De ce Iisus a fost trădat de Iuda? Enigmele din spatele uneia dintre cele mai reprezentative întâmplări care au dus la formarea creştinismului

Din momentul în care îl pupă pe obraz pe Iisus din Nazaret în Grădina Gheţimani, Iuda Iscarioteanul va fi cunoscut ca cel mai faimos trădător din istorie. Există însă mai multe enigme cu privire la motivul trădării.

Prin predarea lui Iisus autorităţilor, Iuda pune în mişcare seria de evenimente care devine fundaţia credinţei creştine: arestarea, procesul, moartea şi învierea, scrie History, citată de descopera.ro.

Există totuşi multe necunoscute despre Iuda, rămânând unul dintre cele mai enigmatice figuri în povestea lui Iisus. În ultimii ani, descoperirea Evangheliei după Iuda, un test gnostic care datează din secolul al II-lea, a făcut ca unii experţi să-i reconsidere rolul şi chiar că a fost acuzat pe nedrept de trădare.

Toate cele patru evanghelii canonice în numesc unul dintre cei 12 apostoli. Unii specialişti au asociat numele de Iscariot cu provenienţa lui, oraşul Kerioth, localizat la sud de Ierusalim.

Ce spun sursele biblice

„Unul dintre aspectele care îl separă pe Iuda de restul apostolilor este că acesta nu provine din Galilea”, a precizat Robert Cargill, profesor asistent de studii religioase şi clasice de la University of Iowa. „Iisus este din partea nordică a lui Israel, sau Palestina romană. Dar prenumele lui Iuda poate fi dovada că este din sudul ţării, ceea ce înseamnă că e străin”.

Alţi experţi au precizat că Iscariot vine de la Sicarii sau „Cuţitari”, un grup de rebeli care se opuneau ocupaţiei romane şi comiteau acte de terorism în anii 40-45 e.n., dar nu există nimic în Biblie care să-l asocieze pe Iuda cu această grupare.

Conform Evangheliei după Ioan, Iisus şi-a informat discipolii în timpul Cinei cea de Taină că unul dintre ei îl va trăda. „Isus a răspuns: "Acela căruia îi voi întinde bucăţica şi i-o voi da." Şi a întins o bucăţică şi a dat-o lui Iuda, fiul lui Simon Iscarioteanul. Cum a fost dată bucăţica, a intrat Satana în Iuda. Isus i-a zis: "Ce-ai să faci, fă repede." (Ioan 13:26-27).

Iuda a mers apoi singur la preoţii din Templu şi s-a oferit să-l trădeze pe Iisus pentru bani - 30 de arginţi, aşa cum se specifică în Evanghelia după Matei. La fel ca în Evanghelia după Ioan, Evanghelia după Luca citează tot influenţa lui Satana şi nu lăcomia ca motiv pentru trădare. Totuşi, Ioan spune că Iuda era imoral chiar şi înainte: ţinea „protofelul comun”, fondul pe care Iisus şi discipolii îl foloseau, furând din el.

Motivele trădării

„Au existat mulţi oameni care au vrut să asocieze trădarea lui Iuda cu faptul că iubea banii”, a precizat Cargill. Alţii au sugerat că a existat un motiv politic pentru actul de trădare. Conform teoriei, Iuda a fost deziluzionat când Iisus nu a arătat interes în formarea unei rebeliuni împotriva romanilor.

Se poate chiar şi opusul: Iuda, la fel ca autorităţile din acel timp, ar fi văzut rebeliunea ca un posibil pericol pentru oamenii din Israel. „Poate a vrut să îl predea pe Iisus pentru a opri o rebeliune”, a adăugat Cargill.

Iuda a dus soldaţii în Grădina Gheţimani, unde l-a identificat pe Iisus prin pupatul pe obraz şi prin numirea de „rabin”. Conform Evangheliei după Matei, Iuda a regretat imediat acţiunile şi a returnat cei 30 de arginţi la autorităţile Templului. Când autorităţile au refuzat, acesta a lăsat arginţii pe jos şi s-a sinucis prin spânzurare.

Potrivit altei surse canonice din Biblie, Faptele Apostolilor, carte scrisă de acelaşi autor ca Evanghelia după Luca, Iuda nu s-a sinucis, ci „Omul acesta a dobândit un ogor cu plata nelegiuirii lui, a căzut cu capul în jos, a plesnit în două prin mijloc şi i s-au vărsat toate măruntaiele” (Faptele Apostolilor 1:18). Această moarte era obişnuită în Biblie, semnificând pedeapsa dată de Dumnezeu.

Evanghelia după Iuda

În 2006, National Geographic Society a anunţat descoperirea şi traducerea unui text numit Evanghelia după Iuda, despre care se crede că a fost scris în 150 e.n., apoi copiat din greacă în coptă în secolul al III-lea. Evanghelia după Iuda este una dintre multele texte antice descoperite în ultimele decenii care au fost asociate cu gnosticii, un grup de creştini care a fost denunţat ca eretic de primii lideri ai Bisericii.

În loc să-l denunţe pe Iuda ca trădător, autorul acestui text apocrif spune că acesta era discipolul preferat a lui Iisus. În această versiune de evenimente, Iisus l-a rugat pe Iuda să-l trădeze şi să-l predea autorităţilor, pentru a fi eliberat de corpul fizic şi pentru a-şi îndeplini destinul de salvare a omenirii.

Există controverse în jurul acestui text, unii cercetători spun că versiunea traducerii celor de la National Geographic Society nu este exactă, ilustrându-l pe Iuda ca fiind nobil.

„Adevărul este că nu ştim de ce a făcut Iuda ce a făcut. Marea ironie, desigur, este că fără trădarea lui, Iisus nu ar mai fi fost predat romanilor şi răstignit. Fără Iuda, nu am fi avut elementul central al creştinimsmului, nu am fi avut Înviere”, a notat Cargill.