Franța la răscruce: alegerile prezidențiale pot zgudui NATO și pune sub semnul întrebării prezența militară în România

NATO se pregăteşte pentru posibilitatea foarte reală ca viitorul preşedinte al Franţei să provoace o ruptură profundă în cadrul alianţei, iar România s-ar număra printre ţările direct afectate. În timp ce NATO se confruntă cu îndoieli privind angajamentul Washingtonului faţă de apărarea Europei şi se reînarmează pentru un potenţial atac din partea Rusiei, sondajele recente din Franţa arată că aproximativ jumătate dintre alegătorii care vor vota la prezidenţialele de anul viitor susţin candidaţi cu poziţii radicale şi cu rezerve faţă de NATO.

Marine Le Pen, lidera partidului de extremă dreapta „Rassemblement National” (RN), doreşte retragerea Parisului din comanda integrată a blocului, în timp ce Jean-Luc Mélenchon, candidatul de extremă stânga şi liderul LFI (La France Insoumise), afirmă deschis că vrea ieşirea din alianţă.

O eventuală retragere a Franţei – singura putere nucleară din UE – din structurile militare ale NATO ar provoca un şoc major în interiorul alianţei. Ar fi pusă sub semnul întrebării prezenţa trupelor franceze în România şi Estonia, ar fi limitat accesul la echipamente militare esenţiale şi ar fi slăbită coordonarea militară dintre cele 32 de state membre.

Momentul este considerat extrem de nefavorabil. Sub conducerea lui Donald Trump, SUA au început să-şi reducă forţele din Europa, ceea ce i-a determinat pe ceilalţi aliaţi să se grăbească să-şi consolideze apărarea, în contextul avertismentelor că Rusia ar putea ataca alianţa în acest deceniu.

„Având în vedere prezenţa redusă a SUA, ceea ce nu ne dorim este ca o ţară europeană importantă să se distanţeze de alianţă, mai ales într-un moment în care obiectivul general este ca europenii, inclusiv Franţa, desigur, să-şi asume mai multe responsabilităţi”, a declarat Jamie Shea, fost purtător de cuvânt al NATO, în prezent cercetător principal în domeniul apărării la grupul de reflecţie Friends of Europe.

Repercusiunile ieşirii din comanda unificată a NATO ar crea dificultăţi majore atât pentru Paris, cât şi pentru alianţă.

„AMENINŢARE SERIOASĂ LA ADRESA NATO”

„Sperăm că Franţa înţelege beneficiile pe termen lung ale unui NATO puternic, iar acest lucru (presupune) ca Franţa să fie integrată pe deplin în structurile NATO”, a declarat ministrul finlandez al apărării, Antti Häkkänen. „Aşadar, sperăm că, în politica de apărare îşi vor menţine linia politică într-o poziţie fermă”, a adăugat el.

Cu opt luni înainte de alegerile prezidenţiale, rezultatul scrutinului rămâne incert. Există şi posibilitatea ca, odată ajunşi la putere, candidaţii să-şi modereze poziţiile faţă de NATO – aşa cum a procedat premierul italian Giorgia Meloni în 2022. Totuşi, ţinând cont de relaţia istoric tensionată a Franţei cu alianţa, riscul pentru NATO este considerat serios.

„Mă tem de acele alegeri”, a declarat un diplomat NATO. „Pierderea Franţei ar fi îngrozitoare”, a recunoscut acesta sub acoperirea anonimatului.

Nu ar fi însă prima dată când Franţa părăseşte comandamentul integrat al NATO. În 1966, preşedintele de atunci, Charles de Gaulle, a decis încetarea participării ţării la structurile militare ale alianţei, invocând necesitatea unei suveranităţi sporite. A retras aproximativ 26.000 de soldaţi şi a forţat relocarea cartierului general al NATO în Belgia. Parisul a revenit asupra deciziei abia în 2009, sub preşedinţia lui Nicolas Sarkozy.

CÂŢI FRANCEZI VOR ÎN NATO?

