„Ecourile” lui Cassavetes, la Chișinău, FĂRĂ bani

Experiment // „La noi nu se face film nu pentru că nu sunt bani, ci pentru că nu este dorință”

„Alternative Cinema” va lansa, în curând, scurtmetrajul „Ecouri”, care este o producție experimentală inspirată din filmele lui John Cassavetes. Dumitru Grosei, producătorul filmului, ne spune mai multe despre procesul de realizare a unui film în condiții de laborator.

Domnule Grosei, cum a luat naștere filmul de scurtmetraj „Ecouri”?

Proiectul acesta a apărut ca un masterclass în actorie de film, pe care l-am conceput, reieșind din faptul că la noi actorii nu prea știu să joace în film. Am găsit doi actori, care au avut dorința să participe. Este vorba de Dana Ciobanu și Alex Rusu. Ne mai trebuia un spațiu, niște lumini, un aparat de filmat și cel puțin un operator. Am început proiectul în luna mai. După mai multe încercări de colaborare, am lucrat, până la urmă, la Teatrul de revistă „Ginta Latină”, în Sala mică – una foarte cochetă și comodă. Am filmat pe această scenă cu un minim de decor.

De ce ați ales creația lui John Cassavetes?

Din punctul meu de vedere, este unul dintre cei mai mari dramaturgi de film. În filmele lui, personajele sunt multe și bine conturate. Eu am studiat filmele lui, care sunt vreo zece la număr, și toate sunt în The Criterion Collection - o colecție importantă de filme, care constituie un adevărat patrimoniu cultural. Astfel, am început cu această idee și am considerat că Dana Ciobanu are niște calități specifice de actriță de film, calități fizice și intelectuale, care trebuie puse în valoare. Am făcut un experiment în care îi puneam pe acești actori să joace câte o secvență din filmele lui Cassavetes.

Ați realizat acest film în condiții de „laborator”. Cum a decurs procesul de lucru?

Prima secvență am extras-o din filmul „Shadows”, realizat în 1959, dar foarte modern și actual. Am găsit o operatoare, Yaroslava Svetlova, care este și fotografă. Ea a venit cu propriul aparat de filmat și cu niște lumini. Am mai găsit alte lumini la teatru și a ieșit o imagine foarte frumoasă, mai mult în cheie de clar-obscur. Pe scenă puneam un decor sumar și încercam să creăm diferite spații. Până la urmă, dincolo de jocul actoricesc, filmul este decupaj și montaj.

Vineri seară făceam pregătirea, analizam secvența, după care a doua zi filmam și miercurea prezentam la Biblioteca Națională. După primul exercițiu, au venit foarte mulți tineri de la Academie și am decis ca masterclass-ul acesta să fie nu doar de actorie, ci și de regie, și de imagine. Am avut o discuție cu ei și am constatat că nu prea știu lucruri elementare de limbaj cinematografic ș.a.

Care a fost calea parcursă de la experiment la film?

Am făcut șase filme de scurtmetraj bazate pe creația lui Cassavetes. După aceasta, împreună cu tânărul cineast Călin Laur, am montat anumite secvențe din cele șase filme și am făcut un nou film. Toate poveștile acestea le-am legat și am ajuns la produsul final. Din șase filme diferite care constituiau vreo 40 de minute, eu am realizat unul singur de 17 minute. Acesta are o logică și o coerență ca și cum l-am rescris, doar că la montaj.

Ca pentru orice produs este necesară o bază materială. Din ce resurse ați realizat filmul?

Noi am făcut acest film fără bani. La un moment dat, chiar m-am mirat că s-au adunat mulți băieți care au adus aparate de filmat, lumini, sunet ș.a.m.d. Trei tineri regizori, care sunt în anul doi la Academie, s-au implicat activ. E vorba de Călin Laur, Cristi Madan și Dumitru Tcaci. Astfel, ei au reușit să învețe foarte multe, pentru că într-o zi puteau avea rolul de regizor, în alta - de sunetist. Eu am vrut să facem un film ca să vadă tinerii și posibilitățile montajului, să vadă cum se realizează o promovare, un afiș, subtitrarea în limba engleză ș.a.

I-am arătat filmul lui Dumitru Marian, care toamna trecută a fost la Black Nights Film Festival la Tallinn, și a inclus un fragment și din acest film în prezentarea lui despre filmul moldovenesc, „Focus on Moldova”. Acolo era și producătorul român Dan Burlacu, unul din cei care alcătuiesc programul Romanian Short Waves pentru Cannes, și el mi-a spus că vrea să îl ia anul acesta la Short Corner.

Cea mai importantă învățătură pe care mi-am confirmat-o este că la noi nu se face film nu pentru că nu sunt bani, ci pentru că nu este dorință. Tinerii trebuie stimulați și încurajați, deoarece totul se poate realiza și cu resurse minime. Important e să fie o bază dramaturgică foarte bună și actori buni.

Publicul este întotdeauna atras de povestea filmului. Care este istoria din această peliculă?

Istoria reprezintă o femeie care are o aventură cu un bărbat, mai mult sau mai puțin ușuratic. Ea intră într-o criză, bea, este bătută, apoi părăsită. Dar ea încearcă să lupte cu aceste vicii și nu pierde speranța că o să-l recupereze într-un final. Se pare că această poveste este foarte aproape de realitatea noastră, deși este inspirată din realitatea americană. Faptul că povestea este universală, aceasta îi conferă un plus de valoare unui film.

De ce „Ecouri”?

Pentru că este structurat pe un fel de flash-back. Filmul începe cum ea stă în apartament și își aduce aminte de cum s-au cunoscut. Această tehnică se bazează pe faptul că protagonista își amintește. Face câte ceva prin apartament și iar își amintește. Dar poate și ecouri din creația lui John Cassavetes...

Cum v-a ajutat actorul Gheorghe Grâu?

După părerea mea, el este unul din puținii actori care a lucrat la nivel mare. A fost o adevărată vedetă de cinema. Uniunea Sovietică a fost ditamai țară, iar el era de nivel „unional”. A lucrat cu actori, cu regizori importanți și are experiență. L-am chemat ca să fie consilier în actorie de film. Gheorghe Grâu a încercat să-i învețe pe actori niște tehnici de joc în film care la noi nu se practică. Jocul actoricesc, în general, e o tehnică. O îmbinare între tehnică și trăire, care trebuie să fie foarte aproape de realitate.

Când vor putea cinefilii să vadă proiecția?

Filmul va fi lansat pe 22 ianuarie, la ora 17.00, la Teatrul „Ginta Latină”. Va fi o conferință de presă, proiecția, iar apoi - discuții. După care, pe 30 ianuarie, la aceeași oră, va fi proiectat la Biblioteca Națională. Aceste două instituții sunt cele care ne-au susținut și ne susțin în continuare. Intrarea va fi liberă.

Dacă nu sunt orgolii și este dorință sinceră, entuziasm și implicare la modul serios, atunci rezultatele nu întârzie să apară. Mi-a fost foarte greu să duc acest proiect până la sfârșit și n-am avut niciun fel de câștig material imediat de pe urma acestuia, poate doar nervi. Dar am satisfacția că niște tineri au învățat lucruri utile și poate fi un exemplu pentru ceilalți.

Vă mulțumim!