Deputat din primul Parlament al R. Moldova: „Sărbători inventate în interes de partid”

În luna noiembrie curent, o epidemie de euforie de sărbătoare a cuprins trei raioane din zona Rezina, Sângerei și Șoldănești, cu riscul de a se extinde și mai departe.

Cu mult fast au fost marcați 75 de ani de la formarea primelor două și 35 ani de la fondarea unuia dintre cele mai noi raioane pe harta R. Moldova – Șoldănești. O sărbătoare unicat, fiindcă nici comuniștilor nu le-a trăsnit prin cap o asemenea aventură. Comuniștii au sărbătorit pe 28 iunie ziua „eliberării”, adică anexării Basarabiei la URSS, și traducerii în viață a înțelegerii dintre Stalin și Hitler, materializată prin Pactul Ribbentrop-Molotov și protocolul adițional secret la acest pact.

Ucazul de formare a raioanelor, din 11.11.1940, a fost realizarea în continuare a procesului de ocupație. Este adevărat că aceste raioane nu au reușit bine să se formeze, căci peste câteva luni, la 03.09.1941, în baza Decret-Legii Nr. 790 „Pentru organizarea Basarabiei și Bucovinei”, emis de Guvernul României, se revine din nou la județe, plase și comune. (Sursa Anatol Petrenco. Chișinău, 1977, „Basarabia în al Doilea Război Mondial 1940-1944”, pag. 100.)

În istoria modernă au fost create județe prin lege în 1999 și lichidate de comuniști, reveniți la putere, în 2002. În concluzie, putem spune că nici Șoldăneștii nu au 35 de ani împliniți și nici Rezina - 75. În acest context, apare o întrebare: cui ați adus omagiu - lui Stalin sau Molotov prin această aniversare?

Am citit felicitarea președintei raionului Șoldănești adresată rezinenilor în care, din tot sufletul și cu o mare plăcere și nedisimulată bucurie, ne îndeamnă să păstrăm patriotismul și dragostea de țară. Drept că nu este clar față de care țară. Citind acest text, Doamne, ce „fericire”! Dacă Stalin nu ocupa Basarabia, nu am fi avut parte de o asemenea sărbătoare. Am fi trăit și azi în județe, plase și comune, drept că în Uniunea Europeană, unde fug azi ilegal de la „binele” raional sute de mii de moldoveni, unde nu se fură miliardele din buzunarul poporului și cetățenii trăiesc în state democratice, nu în captivitate, iar corupția nu afectează fiecare cetățean.

Dacă nu ar fi fost „28 iunie 1940”, nu am fi avut parte de o asemenea „sărbătoare” și felicitare. Mai apoi, locuitorii nu ar fi trecut prin atâtea încercări din care cu greu au reușit să supraviețuiască. Rezinenii, la 28 iunie, nu s-ar fi ascuns de frică în beciuri când trupele sovietice treceau Nistrul în 1944, nu ar fi fost înrolați în Armata Sovietică fără a trece un minim control medical bărbații tineri, fără a cunoaște limba, dintre care peste 1 500 au rămas prin morminte împrăștiate prin diferite părți ale Europei. Nu am fi trecut prin foametea organizată, încât nu avea cine să sape gropi pentru morți.

Din satele raionului Rezina nu ar fi fost deportați și duși în siberii de gheață peste 1 700 de gospodari, de unde o parte nu s-a mai întors. Tinerii noștri nu ar fi fost trimiși la războiul din Afganistan, iar mamele celor uciși în acest război nu ar fi primit sicrie pe gratis, dar pe care nu aveau dreptul să le deschidă pentru a-și vedea chipul copiilor. Nu am fi avut război la Nistru. Toate acestea nu le-am fi avut, dar anume de aceea avem sărbători cu muzică, dans și veselie.

