Datoria record a SUA împinge în sus dobânzile în Europa și adâncește criza finanțelor publice franceze

Datoria publică a Statelor Unite, care a depășit 40 de trilioane de dolari, începe să se răsfrângă tot mai clar asupra Europei. Pe continent, costurile de împrumut au urcat puternic și alimentează presiuni suplimentare asupra bugetelor naționale.

Pe măsură ce această datorie istorică a SUA trece de pragul de 40 de trilioane de dolari, consecințele se extind dincolo de granițele americane. În ultimele zile, costurile de finanțare ale guvernelor din întreaga lume au atins niveluri nemaivăzute de ani buni. Temerea este că războaiele, îmbătrânirea populației și efectele greu de anticipat ale progresului tehnologic apasă tot mai puternic asupra finanțelor americane.

Efectele se văd pregnant pe piețele europene. Guvernele de pe continent trebuie acum să concureze cu Statele Unite pentru același capital disponibil la nivel global. Iar în 2026, această competiție s-a înăsprit. În același timp, marile companii americane din tehnologie au atras sute de miliarde de dolari prin împrumuturi, încercând să investească rapid în oportunitățile deschise de dezvoltarea inteligenței artificiale.

Randamentele obligațiunilor germane pe 10 ani, considerate un reper pentru piețele europene, au urcat la începutul acestei săptămâni la cel mai înalt nivel din 2011. Creșterea este pusă pe seama îngrijorărilor legate de inflație și de deteriorarea situației fiscale a Statelor Unite. În paralel, randamentul titlurilor americane de Trezorerie cu scadență la 30 de ani – adică suma cerută de investitori pentru a finanța guvernul american pe termen lung – a ajuns la maximul ultimilor 19 ani. Confirmarea oficială că datoria guvernului federal a depășit 40 de trilioane de dolari a amplificat această evoluție.

În acest context, mai multe state europene ar putea fi forțate să adopte măsuri nepopulare pentru a-și echilibra bugetele. Creșterea taxelor sau reducerea cheltuielilor vor reveni probabil în centrul dezbaterilor publice. Aceste discuții se vor intensifica atunci când guvernele se vor întoarce din vacanța de vară și vor începe să pregătească bugetele pentru 2027.

Dificultatea este cu atât mai mare cu cât statele europene vor, în același timp, să majoreze cheltuielile pentru apărare. În Franța, Spania și Italia, presiunile asupra finanțelor publice pot avea inclusiv consecințe electorale, într-un an în care mai multe scrutine naționale sunt deja considerate problematice.

Marine Le Pen, lidera extremei drepte din Franța, a speculat deja miercuri creșterea randamentelor obligațiunilor pentru a-și defini unul dintre mesajele centrale cu care este așteptată să intre în campania prezidențială din primăvara viitoare. Ea a prezentat majorarea costurilor de împrumut sau finanțare drept "o reglare de conturi implacabilă pentru 10 ani de macronism".

"Este timpul să curățăm grajdurile lui Augias în care s-au transformat finanțele publice!", a declarat Le Pen pe rețelele sociale.

Lidera partidului nu a oferit însă detalii concrete despre ce măsuri ar lua, efectiv, pentru a redresa situația bugetară. Bruno Le Maire, fost ministru francez de Finanțe timp de șapte ani, a replicat că formațiunea lui Le Pen a blocat în mod repetat eforturile administrațiilor conduse de Emmanuel Macron de a reduce deficitul. El a dat drept exemplu anul 2025, când guvernul a fost forțat să renunțe la o importantă reformă a pensiilor.

Seria de ani în care Franța nu și-a corectat suficient dezechilibrele bugetare a erodat încrederea investitorilor. În prezent, aceștia cer randamente mai ridicate pentru obligațiunile franceze decât pentru titluri italiene cu aceleași caracteristici, ceea ce evidențiază o deteriorare vizibilă a percepției asupra finanțelor publice ale Parisului.

