De ce tehnologia „depășită” poate fi uneori mai sigură în fața hackerilor

Teama de atacuri cibernetice i-a determinat pe unii oameni sa se orienteze spre forme de tehnologie ignorate de noile generatii de infractori cibernetici.

Nu te-ai astepta ca un expert de renume mondial in securitate cibernetica sa se bazeze pe un software de e-mail vechi si potential vulnerabil. Totusi, ani la rand, exact asta a facut Mikko Hyppönen. Evitand optiunile mainstream, precum serviciile mari de e-mail, el a ales in schimb un program de e-mail considerat depasit, numit Eudora.

"I used to run it years after it was out of [technical] support", spune Hyppönen, expert finlandez in securitate informatica.

El a preferat Eudora din mai multe motive, sustinand ca era „really superior in many ways”. Desi Eudora era departe de a fi perfect sigura, pe masura ce tot mai multi utilizatori treceau la instrumente moderne de e-mail, Hyppönen si-a dat seama ca hackerii incepeau pur si simplu sa uite de Eudora.

Hyppönen numeste acest fenomen „security by antiquity”. Altii vorbesc despre „security by obsolescence”. In ambele cazuri este vorba de a te baza pe o tehnologie sau pe un sistem mai vechi, care, paradoxal, se poate dovedi mai sigur decat alternativele recente, tocmai pentru ca nu mai este in centrul atentiei atacatorilor.

Desi Hyppönen subliniaza ca folosirea celui mai nou software, complet actualizat si corectat, ramane „situatia optima”, el explica faptul ca exista situatii specifice in care tehnologia veche poate fi preferabila din perspectiva securitatii.

„Marea majoritate a atacatorilor sunt infractori care incearca sa faca bani, iar pentru ei nu are sens sa vizeze sisteme folosite de doar 50 de oameni”, explica el.

Hyppönen nu este singurul care gandeste astfel. De exemplu, autoritatea de aviatie din Irlanda a decis recent sa pastreze in functiune balizele radio de navigatie terestre, tocmai pentru ca sistemul modern de pozitionare prin satelit GPS s-a dovedit foarte vulnerabil la bruiaj in ultimii ani.

„Security by antiquity” s-a transformat intr-o metoda discreta de a tine la distanta infractorii cibernetici, hackerii si chiar atacatorii ostili.

Matt Bishop, informatician si profesor emerit la University of California, Davis, a testat chiar el acest principiu, oarecum din intamplare. In anii 1990, el si colegii sai au instalat un sistem conectat la internet, lasat deliberat accesibil pentru a putea surprinde hackerii si botii care incercau sa il compromita. Este o tehnica obisnuita in cercetarea securitatii cibernetice, cunoscuta drept „honeypot” – un fel de capcana creata in conditii bine controlate.

Insa echipa a ales pentru honeypot o versiune mai veche de software, care fusese actualizata de multe ori de la lansare. Rezultatul a fost ca niciun hacker nu s-a obosit sa o vizeze. „When we upgraded it to the new one, we had all the attacks we wanted”, isi aminteste Bishop. „I thought it was so amusing.”

Aceasta posibilitate de a evita activitatile rau intentionate ramanand fidel unei tehnologii vechi poate imbraca multe forme. Atat Bishop, cat si Hyppönen povestesc ca au prieteni care refuza sa treaca la smartphone. „One person I know [uses] a Nokia 9210”, spune Hyppönen, referindu-se la un telefon mobil simplu, un „dumb phone” lansat in urma cu aproximativ 25 de ani.

Desi hackerii nu il pot ataca in acelasi fel in care tintesc un dispozitiv modern cu Android sau iOS, sistemul de operare al telefonului, Symbian, are anumite vulnerabilitati vechi si cunoscute. Partea buna, spune Hyppönen, este ca „nobody's targeting them anymore”. In schimb, acel Nokia poate fi mai expus la tehnici de interceptare a convorbirilor telefonice. Dar cati oameni chiar se vor chinui sa faca asta? Este un compromis de securitate.

Pe masura ce tehnologia a avansat, expertii s-au intrebat adesea daca cele mai noi sisteme nu sunt, de fapt, mai riscante decat cele vechi. La sfarsitul anilor 1990, Bishop a scris un discurs in care sustinea ca computerele erau „considerably less secure than the paper systems we still use, and that are rapidly being replaced”.