Aici țin să menționez că la Rezina a răsunat muzica și s-a încins o horă chiar în preajma unui monument ridicat în memoria tinerilor căzuți în Afganistan, la Nistru și celor peste 1 500 de bărbați tineri căzuți în cel de-al Doilea Război Mondial, care nu au morminte pe pământul nostru. Acest monument simbolizează mormântul lor. Este o profanare a memoriei și o lovitură dată părinților și rudelor lor.

Poate mulți dintre cei care au încins o horă au rude printre cei căzuți în războaie. Monumentul trebuie sfințit. Din cele expuse este evident că sărbătoarea a fost o farsă politică de promovare a Partidului Democrat, în condițiile unor eventuale alegeri anticipate. În toate cele trei raioane, președinții sunt liderii acestui partid: Eleonora Graur - Rezina, Svetlana Rotundu – Șoldănețti și Vasili Marandiuc - Sângerei.

Oaspeții speciali ai evenimentului au fost după cum urmează: Sângerei - Marian Lupu, președintele de jure al PD, Șoldănești – Valentina Stratan, vicepreședinte PD, și Rezina – Vladimir Cebotari, ministrul Justiției, PD.

Fiecare partid este în drept să organizeze, în limitele legii, acțiuni de promovare a partidului, dar trebuie evenimentul să fie anunțat ca al partidului la care vor veni simpatizanții lor și cheltuielile vor fi acoperite de partid. Din presă am aflat că la Rezina nu a fost convocată ședința Consiliului Raional, deci nu a fost o decizie de organizare a evenimentului și, respectiv, aprobat devizul de cheltuieli.

În calitatea mea de unul din cei 278 de fondatori ai statului Republica Moldova, aș vrea să fac un apel către oamenii de bună-credință, intelectuali, primari. Trecem printr-o perioadă foarte complicată, când statul este captiv, în captivitate sunt instituțiile statului împreună cu noi, cetățenii.

Corupția este la ea acasă. Forțele care își doresc un nou „28 iunie” ridică capul. Adrian Candu, în calitate de Ministru al Economiei, fiind într-o vizită la Moscova, la 20.11 2014, a dat un interviu pentru „RIA Novosti”. La întrbarea despre investiții în Moldova, a propus următoarele: privatizarea RED Nord, Red Nord-Vest, Moldtelecom, înterprinderile de vinificare, sistemul bancar, concesionarea „Căilor Ferate” a Moldovei și ATENȚIE! - schimbarea legislației ce ar permite vinderea terenurilor agricole stăinilor. Aici este un pericol mare, căci pierzând pământul, pierdem unica avuție ce ne ține adunați ca neam. Toți să fim cu ochii pe ei, să nu permitem asemenea dezmăț.

Nicolae Bălcescu la mijlocul sec. al XIX-lea a spus: „Menirea intelectualului este de a lumina poporul”. Să ne implicăm, să nu permitem altora să ne decidă soarta. Doamnelor și Domnilor Primari, Domniile Voastre sunteți aleși pentru patru ani și nimeni în afară de alegători nu vă poate rechema din funcție. Ați fost aleși pentru faptul că oamenii vă cunosc și consideră că sunteți mai buni și veți putea face multe lucruri bune pentru comunitate. Dumneavoastră, minimum pentru patru ani, veți scrie o filă în istoria satului. Pentru ca sărbători anacronice de felul acestora să nu se repete, scrieți prin personalitățile satului, inclusiv profesori, istoria localității, cinstiți-vă înaintașii. Ridicați în fiecare sat un monument în memoria deportaților cu înscrierea numele lor. Profesorii de istorie ar putea face lecția la capitolul Deportărilor chiar la monument. Generații de copii vor cunoaște istoria satului și personalităților.

Închei cu un îndemn la demnitate a tinerei și regretatei poete Steliana Grama:

Când ne cuprinde frica nu știu cum

Și însăși lașitatea e o boală

Să supraviețuim, dar nu oricum,

Ci doar păstrând coloana vertebrală.

Nadejda Brânzan, deputat în primul Parlament al R. Moldova