Prin urmare, Franța este una dintre cele mai expuse țări europene la așa-numitul risc de refinanțare. Pe măsură ce obligațiunile ajung la scadență, guvernele trebuie să se împrumute din nou pentru a-și plăti vechile datorii. Iar costurile pot urca rapid dacă investitorii cer dobânzi mai mari.

În ultimele două decenii, majoritatea statelor europene și-au mărit considerabil datoriile. Pandemia de COVID-19 și criza financiară din 2008 au accelerat această tendință. Ele s-au suprapus peste o problemă structurală deja prezentă: creșterea continuă a cheltuielilor cu pensiile și sănătatea.

Datoria sectorului public din zona euro, raportată la PIB, a urcat de la aproximativ 66% în 2007 la puțin sub 88% anul trecut. Iar perspectivele pe termen scurt nu sunt încurajatoare. Comisia Europeană anticipează că nivelul datoriei va continua să crească, deoarece deficitele bugetare sunt din nou împinse în sus de cheltuielile legate de războaiele din Iran și Ucraina.

Franța se confruntă cu o presiune deosebită din cauza costurilor cu dobânzile. Potrivit Institutului Național de Statistică și Studii Economice (INSEE), cheltuielile statului francez pentru plata dobânzilor la datorie vor crește de peste patru ori între 2020 și 2030: de la 30 de miliarde de euro la circa 124 de miliarde de euro.

Aceste sume uriașe ar putea fi folosite, în lipsa poverii datoriei, pentru construcția de spitale, tranziția energetică, consolidarea capacităților de apărare sau chiar reducerea taxelor.

Totuși, Franța nu este singura economie europeană care intră într-o perioadă dificilă. Italia, condusă de Giorgia Meloni, și Spania, sub guvernarea lui Pedro Sanchez, vor avea alegeri anul viitor. La urne sunt așteptați și alegătorii din Finlanda, Grecia, Estonia și Slovacia. Și Polonia va organiza alegeri, deși nu face parte din zona euro.

Atât Meloni, cât și Sanchez beneficiază însă de anumiți factori care, pentru moment, atenuează presiunea.

În Italia, povara serviciului datoriei nu este la fel de severă. Noile obligațiuni emise de stat nu au devenit mult mai costisitoare decât cele emise acum zece ani. Iar atunci Italia se confrunta încă cu reputația dificilă lăsată de criza datoriilor suverane.

Spania se află într-o altă situație. Guvernul Sanchez nu a reușit să adopte un nou buget din 2022 încoace, dar creșterea populației, alimentată de o politică mai relaxată în domeniul imigrației, a sprijinit economia. O populație mai numeroasă înseamnă, pe termen lung, o bază mai largă de contribuabili capabili să susțină povara datoriei. Comisia Europeană estimează că datoria Spaniei va coborî din nou sub 100% din PIB în acest an.

Chiar și cu aceste vulnerabilități, evaluarea dominantă în rândul economiștilor rămâne că Europa nu este, deocamdată, în pragul unei noi crize majore a datoriilor.

Deficitul bugetar cumulat al statelor din zona euro este aproximativ la jumătate față de cel al Statelor Unite. În plus, Uniunea Europeană și Banca Centrală Europeană au intervenit după criza datoriilor suverane din 2010 pentru a elimina o serie de vulnerabilități instituționale și de reglementare care au amplificat atunci instabilitatea.

Un alt element pozitiv îl constituie reformele adoptate recent de guvernul german. Acestea ar putea stimula economia Germaniei și, prin efectul de antrenare asupra celei mai mari economii europene, ar putea sprijini întreaga Uniune Europeană, apreciază Holger Schmieding, economist-șef al Berenberg Bank.

Cu toate acestea, îngrijorările investitorilor sunt în creștere, iar Franta este văzută ca unul dintre principalele motive de alertă.

"Există o zonă de pericol potențial mare, în care criza poate apărea sau nu, în funcție de capriciile investitorilor", a declarat săptămâna trecută Olivier Blanchard, fost economist-șef al Fondului Monetar Internațional.

În opinia sa, nivelul actual al datoriei și al deficitului indică faptul că Franța a pășit deja în această "zonă de pericol".