Editorial // De ce Maia Sandu nu va fi președinta R. Moldova

…Din textul meu de miercuri de pe www.ziarulnational.md Vsevolod Ciornei a conchis (așa rezultă din prezentarea făcută de el în așa-zisa revistă a presei) că eu m-am supărat pe Publika TV pentru că aceasta îi oferă lui Vladimir Voronin spațiu gratuit de emisie ca să ne înjure. Înainte de toate, nu am de ce să mă supăr pentru o decizie internă a unei instituții de presă - pot să mă revolt, dar e alegerea ei în materie de politică editorială. Apoi, ar însemna să mă supăr pe rând pe toate TV-urile de la Chișinău și… vezi mai sus.

În definitiv, oamenii buni sau mai puțin buni cu care am avut de-a face în viață m-au învățat să nu mă supăr. Din păcate, nu m-au învățat și să nu mă întristez. Astfel, în cazul concret al înjurăturilor lansate pe față sau mai voalat de la televizor mă întristează nu atât limbajul politicienilor, cât faptul că noi, în dublă ipostază de jurnaliști și cetățeni, le asigurăm acestora public. Poluând spațiul public și spiritul public... Atât - că dacă scriu mai mult, îi fac și eu rating celui care n-are stavilă la gură și te poate trimite și la coada vacii, și în Italia, și la cele mai inocente origini.

Atât - doar că pe acest fundal „picant” lucrurile și oamenii normali își pierd din strălucire. Dar ce să facă și cum să dreagă niște doamne precum Natalia Gherman, Maia Sandu sau Catherine Ashton, dacă nu au învățat să înjure la viața lor?!.

Știe ce știe Baroneasa Ashton…

De fapt, eu nu exclud că baroneasa Ashton are la activ câteva cuvinte mai tari. Cu certitudine însă că titlul ei nobil, la care se adaugă statutul de înalt funcționar european, nu-i permite să o facă nici măcar într-o țară minusculă de la periferia Europei și nici măcar la adresa unei opoziții care, deși se scâncește că nu este ascultată și că e ignorată de Bruxelles, refuză orice formă de dialog. Dacă ar băga puțin baionetele în teacă, ar înțelege că dna Catherine Ashton, în dubla ei calitate de Înalt Reprezentant al UE pentru Afaceri Externe şi Politica de Securitate, dar și de vicepreşedintă a Comisiei Europene, nu a venit de flori de cuc la Chișinău.

Și nici de dragul hrubelor de la Cricova n-a venit. Diplomația e o chestie… delicat-diplomatică și faptul că anumite declarații se fac „în beci” nu înseamnă că ele comportă și atitudinea corespunzătoare. Astfel, Catherine Ashton știe foarte bine ce spune, atunci când salută progresele pe care le face Republica Moldova pe calea integrării în Uniunea Europeană - „pe dialogul de comerț liber, de liberalizarea regimului de vize și pe toate celelalte elemente ale unei relații puternice și stabile”. Catherine Ashton știe de ce îl felicită pe premierul Iurie Leancă pentru devotamentul cu care acesta „luptă pentru a obține susținerea partenerilor europeni în vederea clădirii unui viitor prosper pentru cetățenii Republicii Moldova”. Și mai ales șefa diplomației UE știe de ce vrea să fie „convinsă că prim-ministrul este pe deplin angajat să ofere o viață mai bună cetățenilor țării și că va continua procesul de reforme, astfel încât oamenii să simtă zilnic că au parte de ce este mai bun”.

Mesajul e simplu: Europa vrea să mai creadă în noi. Evident că, așa cum au remarcat mai mulți analiști, și mie mi-ar fi plăcut ca, despre Summitul de la Vilnius, Înaltul Reprezentant al UE să vorbească mai mult decât despre un posibil „prilej de sărbătoare pentru consolidarea relaţiilor”. Dar, dacă e să ne amintim de criza în care se afla R. Moldova cu doar două luni în urmă, însuși faptul că nu am fost excluși totalmente din contextul european devine prilej de mare sărbătoare.

Speranțe spulberate de… publicitate

Ce are Catherine Ashton cu Maia Sandu? Să zicem că, grație consecvenței și puterii de voință cu care a făcut față, miercuri, moțiunii simple de cenzură înaintată de deputații comuniști în Parlament, ea a devenit un adevărat erou. Inclusiv pentru mulți bărbați care nu vor avea curajul să recunoască acest lucru... Iar eu, având în minte amprenta vizitei-fulger a unei diplomate engleze la Chișinău, m-am întrebat dacă nu cumva Margaret Thatcher s-a reîncarnat în firava ministră a Educației din Moldova. Și dacă nu cumva se conturează prima femeie șef de stat în această țară.

Iluziile mi-au fost spulberate de un spot publicitar în care o mare rețea de magazine alimentare, „Fourchette”, ne anunță cu generozitate că, dacă găsim un produs cu termen expirat la ei, vom primi în loc altul proaspăt, la un preț de doar zece bani. Adică, managerii de acolo nu încearcă să excludă produsele mucezite de pe rafturi, ci se asigură că noi, consumatorii, nu ne vom revolta dacă le găsim…

E un spot care, cumva, ne caracterizează ca societate. Cum să-și dorească însă o asemenea societate o președintă ce va intra în istorie pentru că și-a atras admirația și ura încercând să lichideze o tradiție mucezită - cea a copiatului la BAC?

Prietenii tăi merită să știe ASTA!