De ce Ghimpu îl aplaudă pe Dodon

Trustia, elegii politikoase

Ieri am vorbit despre concurența dintre unioniști: cine o să ne unească mai repede, Băsescu sau Ghimpu. Eu ziceam că Băsescu, fiindcă a fost marinar, căpitan de corabie, știe a naviga cu ochii mijiți prin fiordurile politice și geopolitice, iar Colesovnazadov – că Ghimpu, fiindcă a fost jurist și poate mai era și acum, dacă nu se prăbușea Uniunea asamblată pe veci, pe stil vechi, de marea Rusie.

Fiindcă veșnicia nu a durat nici măcar un secol, dl Ghimpu și-a schimbat meseria, a devenit politician multilateral dezvoltat, propunând poporului servicii liberale, pe care poporul le ignora frecvent. Atunci Ghimpu l-a încălecat pe nepotu-su Dorin și astfel a reușit să pătrundă în Parlament, dar, de la un timp, din motive subiective, Dorin nu mai trage, s-a transformat într-o mârțoagă pe care e riscant să te sui. Și atunci Ghimpu s-a gândit să-l încalece pe Băsescu, însă – deziluzie! - marinerul de pe Dâmbovița l-a refuzat, trimițindu-l la muzeul de fosile politice. Din fericire, Dodon i-a luat cetățenia lui Băsescu și Ghimpu rămâne în afara concurenței. Nu avem nevoie să ne vină români de la București să ne facă Unirea, o putem face noi, cu forțele proprii! – a declarat el, aplaudându-l pe Dodon. E logic, a susținut Colesovnazadov. Aceasta e concurență neloială, l-am contrazis eu. Dacă se lăsa călărit de Ghimpu, Băsescu merita cetățeneia molotovenească, dacă nu se lasă – nu merită?

Acum stau și mă gândesc dacă Băsescu nu ar trebui să depună o plângere la Consiliul Concurenței?

Al vostru oarzăn, ciurgău, Ion Buraga