Curbet, lucru de necrezut, vine de la faptul că JOC-ul a renăscut și are succes de public. Urmașii celor care au muncit aici până la Curbet, însă, se bucură de succesul nostru. Ne mulțumesc, fiindcă i-am scos din uitare, pomenindu-i cu tot respectul în presă. În ce mă privește, cum am spus, nu mai doresc să polemizez. Am fost insultată de parcă de parcă JOC-ul ar fi proprietatea lor, iar eu le-aș fi furat-o. Mă amenință cu judecata. JOC-ul este proprietatea statului. Am contract de munca cu Ministerul Culturii, Educației, și Cercetării. Toate proiectele, devizul anual de cheltuieli sunt aprobate de către acest minister și port răspundere doar în fața lui.

Spuneți-ne, vă rugăm, cum va arăta Baletul Național JOC din Chișinău, să zicem, peste cinci ani?

Actualmente, Baletul Național al Moldovei JOC nu e doar un colectiv de dansuri populare, e o școală, o instituție publică. Sperăm să lansăm noi creații coregrafice.

Din toamna anului curent, renumitul coregraf român, Marin Barbu, va începe montarea unei suite de dansuri românești, în această vară ne propunem să realizăm o suită din două părți „Polca din bătrâni și rusească” cu coregraful nostru Constantin Șeremet. Evgheni Sandul va realiza un dans țigănesc.

Spuneam, avem la studii viitori dansatori foarte talentați. Ar fi un mare păcat să-i creștem pentru export. Statul are nevoie de un ambasador de excepție pentru străinătate, așa cum e JOC-ul. Am înțeles-o când am concertat în Israel.

Georgia a creat Academia Dansului Național, cu buget de la stat, ca orice altă ramură economică a țării. Mai multe state stau la rând pentru a vedea spectacolele Baletului georgian „Sukhishvili”. Dansatorii georgieni sunt plătiți bine și nu caută de lucru pe vapoare sau prin diverse localuri de noapte.

Peste cinci ani, JOC-ul va ridica sălile în picioare pe tot globul, dacă Chișinăul sau Bucureștiul… vor avea grijă de el. În caz contrar, el poate să devină o amintire.

JOC-ul face parte din patrimoniul național și trebuie să luptăm pentru el.

Dnă Aliona Baroncea-Strîmbeanu, vă mulțumim pentru interviu și vă urăm succes la spectacolul de la București din 30 mai curent!