STUDIU // De câtă NEFERICIRE ai nevoie ca să fii FERICIT?

sursa: sfatulparintilor.ro

Cu excepţia evenimentelor pe care nu le poţi controla, cum ar fi o boală sau transformări sociale şi economice, posibilitatea de a îmbunătăţi importante aspecte din viaţa ta rămâne mereu în mâinile tale.

Oamenii caută conştient fericirea, însă pot avea nevoie de un anumit grad de disconfort pentru a-şi menţine un echilibru interior. Inconştient îşi sabotează propriile intenţii bune sau ale altor persoane începând cu diverse dificultăţii obişnuite, inclusiv cheltuielile exagerate, teama de situaţii noi, alegeri romantice care frâng inimi şi eşecuri profesionale.

În lupta de a ameliora calitatea vieţii, rezultatul bunelor intenţii nu înseamnă doar mai puţin timp alocat familiei şi un buget redus. Asta dacă se întâmplă, nu este din cauză că nu eşti determinat sau nu îţi pasă destul de mult de tine însuţi. Explicaţia eşecului rezidă în faptul că oamenii sunt uneori victimele luptei interioare pe care cei mai mulţi nu o recunosc, chiar şi atunci când îi afectează într-un mod dramatic.

Forţe interioare care îi împiedică pe mulţi dintre noi să ducă viaţa pe care şi-o doresc sau să pună în aplicare o hotărâre importantă pentru ei, este numită: dependenţă de nefericire.

Dacă observi că uneori te opreşti înainte de atingerea scopurilor; ai o relaţie cu o persoană nepotrivită; alegi o carieră care îţi provoacă frustrare şi nefericire sau, atunci când îţi atingi scopul, îl sabotezi într-un mod inexplicabil; găseşti persoana potrivită, dar te cerţi cu ea şi o îndepărtezi; alegi slujba perfectă, dar nu poţi face faţă termenelor-limită; pierzi câteva kilograme, dar le pui imediat la loc, putem vorbi despre dependenţa de nefericire.

Dependenţa de nefericire

Când spunem despre cineva că este dependent de nefericire, nu înseamnă că persoana în cauză este slabă moral sau că nu are suficientă voinţă. Dependenţa se formează înainte că ei să conştientizeze că îi va influenţa la maturitate, iar copiii nu au cum să fie conştienţi de această confuzie. Şi nici nu o pot descoperi singuri când devin adulţi, fiindcă dependenţa de nefericire nu este o alegere.

În absenţa unor mişcări de opresiune socială, incapacitatea majorităţii oamenilor de a trăi viaţa pe care şi-o doresc rezultă dintr-o dependenţă de nefericire. Dacă ai o predispoziţie spre nefericire, măcar ocazional, trebuie să-ţi produci un fel de disconfort pentru a menţine un echilibru interior. Motivul pentru care schimbarea în bine este posibilă constă în faptul că nu-ţi pierzi niciodată setea înnăscută pentru adevărata plăcere. Dorinţa nativă pentru plăcerea pură se opune mereu dependenţei de nefericire.

Descoperirea faptului că starea interioară de bine se bazează pe opoziţia unor forme de fericire, una net inferioară alteia, îţi dă puterea de a alege adevărata fericire, în ciuda unei fericiri false care este, de fapt, o nefericire ascunsă.

În procesul terapeutic, de îndată ce nefericirea este scoasă la lumină şi confruntată direct şi insistent, influenţa acesteia devine tot mai mică, permiţând regăsirea bucuriei şi a împlinirii. Paradoxal, dependenţa de nefericire izvorăşte din dorinţa înnăscută, pentru relaţii bune şi fericire interioară. Această dorinţa poate fi neintenţionat distorsionată în copilărie, de o nevoie de a te simţi fericit într-un mod greşit, căutând acea stare de nefericire deja învăţată, aceea de a fi pedepsit, de a fi corectat, neglijat sau de a rămâne în rolul celui de la care se aşteaptă prea multe.

Dependenţa de nefericire poate duce la stări neplăcute, relaţii nesatisfăcătoare şi la incapacitatea de a găsi soluţii optime.

Învăţarea nefericirii

Fiecare dintre noi se naşte cu posibilitatea de a trăi fericit. În trecut existau teorii eronate, că egoismul, agresivitatea, incapacitatea de a-şi modera apetitul şi alte trăsături neplăcute, ar fi înnăscute. Percepţia eronată i-a determinat pe experţi să-i sfătuiască pe părinţi să pună capăt unor comportamente nedorite de la o vârstă fragedă, transformând copiii în nişte adulţi în miniatură.

Cerând prea mult de la copii, aceştia au învăţat să aibă mari aşteptări de la ei înşişi şi de la cei din jur, complicând astfel viaţa şi ajungând să fie nefericiţi. Copiii sunt deseori pedepsiţi pentru comportamente normale ce pot fi mai bine gestionate folosind educarea prin iubire.

Dacă sfaturile părinteşti convenţionale dăunează copiilor, determinând dezvoltarea anumitor nevoi care îi vor face şi pe ei, şi pe alţii nefericiţi, cursurile predate azi părinţilor, oferă sfaturi practice, pentru a le acorda copiilor dragostea specială de care au nevoie pentru a se putea dezvolta ca şi adulţi satisfăcuţi, împliniţi şi iubitori.

