Foto // Primul sunet la școala-internat

Social 02.09.2013 14:38 5184

Cu buchețele de flori în mână și cu ghiozdanele mai mari decât ei, picii din clasa I au pășit astăzi pentru prima dată pragul școlii. La Gimnaziul-internat nr. 2 din Chișinău, clopoțelul a adunat 18 bobocei. La festivitatea de deschidere a noului an școlar au fost prezenți și invitați de onoare. La 8.30, în curtea școlii s-au adunat elevii claselor I-IX-a împreună cu diriginții și unii cu părinții. Emoțiile se puteau citi pe fețele nu doar ale elevilor, dar și ale profesorilor, părinților. Unii mai gălăgioși, alții mai moderați în gesturi așteptau nerăbdători să rasune clopoțelul și să se dea start unui nou început de an școlar.

Elevii clasei a doua au înmânat Abecedarele celor dintr-a întâia

La careu, elevii au dansat, cântat și recitat poezii, însă pentru toți cei prezenți la această sărbătoare momentul cel mai important a fost mesajul de „Bun Venit!” urat elevilor clasei I. Aceștia nu s-au lăsat mai prejos și le-au răspuns cu un recital de versuri colegilor. După care, școlarii din clasa a II-a le-au înmânat Abecedarele și cu toții au mers în sălile de clasă. În prima zi de şcoală, programul este scurt. Durează aproximativ două ore.



În clasa I, alături de copii au fost nu doar unii părinți, dar și bunicii. „Am emoții pentru fetița mea, pentru că această zi îmi amintește și de prima mea zi de școală. În acest costum în care sunt îmbrăcată astăzi, a fost îmbrăcată mama mea când am mers eu pentru prima dată în clasa I”, spune Galina, mama unei fetițe din clasa I, care a venit împreună cu mama ei să o susțină pe micuță

. „Tare am vrut la șocală, dar mă doare capul”

„Tare am vrut la școală, dar prima zi nu-mi place, pentru că e gălăgie mare și mă doare capul. Am înțeles că aici voi învăța multe și vreau să fiu prima în clasă”, spune Valeria, elevă în clasa I, care avea atârnată la piept o insignă pe care scria: „Sunt elev în clasa I”.

Pentru învățătoarea Viorica Badan această zi este o sărbătoare de suflet. „De fiecare dată când am elevi în clasa întâi sunt cuprinsă de niște emoții speciale. Sunt atât de interesanți, curioși și neastâmpărați. Îmi pun o groază de întrebări. Este un pic dificil la început, până intră în ritmul vieții de școlar, dar mai apoi realizează că 45 de minute durează o lecție și că trebuie să stea cuminți în bancă, să ridice mâna când au o întrebare și să nu răspundă în cor”, explică Badan.

„Au trecut 50 de ani”



Unii copii nu au venit cu flori, îmbrăcați la patru ace și cu părinții de mână, ci cu hainele șifonate și cu sacoșe în mâini. Nicolae nu are părinți și aștepta cuminte pe coridor să fie cazat în căminul instituției.

„Părinții mei au murit, iar eu locuiesc cu tatăl vitreg. Voi locui aici și, probabil, vinerea seara voi pleca acasă. E bine la internat, doar că la cămin nu prea îmi place, pentru că uneori se întâmplă lucruri nu chiar plăcute”, mărturisește băiatul, elev în clasa a VI-a, pentru care această zi nu înseamnă nimic.

La prima oră, alături de bobocei a fost și Galina Sinițkaia căreia, acum 50 de ani, gimnaziul-internat i-a deschis ușa și ei. „Am venit astăzi aici ca să-mi aduc aminte de prima zi de școală și să le spun acestor micuți că nu contează că nu ai părinți sau că vii dintr-o familie social-vulnerabilă, important e să ai verticalitate și să crezi cu putere în ziua de mâine, pentru că loc sub soare este pentru fiecare. A fost bine aici, chiar dacă nu am avut părinți. Mama mea m-a lăsat la internat. Avea cancer la sân și nu putea să aibă grijă de mine, iar pe tata l-am căutat în Caucaz când deja aveam 20 de ani. Nu ca să-l văd, dar ca să mă uit în ochii lui și să-l întreb de ce m-a părăsit”, povestește printre lacrimi doamna Galina.

Numărul elevilor, în descreștere

Directorul școlii-internat, Iurie Donţu, spune că gimnaziul este în proces de reorganizare, ceea ce nu-l bucură deloc. „Dacă până acum totul era gratis: cazarea, mâncarea, hainele, acum vor achita părinții toată întreținerea. Numai dejunul e gratis, dar pentru prânz vor achita câte 8,50 de lei în fiecare zi. Nu prea sunt de acord cu această reformă. Înainte, când erau 700 de copii, poate era dificil să-i supraveghezi pe toți, dar astăzi la cămin avem doar 80 de copii, dintre care vreo 20 și ceva sunt orfani”, declară Donțu, care mărturisește că și el a stat vreo patru ani în școala-internat și nu a fost chiar așa de rău. Din 2009 și până în prezent au fost închise 13 școli-internat. Astfel, numărul copiilor aflaţi în instituţiile rezidenţiale s-a redus de la circa 11 500 la începutul reformei, la 4 393 de copii în octombrie 2012.



Polina Cupcea

Prietenii tăi merită să știe ASTA!