Guvernul explică de ce menține starea de urgență pentru a proteja securitatea energetică a Moldovei

La ședința cabinetului de miniștri din 08 aprilie, CNMC a prezentat o analiză detaliată a intervențiilor statului pentru protejarea securității energetice a Republicii Moldova. Criza din acest sector nu trebuie privită ca un eveniment izolat legat de linia electrică aeriană Vulcănești-Isaccea, ci ca o succesiune de șocuri externe care au impus o reacție graduală, fermă și strategic orientată spre protecția cetățeanului.

Încă de la începutul lunii martie 2026, indicatorii de risc au semnalat primele fisuri în sistemul de aprovizionare cu carburanți. Prin Hotărârea Guvernului nr. 81/2026 a fost instituită starea de alertă în sectorul energetic, pentru a permite o monitorizare mai strictă și o pregătire coordonată pentru posibile perturbări.

În această etapă, obiectivul principal a fost monitorizarea stocurilor și pregătirea pentru o eventuală penurie. Perturbările din Strâmtoarea Hormuz - arteră maritimă prin care trece aproximativ 20% din petrolul global și 25-30% din gazul lichefiat - au început să genereze o undă de șoc asupra cotațiilor internaționale. În același timp, la nivel regional, situația era tensionată de mentenanța rafinăriilor din România, care reprezintă sursa principală a Republicii Moldova pentru 78% din importurile de motorină și 99% din importurile de benzină. Această combinație de factori a limitat drastic volumele disponibile pentru import.

Deși a fost activată starea de alertă, instrumentele disponibile prin acest mecanism au rămas exclusiv administrative. Prin starea de alertă, statul nu avea dreptul legal de a interveni în formulele de calcul pentru stabilirea prețului la carburanți, nici de a opera derogări de la Codul Urbanismului pentru proiectele de energie verde. Nu putea nici să protejeze entitățile furnizoare de energie de la blocarea conturilor bancare și nici să intervină în procurări de urgență, ceea ce a redus considerabil capacitatea de reacție în fața presiunilor crescânde.

Se accentuează faptul că, la momentul declanșării stării de urgență, situația națională devenise deja critică. Evoluțiile globale și presiunile regionale au transformat vulnerabilitățile existente într-o criză acută. Mai grav, mecanismul de calcul al prețului la motorină, bazat pe o medie de 14 zile, s-a transformat într-o barieră: importatorii nu mai aveau motivația de a aduce marfă pe care erau obligați să o vândă la prețuri stabilite după cotații vechi. Problema nu mai era strict nivelul prețului final pentru consumator, ci însăși existența produsului la pompă. Piața ajunsese în pragul blocajului, iar instrumentele administrative conferite de starea de alertă nu mai erau suficiente pentru a garanta prezența carburanților în stațiile de alimentare.

În acest context deja tensionat, momentul de cotitură a avut loc pe 23 martie 2026. Atacurile ruse asupra infrastructurii din sudul Ucrainei au scos din funcțiune linia de 400 kV Vulcănești-Isaccea, care asigura, în mod normal, aproximativ 60-70% din necesarul de energie electrică al țării. Fluxurile de energie dinspre România au scăzut brusc la 0 MW, generând un deficit masiv de 350-400 MW pe oră și amplificând presiunea asupra sistemului electroenergetic național.

A fost declarată starea de urgență prin Hotărârea Parlamentului nr. 38/2026, pentru a debloca pârghii suplimentare de intervenție. Aceasta a permis Guvernului să acționeze pe două direcții majore: în sectorul electroenergetic, pentru a menține lumina în casele cetățenilor, și în sectorul produselor petroliere, pentru a trece de la situația de penurie la un nivel minim de stabilitate și previzibilitate.

În sectorul electroenergetic, starea de urgență a făcut posibile mai multe acțiuni concrete. În primul rând, au fost realizate reparații în timp record. ÎS „Moldelectrica” a fost autorizată să efectueze achiziții prin negocieri directe pentru echipamente critice, eliminând procedurile greoaie care ar fi întârziat intervențiile. Cooperarea cu operatorii din Ucraina, România și alte state europene s-a dovedit esențială, linia Vulcănești-Isaccea fiind repusă în funcțiune pe 28 martie 2026, adică în doar 5 zile de la impact.

Totodată, prin derogare de la Codul Urbanismului, a fost permisă instalarea rapidă a sistemelor de stocare și echilibrare, fără birocrația obișnuită a autorizațiilor de construire. Această măsură a scurtat semnificativ timpul de implementare a proiectelor de energie verde și a consolidat flexibilitatea sistemului. În paralel, a fost pus în aplicare un plan de reducere a consumului, care a dus la o scădere de aproximativ 3% a consumului de energie la nivel național, cu economii importante în orele de vârf.