Confuzia dintre fericire şi nefericire

Fiecare copil vine pe lume plin de optimism şi îşi doreşte doar să fie iubit şi să iubească. Toţi bebeluşii cred că părinţii lor sunt îngrijitori perfecţi, că vor doar ce este mai bun pentru ei. Nimic din ceea ce primesc nu este pus sub semnul întrebării. Orice copil îşi doreşte şi are nevoie să fie asemenea celui care îl iubeşte şi are grijă de el. Când părinţii sau adulţii importanţi din viaţă lor, fie ei bunici, îngrijitori, învăţători nu sunt disponibili sau când sunt pedepsiţi, sau când se au aşteptări prea mari şi irealiste de la copii, cei mici, resimt nefericirea faptului de a iubi şi a fi iubit.

Fără să realizeze, mai târziu, încearcă să devină fericiţi, repetând acea stare de nefericire. Acest amalgam de fericire şi nefericire persistă la maturitate şi este responsabil de dependenţa de nefericire care poate submina intenţia de a găsi fericirea. Experienţele din copilărie au un efect profund asupra vieţii noastre de adult. Pentru că majoritatea experienţelor au avut loc înainte ca noi să le fi putut organiza în experienţe pozitive sau negative, înainte de a le reţine în limbajul pe care îl folosim acum, natura exactă a minţii unui copil a rămas un mister.

Atunci când s-a descoperit că toţi copiii se nasc optimişti, îşi iubesc părinţii şi cred că aceştia sunt perfecţi şi devotaţi lor, consecinţa înţelegerii acestei perspective imature a copiilor este că, lor le este imposibil să evalueze calitatea dragostei pe care o primesc de la părinţi. Intenţia acestor descoperiri nu este de a învinovăţi părinţii sau alţi adulţi importanţi din viaţa unui copil. Fiecare părinte îşi îngrijeşte copilul cât îi stă în putinţă şi nu-i doreşte copilului decât binele. Accentul pus pe experienţele copilăriei are ca scop realizarea modalităţii prin care îţi poţi schimba viaţa în bine, înţelegând de ce şi în ce mod efectele acestor experienţe te influenţează astăzi.

Alege fericirea

Chiar şi atunci când te confrunţi cu cele mai neplăcute evenimente, poţi învăţa să îţi păstrezi echilibrul interior şi să eviţi căutarea alinării renunţând la tine sau la ceilalţi. Dacă porneşti la drum dorind să te recuperezi de dependenţa de nefericire, nu uita că recuperarea prespune mai mulţi paşi mărunţi. Învaţă de la început că adevărata definiţie a progresului este „mai multe succese decât eşecuri în timp”. Că atunci când pierzi un punct într-un meci de tenis, nu renunţi, deoarece ştii că încă mai poţi câştiga meciul. În mod similar, te poţi gândi la o cedare ca la un punct câştigat în dependenţa de nefericire. Cât timp ai mai multe puncte câştigate decât pierdute, vei fi învingător.

Începe şi dacă nu te simţi pregătit. Majoritatea oamenilor ştiu exact ce anume au de făcut: să slăbească, să mănânce mai sănătos, să facă exerciţii fizice, să-şi termine treaba odată începută, să renunţe la fumat, să petreacă mai mult timp în familie etc., dar li se pare dificil să ia atitudine pentru schimbarea deciziilor. Şi astfel amână data începerii -până după Anul Nou, după terminarea unui proiect de serviciu, după o zi aniversară, după o excursie sau în oricare alt moment în afară de acum.

Atunci când nu începi, reinstaurezi starea de disconfort cu care ai trăit atâta timp, gratificând dependenţa de nefericire. Dacă aştepţi să începi până când „te vei simţi în stare”, vei amâna toată viaţa acest lucru.

Te sfătuiesc să începi cu un proiect mic stabilind o dată de început, dar care să nu fie mai departe de câteva zile. Indiferent cât de tentantă pare o amânare a datei, ignoră acest lucru şi continuă planul. Fiind deja conştient că pare a fi dificil când hotărârea a slăbit, fă primul pas când a venit ziua fixată. Ca semn că ai început, fă ceva special pentru tine.

Cu cât eşti mai capabil să pui în aplicare ce ai aflat aici, pentru a neutraliza această dependenţă şi a continua cu alegerile pe care vrei să le faci, cu atât te vei simţi mai fericit şi mai puternic. Când ajungi în vârful muntelui şi te bucuri de privelişte, ai grijă să nu cazi.

Dependenţa de nefericire îţi poate slăbi succesul în multe feluri. Odată atins un scop, trebuie să păstrezi terenul dobândit. Dacă aluneci, realizează că anumite căderi sunt inevitabile, că ele nu îţi diminuează succesul atins şi rededică-te scopului. Înarmat cu această înţelegere, vei afla că stă în puterea ta să-ţi schimbi viaţa în bine şi pentru totdeauna.

Sursa: sfatulparintilor.ro