DESPRE BEM (fără isterie)

În ultimul timp, despre Banca de Economii (BEM) s-a scris și s-a comentat mult. Puțin, însă, s-a judecat rațional.

Istoric. S-a scris mult și nu voi repeta. Voi face trimitere la rapoartele Curții de Conturi și la presa din ultimii cinci ani. Problema - cine și când a furat de la BEM în condițiile R. Moldova este una irezolvabilă. A demonstrat-o comisia parlamentară, care eventual putea să facă lumină. Răspunsul corect, după mine, este – toți și tot timpul. Inclusiv paznicul. Pentru că e de stat.

Social. Iată câteva întrebări pentru apărătorii averii statului cu orice preț. De ce trebuia noi toți, cetățenii, să achităm managementul defectuos de stat? Ca să reiterăm situația și acesta să fure în continuare? Ce este mai important – o bancă stabilă sau una de stat?! Frumoasă întrebare și ar fi bine să ne răspundă nu doar politicienii și bloggerii gălăgioși, dar și cetățenii de rând.

Politic. PL și PCRM cer în unison naționalizarea BEM. O variantă absolut irealizabilă, pentru că BEM de ani buni e pe lista de privatizare și niciun FMI nu ne va permite acest lucru. Dar și una proastă și costisitoare. E doar o retorică politică – ei sunt în opoziție. Totuși, comuniștii au condus comisia parlamentară (care nu ne-a dat răspuns cine-i vinovatul), iar liberalii au fost la guvernare (având șeful BNM). De aceea, nu-s convingători.

Economic. Există un principiu general economic - deciziile precedente nu trebuie să influențeze decizia curentă. Decizia se ia din opțiunile existente pe moment. Banca era pe burtă cu riscul de a rămâne fără licență. Cine, când și cum a adus-o în această situație e o altă întrebare, la care să ne răspundă organele respective. Dar căutarea acestor răspunsuri nu ne ajută deloc la luarea deciziei acum. Care erau opțiunile disponibile?

• Naționalizarea – irealizabilă (vezi mai sus).
• Privatizarea – varianta la care insistă mulți. Probabil, aceasta ar scoate multe semne de întrebare, dar sigur nu ar fi cea mai bună. Pe cei care insistă pe argumentul că acțiunile nu trebuiau vândute cu 5 lei, dar cu 200, am să-i contrazic că poate și 5 lei este mult. Orice lucru costă la piață nu cât vrea vânzătorul, dar cât dau cumpărătorii. Asta cum ai vrea să vinzi un automobil „Lada” de 20 de ani cu 10 mii de euro – pentru că ai mai făcut reparații, ba mai ai și afecțiune. Dar el costă exact 300. Pentru că atâta dau pe el.
• Capitalizarea – varianta aleasă de guvernare. Acum, BEM e capitalizată. Cu cca 1 miliard de lei (în afară de emisiunea de peste 80 de milioane, 600 de milioane – credit subordonat pe 6 ani cu 3%, deja transferat, și încă 300 de milioane – pentru răscumpărarea creditelor proaste). Guvernatorul Băncii Naţionale a Moldovei, Dorin Drăguţanu, zice că sunt soluții ideale și soluții optime. E prima dată când sunt de acord cu afirmația guvernatorului. Acesta consideră că Guvernul a luat decizia cea mai bună – fără a cheltui un leu a păstrat pachetul de blocaj de 33%+1 acțiune. Nu sunt sigur că e cea mai bună. Ar putea fi, însă, dacă ulterior, după capitalizare, BEM va arăta performanțe și pachetul de 33% va costa mai mult decât cel de 56% de până la capitalizare. Dar și dividendele să fie mai mari decât cele actuale. Să vedem. Cert este că BEM și-a revenit din comă, este stabilă și aceasta este important, în primul rând, pentru clienții băncii.

Cine? Întrebarea-cheie – cine este noul proprietar al BEM rămâne deschisă. Și atâta timp cât Parlamentul va ține la murat proiectul de lege privind beneficiarii finali, noi vom fi nevoiți să-i dăm cu supozițiile și speculațiile. Au fost invocate numele mai multor personaje din politicul și economicul moldovenesc. Alte nume, probabil, nu au fost pomenite. Posibil, unii dintre ei au intermediat afacerea. Totuși, cifra de 1 miliard bani gheață mă face să cred că avem în spate un jucător mult mai greu, pentru că nu-s sigur că cineva dintr-ai noștri poate investi asemenea sumă. Și dacă urmele noului acționar ne duc spre Moscova, ar fi natural să presupunem implicarea investitorilor ruși. Aici aș vrea să remarc că nu mă deranjează faptul că-s ruși sau nemți. Vreau doar să-i cunosc la față. Făcând un schimb de opinii cu experții de aici și de acolo, aș putea expune ipoteza (desigur, folosind tradiționala – din surse demne de încredere…) că marele investitor este „Gazprombank” (cu active de cca două mii de miliarde de ruble).

Ce urmează. Desigur, speculații. Și isterie – vin rușii să ne ocupe. Faptul că centrul New Yorkului este cumpărat de japonezi și chinezi, iar americanii nu protestează, nu-i deranjează pe patrioții noștri. Totuși, va mai trebui să așteptăm ca să aflăm dacă am dreptate. Adunarea generală va fi pe 11 octombrie curent. Poate, până atunci cineva de la guvernare sau chiar noii acționari ne vor informa. E bine sau e rău aceasta? Pentru bancă, cred că e bine. Iar asta înseamnă că și pentru cetățeni. În rest – aștept speculații. Geopolitice, patriotice, de care vreți. Numai nu argumente economice…