Dacă scenariul s-ar repeta, este puţin probabil ca Parisul să taie complet legăturile cu alianţa, consideră Fabrice Pothier, director general al firmei de consultanţă politică Rasmussen Global şi fost şef al departamentului de planificare politică al NATO. Totuşi, „ar fi o prostie să credem că ar exista continuitate” sub un nou preşedinte cu o linie dură, avertizează el. „Francezii nu au fost niciodată printre cei mai pro-NATO membri”, reaminteşte Pothier, ceea ce transformă subiectul într-o „ţintă uşoară” pentru populişti.

Conform unui sondaj intern realizat în această primăvară în cadrul alianţei, 54% dintre alegătorii francezi au declarat că ar vota pentru rămânerea în NATO – al doilea cel mai scăzut procent dintre cele 32 de state membre, după Muntenegru.

Deşi sistemul francez de alegeri prezidenţiale în două tururi a blocat până acum accesul la preşedinţie al candidaţilor radicali, prin mobilizarea alegătorilor în jurul unor opţiuni mai moderate, nu există garanţia că acest mecanism va funcţiona şi anul viitor.

Atât Le Pen, cât şi Mélenchon şi-au expus public poziţiile într-o manieră clară şi lipsită de echivoc.

„Trebuie să părăsim comandamentul integrat al NATO”, a declarat Le Pen la sfârşitul lunii mai, iar afirmaţia nu pare doar retorică electorală. Potrivit unui oficial cu acces direct la discuţii, ea a reiterat acest lucru şi într-o întâlnire cu uşile închise cu un înalt comandant militar francez la începutul acestui an. Le Pen a susţinut, de asemenea, că Franţa va trebui, mai devreme sau mai târziu, să reia contactul cu Rusia, a mai spus oficialul.

Mélenchon merge chiar mai departe. Critic de lungă durată al NATO, el şi-a prezentat la sfârşitul lunii trecute câteva dintre priorităţile internaţionale esenţiale, printre care retragerea completă din alianţă, pe fondul unei atitudini considerate „deschis ostile” din partea SUA. „Nu se pune problema să rămânem membri ai NATO”, a declarat el la o conferinţă în iunie.

Aplicarea unei asemenea decizii ar avea consecinţe grave pentru NATO.

NATO FĂRĂ FRANŢA

„Franţa nu este doar un membru fondator, ci un actor-cheie în această alianţă, nu în ultimul rând datorită arsenalului său nuclear”, afirmă Marie-Agnes Strack Zimmermann, preşedinta Comisiei pentru apărare a Parlamentului European. „Există un singur grup care are de câştigat din asta - şi anume duşmanii libertăţii noastre”, subliniază eurodeputata.

Din punct de vedere teoretic, decizia de a părăsi structurile de comandă ale NATO ar putea fi luată rapid, explică generalul-locotenent francez Michel Yakovleff, fost şef adjunct al statului major la cartierul general militar al alianţei. Preşedintele francez nu este obligat să consulte parlamentul, iar clauza de preaviz de un an din tratatul NATO se aplică doar ţărilor care părăsesc structurile politice, ceea ce nu ar fi automat cazul în scenariul propus de Le Pen.

În practică, însă, procesul ar dura probabil în jur de un an, estimează Yakovleff, pentru că tranziţia ar presupune retragerea a circa 1.000 de ofiţeri francezi detaşaţi permanent la NATO şi crearea unui organism de legătură care să asigure coordonarea viitoare cu alianţa – o soluţie similară cu cea adoptată de De Gaulle după ieşirea din structurile de comandă.

Chiar şi după decizia lui De Gaulle, Franţa a menţinut totuşi legături strânse cu NATO şi a participat frecvent la operaţiuni de desfăşurare a forţelor. Cu un preşedinte cu poziţii mult mai dure anul viitor, lucrurile s-ar putea însă derula diferit.

