Grea e viața de animal. La țară

Diferență: În timp ce animalele de la oraș duc o viață „de boier” și sunt tratate prin clinici de lux, cele de la sate se mulțumesc să fie vaccinate o dată pe an

Animalele de la țară, în comparație cu cele de la oraș, nu prea „au grijă” de sănătatea lor, iar dacă se îmbolnăvesc, atunci medicamentul cel mai recomandabil este… cuțitul. Și asta deoarece oamenii de la sate nu prea apelează la serviciile medicului veterinar. Fie că nu există cadre medicale în toate comunele sau la serviciile unuia apelează mai multe sate, fie că sătenii au mai multă încredere în rețetele naturiste pe care le aplică animăluțelor, decât în rețetele medicilor.

I-au dat vacii borș acru cu sodă de mâncat, dar a murit

Liliana J. din satul Copceac, raionul Ștefan Vodă, și-acum își aduce aminte cu lacrimi în ochi de văcuța Cernușca. „Of, așa brânză bună și grasă scoceam din laptele văcuței Cernușca, că atunci când făceam plăcinte apu’ copiilor mei mai nu le crăpa burta de atâta mâncat. Acum nu mai pregătesc nimic, că a murit sărmanul animal”, povestește femeia.

Vaca a murit toamna aceasta. A mâncat prea multă lucernă, s-a umflat și a crăpat. „Am chemat doctorul veterinar din sat și mi-o zis să-i dăm sodă de mâncat cu borș acru și s-o fugărim. Așa am și făcut, dar se vede că nu i-a fost de ajutor. Dimineață am dat-o la carne. Exact așa am pățit și cu porcul. Într-o dimineață, nu știu ce avea, că nu se scula, iar medicul mi-a zis să-l tai”, oftează Liliana.

Femeia nu este supărată nici pe medic, nici pe Dumnezeu, însă vacă la casă nu și-a mai cumpărat. „Ei, dacă așa i-a fost dat să trăiască, cu cine să te bați? Așa-i când ai s-o pățești. De-atunci, mă duc singură și-mi cumpăr medicamente de la raion pentru găini sau porc, că vacă nu mai avem. Dacă se îmbolnăvește motanul, atunci îi dau o cană de chișleag, dacă nu se scoală - o palmă peste bot sau îl îngropăm. Pisicile astea se înmulțesc ca gândacii de Colorado și nu e așa de grav dacă pățesc ceva”, explică Liliana.

Un medic la trei sate

În satul Cobâlea, raionul Șoldănești, nu există medic veterinar. Sătenii apelează la serviciile medicului din satul Cușmirca, situat la 5 km distanță. Ana Munteanu, originară din Cobâlea, îl vede pe doctor de două ori pe an. „Primarul are grijă ca vacile și oile să fie vaccinate la timp. Astfel, primăvara și toamna, dobitoacelor noastre le sunt administrate injecțiile cuvenite, ca să nu se îmbolnăvească. Dacă găinile sau rațele pățesc ceva, plecăm la farmacia din raion și ne cumpărăm medicamentele necesare. Cât despre pisici și câini, aici nu e Chișinău să chemi salvarea. Nu ai ce să-i faci la un porc, da’ cu un câine ne lămurim noi”, mărturisește femeia.

Margareta Svecla, medicul veterinar din Cușmirca, are grijă și de animalele din satele Salcia și Cobâlea. „E greu. Sunt doar una și uneori, dacă mă cheamă în localitatea vecină, ajung târziu. Până caută omul transport, trece ceva timp. Anul acesta nu am vaccinat bovinele, ovinele și cabalinele fiindcă nu ne-a dat statul vaccinuri. Doar cu o lună în urmă, când vițica unui sătean din Cobâlea a fost mușcată de o vulpe și s-a îmbolnăvit de rabie, am vaccinat 28 de pisici și 92 de câini, atâta cât ne-au dat injecții, dar de fapt trebuiau vaccinate toate din sat. Însă, bovinele așa și nu sunt vaccinate”, mărturisește Margareta Svecla.

Statul nu poate obliga medicii veterinari să lucreze

Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare (MAIA) recunoaște că este o lipsă acută de medici veterinari la sate. „Știm că unul nu reușește la mai multe sate și e o problemă mare, dar acum elaborăm o lege care să rezolve cât mai repede situația dată. Va fi format Colegiul Medicilor Veterinari, ceea ce va ușura și va clarifica care și unde trebuie să lucreze, deoarece există medicii de la stat și cei de liberă practică, iar ei sunt repartizați de Agenția Națională pentru Siguranța Alimentelor (ANSA)”, specifică Oleg Bârlădean, consultantul Direcţiei pentru siguranţa alimentelor de origine animală şi medicină veterinară.

De partea cealaltă, ANSA nu recunoaște că ar exista vreo problemă în privința medicinei veterinare de la sate. „Noi nu putem obliga medicul de liberă practică să ofere servicii animalelor sătenilor, chiar dacă el lucrează într-o localitate. El e privat și are licență de activitate. Pe urmă, nu e necesar chiar la fiecare sat să existe un medic, pentru că numărul animalelor s-a redus”, explică directorul adjunct al ANSA, Vasile Bahu.

În același timp, Bahu confirmă faptul că medicii de liberă practică sunt finanțați de stat. „Dar ei sunt și pe cont propriu și nu văd o problemă cu medicii veterinari de la sate. Cunoaștem și situația de la Șoldănești, dar agenții economici încă se judecă cu ANSA și de asta nu au fost vaccinate animalele”, spune Bahu.

Câinii de la oraș trăiesc „ca boierii”

În timp ce la sate pisica moare pe unde apucă, iar câinele îndură frig și zăpușeală, la oraș unele „făpturi” trăiesc în puf de lebădă. Cățelușa Bella se duce săptămânal la salon ca să-și facă coafura, să-și curețe dinții și să-și răsfețe lăbuțele cu o manichiură potrivită timpului de afară. „O aducem săptămânal aici și ea deja știe că trebuie să meargă la salon. Hăinuțele le procurăm de pe internet sau la comandă. Sunt costisitoare serviciile, deoarece doar o procedură costă până la 300 de lei, iar dacă vrei fundițe sau curele cu pietre Swarovski, deja suma se ridică și la 100 de euro pe săptămână”, spune stăpâna cățelușei Bella, Olga Beiu.

Cei care au grijă ca și cățeii să fie coafați și răsfățați la procedurile SPA se numesc groomeri. „O procedură pentru căței la salon durează nu mai mult de două ore. Îi spălăm, pieptănăm, le curățăm dinții, urechile. Exact ca la oameni. Unora le place, altora mai puțin, dar frumusețea cere jertfe”, spune Tatiana Zagorodnaia, de profesie groomer.

Tatiana este încântată de profesia sa, deoarece adoră animăluțele. „Îmi plac atât de mult câinii, dar și pisicile. Mai ales că sunt fideli oamenilor. Să vezi cum pun lăbuța pe pernuță și așteaptă să le faci manichiura. Însă cei care necesită o îngrijire aparte sunt câinii din rasa Yorkshire Terrier, deoarece au blana lungă”, explică Tatiana.

Material publicat în ediţia print a Ziarului NAŢIONAL din 13 decembrie 2013.