Măsurile adoptate prin starea de urgență în sectorul produselor petroliere au fost cele mai vizibile pentru populație. Dacă pe 26 martie erau 182 de stații de alimentare care raportau lipsa motorinei, în prezent, după aplicarea măsurilor de echilibrare, numărul acestora a scăzut la doar 41 de stații, adică 6,9% din total. Printre măsurile cheie s-au numărat: reducerea perioadei de calcul a prețului de la 14 la 7 zile, ceea ce a permis importatorilor să-și alinieze mai corect costurile reale de achiziție și să reia livrările. O revenire la vechiul mecanism de 14 zile ar risca, în condițiile actuale de volatilitate internațională, să blocheze din nou importurile. În același timp, în situația unei scăderi a prețurilor produselor petroliere pe bursele internaționale – așa cum s-a observat după anunțul recent de armistițiu în Orientul Mijlociu – menținerea perioadei de 7 zile va permite și aplicarea mai rapidă a reducerilor de preț la pompă pentru consumatori.

În cazul SRL „Lukoil-Moldova” s-a permis deblocarea fondurilor deja existente ale operatorului, exclusiv pentru achiziția de carburanți și livrarea acestora doar pe teritoriul țării. Impactul a fost imediat: stocurile companiei au crescut de la 125 tone la peste 712 tone, iar vânzările zilnice au urcat de la 17 mii de litri la peste 241 mii litri, contribuind la reducerea deficitului pe piață.

În plus, au fost introduse măsuri de protecție menite să atenueze panica populației. A fost limitată vânzarea de carburanți în recipiente la maximum 20 litri, măsură care a oprit stocarea impulsivă și a stabilizat consumul la media normală de aproximativ 1.500 tone pe zi. Astfel, presiunea artificială asupra stocurilor a fost redusă.

Un obiectiv important al strategiei de gestionare a crizei a fost și protejarea sectorului agricol. Perioada de instabilitate energetică s-a suprapus cu etape critice ale campaniilor agricole sezoniere, iar securitatea energetică este direct interconectată cu securitatea alimentară. Din acest motiv, au fost monitorizate permanent rezervele de motorină destinate lucrărilor agricole, pentru identificarea timpurie a riscurilor de deficit major și pentru intervenții rapide în favoarea agricultorilor.

Chiar dacă linia electrică Vulcănești-Isaccea a fost reparată, riscurile în sectorul energetic nu au dispărut. Perioada sărbătorilor pascale presupune o mobilitate maximă a populației și, implicit, o creștere semnificativă a consumului de carburanți prin deplasări interne și transfrontaliere. În plus, încetarea activității Centralelor Electrice cu Termoficare ar putea reduce considerabil capacitatea de cogenerare, cu până la 200-220 MW. Concomitent, pentru luna aprilie se anticipează reluarea activității la capacitate maximă în mai multe sectoare industriale, ceea ce va genera un consum suplimentar. Chiar dacă piața a fost stabilizată la un nivel de acoperire de 6-7 zile cu carburanți disponibili, există în continuare riscul diminuării treptate a acestor stocuri.

Menținerea stării de urgență pe parcursul sărbătorilor pascale este prezentată drept o măsură de proporționalitate și prudență strategică. Ea oferă Guvernului pârghiile necesare pentru a preveni, în timp real, eventualele disfuncționalități într-un moment cu vulnerabilități accentuate, când orice sincope în aprovizionare ar avea un impact imediat asupra cetățenilor și economiei.

Decizia de prelungire a stării de urgență este determinată și de necesitatea unei reacții rapide în fața unui cumul de factori externi, care pot evolua într-un efect de tip cascadă. Acești factori includ volatilitatea extremă din Orientul Mijlociu, unde perturbările din Strâmtoarea Hormuz continuă să exercite presiuni asupra fluxurilor globale de petrol și gaze. Deși încetarea focului a condus la o anumită scădere a prețurilor, rapoartele internaționale și naționale arată că, în următoarele săptămâni, evoluția prețurilor și a nivelului stocurilor va depinde în mare măsură de reluarea transportului maritim și de redeschiderea căilor de acces comerciale.

În paralel, se lucrează împreună cu deputații la promovarea unor modificări legislative prin care starea de urgență și activitatea de management al crizelor să fie supuse unui control parlamentar sporit. Se are în vedere și revizuirea termenelor pentru starea de alertă, astfel încât aceasta să poată avea o durată mai flexibilă și să permită aplicarea unui spectru mai larg de măsuri. Scopul este de a crea un cadru mai eficient pentru intervenții rapide și coordonate, capabile să răspundă atât provocărilor imediate, cât și celor structurale din sectorul energetic.