GRUPUL DE LUPTĂ CONDUS DE FRANŢA ÎN ROMÂNIA, SUB SEMNUL INCERTITUDINII

Într-un asemenea scenariu, una dintre principalele îngrijorări ar viza viitorul grupului de luptă condus de Franţa în România, format din aproximativ 1.200 de militari, cooperarea informală a Parisului cu NATO în domeniul armelor nucleare şi anumite capacităţi specializate, precum sateliţii şi serviciile de informaţii, potrivit a trei diplomaţi NATO.

Fără Franţa, planificatorii militari ai NATO ar pierde accesul la singurul portavion cu propulsie nucleară din Europa, la o flotă amfibie ce include nave din clasa Mistral, la sateliţii de informaţii CERES, precum şi la o marină puternică, capabilă să-şi mobilizeze aproximativ 65% din flotă – o rată chiar mai mare decât cea a Statelor Unite, după cum a precizat Yakovleff.

„Adevărul este că avem câte puţin din toate”, a spus Yakovleff, adăugând că o retragere a Franţei din structura de comandă ar genera şi „consecinţe bugetare” pentru alianţă; în prezent, Parisul contribuie cu aproximativ 10% la bugetul operaţional anual al NATO, în valoare de 5,3 miliarde de euro.

„Ar slăbi alianţa, deoarece noi rămânem cea mai influentă putere… după America”, afirmă el.

CE AR ÎNSEMNA PENTRU FRANŢA RETRAGEREA DIN COMANDAMENTUL NATO?

Retragerea din structurile de comandă ale NATO ar avea costuri şi pentru Franţa însăşi.

Chiar dacă Parisul şi-ar păstra locul în organismele politice ale alianţei – inclusiv dreptul de a se pronunţa asupra activării clauzei de apărare colectivă –, influenţa sa în privinţa deciziilor militare s-ar diminua considerabil. Multe dintre aceste decizii sunt negociate în prealabil la nivelul statului major al NATO, explică Yakovleff, astfel că Franţa ar putea doar „să accepte sau să respingă” propunerile finale.

Franţa ar pierde şi o serie de funcţii de vârf în cadrul alianţei, precizează Yakovleff: postul de Comandant Suprem Aliat pentru Transformare, funcţia de comandant adjunct la cartierul general al forţelor aeriene ale NATO, precum şi cea de şef de stat major la baza de la Brunssum, din Ţările de Jos.

În acelaşi timp, dacă Parisul ar limita sau ar opri schimbul de informaţii cu NATO, accesul său la date sensibile privind restul alianţei ar deveni mult mai dificil.

Părăsirea alianţei ar „înseamna cu siguranţă pierderea influenţei”, subliniază Yakovleff. Această alegere „ar costa foarte mult - din punct de vedere politic, tehnic, operaţional şi structural”.

„VA FI FOARTE PERICULOS”

Din punct de vedere politic, o astfel de schimbare ar putea transforma Germania în principalul pilon european al NATO. „Cu Franţa ieşită din Alianţă şi americanii retrăgându-se. Germania ar trebui să preia iniţiativa”, spune acelaşi diplomat NATO. „Dacă ieşi, pierzi totul”, rezumă el.

„A avut deja loc această schimbare masivă, din punct de vedere economic şi politic, în direcţia Germaniei şi a Poloniei, care sunt acum ţările cu cele mai mari cheltuieli în termeni de PIB”, arată Jamie Shea, fost purtător de cuvânt al NATO. „Ar accelera pur şi simplu ceea ce se întâmplă deja”, conchide el.

Pentru a preveni scenariul cel mai pesimist, susţine Shea, oficialii NATO ar trebui să înceapă discret discuţii cu parlamentarii din RN şi din LFI, pentru a-i convinge de dezavantajele unui asemenea curs de acţiune şi pentru a oferi Franţei suplimentar anumite posturi de comandă, demonstrându-i astfel importanţa în cadrul alianţei.

Pe măsură ce se apropie alegerile, perspectiva ca un lider sceptic faţă de NATO să ajungă la Élysée devine o sursă tot mai mare de îngrijorare în rândul aliaţilor.

„Vom supravieţui”, afirmă acelaşi diplomat, dar „va fi foarte, foarte periculos”, avertizează el.