De ce este categoric INTERZIS să rezolvi problemele altora

sursa: google.ro

Deseori, dacă o persoană apropiată a ajuns într-o situație grea, considerăm că e datoria noastră să o ajutăm – dacă nu cu fapta, cel puțin cu sfatul.

Se întâmplă adesea că ajutăm persoana, încercăm din toate puterile să facem totul în cel mai bun mod, însă în rezultat avem doar forță şi energie pierdută în direcții necunoscute sau în cel mai bun caz recunoștința celui pe care l-am ajutat. De ce se întâmplă acest lucru? Din păcate chiar noi provocăm aceste evenimente. Prin faptul că încercăm să ajutăm. În realitate aceasta acționează nu în beneficiul, ci în detrimentul ambelor părți.

Când oferim aceste „credite”, cu cele mai bune intenții, lipsim persoana de putere. Persoana ne rămâne datoare. Parțial sau complet ne asumăm responsabilitatea pentru ea. Şi uneori, inconștient înlocuim succesele ei cu ale noastre.

Cât de des ne permitem să ne întrerupem reciproc. În special, cât de des femeia întrerupe bărbatul, îl corectează în public, îi oferă sfaturi – toate acestea sunt în primul rând lipsă de respect.

Vorbirea este energie, „să întrerupi” fluxul de vorbire – nu este doar să întrerupi gândul, ci de multe ori este îndepărtarea suportului.

Atunci când femeia în public corectează, „îmbunătățește” sau face glume pe seama bărbatului, ea îl depreciază şi îi arată lipsă de respect. Însă dacă stai şi analizezi, ea îl întrerupe, îl depreciază, se luptă pentru putere – desigur inconștient. Şi toate acestea în defavoarea puterii ambilor parteneri.

Bărbatul întrerupând femeia, îşi arată puterea. Uneori încearcă să structureze fluxul de gânduri și emoții de la emisfera dreaptă la claritatea și coerența stângii.

Un citat minunat de la Hellinger:

„…Cel care are o problemă, o poate duce doar el singur. Dacă altcineva vrea să ducă această povară pentru el, celălalt devine slab.

Dacă văd ceva la cineva şi neapărat vreau să-i spun aceasta, însă mă reţin şi nu-i spun, aceasta mă costă forţe. Forțe care devin forțe şi pentru el. Poate lui îi vine în minte ceea ce voiam să-i spun. Deoarece acest gând i-a venit singur, el îl poate accepta.

Dacă nu rezist și vreau să-i spun ceva imediat, mă simt ușurat că i-am spus. Dar i-am luat puterea. Chiar dacă ceea ce voiam să-i spun este corect, el nu poate accepta, deoarece vine din afară. Deci această reținere este baza respectului și iubirii “.

Când persoana apropiată începe să-ţi spună cât îi este de dificil sau câte sarcini are, e mai bine să-i spui: „Văd că ai multe sarcini. Însă ele sunt uite așa (arăți mărimea lor cu mâinile), iar tu ești uite aşa de mare. Cred în puterile și abilitățile tale. Dacă va fi nevoie, îţi sunt aproape, însă știu că te vei descurca.”

Atunci când încetăm să fim „buni” cu ceilalți, mulțimea de lângă noi este mai mică, iar onestitatea, bunătatea și puterea iubirii în viața noastră devin mai mari.

Sursa: relatii.net