Generalul de fier al Ucrainei Zalujnăi a pledat pentru o contraofensivă cu un an mai devreme. Motivul pentru care planul a fost respins de SUA

Comandantul-șef al Forțelor Armate ale Ucrainei, generalul Valeri Zalujnîi, a făcut presiuni pentru o contraofensivă îndrăzneață și, după unii, riscantă, în 2022, care nu a mai avut loc, potrivit noii cărți "Our Enemies Will Vanish" (Dușmanii noștri vor dispărea), scrisă de Iaroslav Trofimov, corespondentul Wall Street Journal.

Potrivit acestuia, Zalujnîi și-a asumat că va desfășura o contraofensivă în 2022 cu scopul de a izola rușii din Crimeea ocupată. Cu toate acestea, potrivit lui Trofimov, planul nu a primit sprijin din partea Statelor Unite ale Americii.

În discuțiile cu partenerii vestici privind lansarea unei contraofensive în 2022, Zalujnîi și președintele ucrainean Volodimir Zelenski au militat deopotrivă pentru străpungeri în regiunea Zaporojie către Marea Azov. Cu toate că pe atunci nu existau fortificațiile și câmpurile dense de mine, abordarea tot ar fi fost o provocare formidabilă și practic un pariu, întrucât ar fi presupus o incursiune în adâncime și capacitatea de a respinge contraatacuri periculoase pe flancuri. În plus, ar fi fost o exploatare a avântului ucrainenilor după ce au provocat pierderi însemnate și au „privat Moscova de cel mai mare trofeu al războiului”, și anume Kievul.

Cerința Ucrainei în privința armelor era modestă: potrivit estimărilor lui Zalujnîi, încă 90 de obuziere și muniție de artilerie din plin. Este imposibil de apreciat dacă nu cumva Ucraina nu ar fi avut nevoie de mult mai mult - de pildă, transportoare de personal blindate sau chiar tancuri- cert este că a existat posibilitatea ca, cu ajutorul unei forțe de luptă îndeajuns de mare, să aibă o reușită similară contraofensivei de la Harkov, în septembrie 2022, când trupele ruse s-au prăbușit și au pierdut mii de kilometri pătrați de teritoriu.

Zaporojie părea numai bună pentru un asalt major, spre deosebire de Herson prin care trecea cel mai lung râu al Ucrainei, și totuși pentru SUA acesta din urmă a fost o opțiune mai sigură.

Cum Ucraina nu demonstrase până atunci o capacitate ofensivă substanțială, oficialii americani erau reticenți, fiind îngrijorați, de pildă, că o înaintare din Berdiansk spre Melitopil și apoi către Marea Azov ar fi creat breșe în apărare; în plus, nu exista nicio siguranță că Ucraina ar fi putut coordona brigăzi pentru o ofensivă eficiență.

Din perspectiva SUA, scrie Trofimov, „eșecul era probabil, iar consecințele sale potențial catastrofale”. O astfel de acțiune comporta riscul unei pierderi strategice care ar fi putut însemna preluarea de către Rusia a restului regiunii Zaporojie și, ulterior, a Dnipro.

Autorul notează, de asemenea, că partenerii, potrivit lui, au considerat această opțiune extrem de riscantă și au ales în schimb o altă direcție — malul drept al regiunii Herson.

Dacă ar fi avit loc atunc când a dorit „generalul de fier“ al Ucrainei, poate ar fi putut remodela războiul, în bine sau în rău.

Un oficial de rang înalt al Pentagonului i-a spus lui Trofimov că SUA au făcut această propunere întrucât ucrainenii nu aveau nici personal instruit, nici echipamentul necesar pentru a porni spre sud, și că încumetându-se la mai mult decât puteau duce puteau fi zdrobiți.

Zalujnîi nu a fost deloc de acord cu această evaluare, au spus consilierii lui citați de reporterul WSJ, argumentând că, dimpotrivă, Ucraina „trebuie să atace unde trebuie, nu unde poate”.

În noiembrie 2022, Pentagonul califica eliberarea orașului Herson, care a urmat unei ofensive surprinzătoare și de amploare în regiunea nord-estică Harkov, drept o „realizare semnificativă și o dovadă a curajului, determinării și tenacității” Ucrainei. A fost, la vremea respectivă, o victorie impresionantă și un semnal că reușitele în fața agresiunii rusești nu au fost întâmplătoare.

Dar, după cum scrie Trofimov, Zalujnîii a dorit o contraofensivă cu risc ridicat și recompensă mare în 2022. Nu s-a concretizat însă și este imposibil de știut cu siguranță cum ar fi putut să se desfășoare și care ar fi fost rezultatul. În cele din urmă, Ucraina a lansat asaltul în regiunea Zaporojie, în toamna lui 2023. S-a izbit însă de un adevărat zid al liniilor defensive ruse.

Ucraina a reușit să spargă formidabila Linie Surovikin, o rețea complicată de fortificații în Zaporojie. Planul părea să fie acela de a sparge prima linie și apoi a lărgi breșa pentru a permite blindatelor occidentale să pătrundă în teritoriul ocupat, dar nu a funcționat.

Washingtonul a fost mult prea conservator

„Sunt de acord cu criticile generale potrivit cărora, de-a lungul acestui război, Washingtonul a fost mult prea conservator atunci când a fost vorba de a le permite ucrainenilor să aibă succes pe câmpul de luptă", a declarat pentru Business Insider George Barros, expert în conflicte la Institutul pentru Studierea Războiului.

„Această nesincronizare a Washingtonului a închis unele ferestre de oportunitate pe care forțele ucrainene le-ar fi putut exploata dacă ajutorul occidental ar fi ajuns la timp”, a adăugat el.

Potrivit expertului militar Serhii Grabski, în 2022, Forțele Armate ale Ucrainei au obținut rezultate maxime cu nivelul de armament, echipament și personal disponibil.

Armata ucraineană ar fi putut face o breșă, dar și problema menținerii acestei poziții este discutabilă. După cum a remarcat expertul militar, evenimentele petrecute în cursul anului 2022 arată o pregătire atentă și bine gândită pentru operațiunile ofensive.

Potrivit expertului, în direcția estică, de exemplu, sarcina de a avansa până la linia Troțske — Svatov — Kreminna a fost stabilită pentru a întrerupe comunicațiile. Acest plan prevedea o eliberare a părții de nord a regiunii Lugansk.

„În direcția de sud, ar fi neînțelept să lăsăm un grup inamic pe malul drept al regiunii Herson, care ar amenința Mikolaiv și Odesa. Pare o presupunere absolut voluntaristă că problema spargerii apărării inamicului în sud a fost luată în considerare în condițiile care au avut loc în 2022”, a spus Grabski.

„Anul 2023 a arătat că nici măcar o mie de obuziere nu este o resursă suficient de mare pentru a sparge rezistența armatei ruse. Rusia avea o resursă mult mai mare, în ciuda faptului că inamicul nu era atât de pregătit la acea vreme, dar Forțele armate ale Ucrainei nu au avut capacitatea de a străpunge acea linie de front și cel mai important lucru este să dețină poziția. La urma urmei, prin crearea unui coridor, conducerea militară ar pune în pericol capacitatea de luptă și abilitatea trupelor care a făcut progresul pentru a continua operațiuni de luptă”, a spus expertul militar.

Grabski a subliniat că este necesar să fie abordate critic astfel de articole și să ne dăm seama de complexitatea luptei și sacrificiile soldaților ucraineni, care țin în prezent prima linie în cele mai dificile condiții.