Ingrijorarile privind trecerea de la hartie la tehnologiile digitale raman raspandite, mai ales cand vine vorba de sistemele electronice de vot. Unii argumenteaza ca masinile electronice de vot sunt de dorit, partial pentru ca produc rezultate mult mai rapid decat sistemele pe hartie. Totusi, pentru altii, acest avantaj nu este suficient.

„Voting is the bedrock of our democracy”, spune Hyppönen. „It's one of the last things I'd like to weaken in any way, especially if the benefits are so small.”

Armatele sunt, de asemenea, cunoscute pentru reticenta lor in a-si asuma riscuri. Chiar si cele mai active forte armate din lume se bazeaza uneori pe tehnologii vechi din motive de fiabilitate si securitate. „One thing I've seen in places like Ukraine is the use of paper maps, or laminated maps, and compasses”, spune Thomas Withington, associate fellow la Royal United Services Institute, un think tank. „You can't jam that.” El numeste aceasta abordare un tip de „analogue resilience”.

Atacurile de bruiaj asupra navigatiei bazate pe GPS ii obliga pe unii actori statali sa aleaga cu grija ce tehnologii mostenite pastreaza si in ce alternative la GPS investesc, explica Victor Tasiemski, inginer de sisteme la Overlook Systems Technologies, companie specializata in tehnologii de navigatie.

Exact asta s-a intamplat in Irlanda, unde programul de inlocuire a balizelor radio de la sol a fost incetinit, astfel incat aceste balize sa ramana operationale mai mult timp. O purtatoare de cuvant a autoritatii de aviatie irlandeze a declarat in iunie ca balizele sunt pastrate „as part of a planned resilience strategy”.

Specialistii care lucreaza cu armatele cunosc foarte bine provocarea de a proiecta sisteme ce pot conecta tehnologii vechi cu unele noi. Stefan Kraus, cofondator si director tehnic la Kraus Hamdani Aerospace, a conceput o platforma de comunicatii bazata pe drone care poate lega intre ei militarii, indiferent daca acestia folosesc statii radio mai vechi sau unele moderne. Tehnologia radio militara folosita de zeci de ani este „tried, tested and secure”, spune el. „The US military isn't going away from that.”

Tasiemski subliniaza ca o alternativa la navigatia bazata pe GPS este eLoran, un sistem de navigatie radio ale carui origini se afla in tehnologia militara dezvoltata in timpul celui de-Al Doilea Razboi Mondial. In contextul in care tot mai multe atacuri vizeaza GPS-ul, eLoran devine tot mai atractiv, sustine Tasiemski, deoarece foloseste un semnal mult mai puternic si, in consecinta, este mult mai greu de bruiat: „Overpowering a one-megawatt transmitter is pretty hard.”

Robustetea este greu de inlocuit. Acest lucru se vede si in domeniul stocarii datelor, unde banda magnetica – inventata in anii 1950 – continua sa joace un rol esential. Companii, institutii de cercetare si agentii guvernamentale depoziteaza in continuare cantitati uriase de date pe role de banda. Tehnologia s-a imbunatatit semnificativ de la aparitie, iar densitatea de stocare a crescut exponential de-a lungul deceniilor.

Totusi, principiul de baza a ramas acelasi: role de banda care pastreaza informatii. Banda poate fi deconectata de la sistemele informatice, ambalata si transportata catre facilitati sigure, inclusiv in caverne subterane greu de patruns sau mine dezafectate transformate in centre de stocare.

„Ransomware is what, for me, kept tape in business the past 10 to 15 years”, afirma Hugues Meyrath, director executiv al companiei Quantum, specializata in solutii de stocare a datelor.

O organizatie blocata in afara propriilor sisteme informatice isi poate recupera totusi datele critice daca personalul a facut copii de siguranta bune, de exemplu, pe banda magnetica. Interesul pentru banda magnetica creste chiar mai mult in prezent, deoarece costul memoriei cu acces aleator (RAM), un alt tip de memorie informatica, este in plina ascensiune. Meyrath spune ca clientii companiei sale folosesc banda pentru a stoca tot felul de informatii – de la inregistrarile video ale meciurilor de baseball pana la genomuri cartografiate in detaliu de centre de cercetare.

Caracteristicile de securitate ale benzii deriva partial din faptul ca majoritatea oamenilor nici nu interactioneaza cu ea. Este o tehnologie obscura, voluminoasa, „old-school”. „One way to attack a system is to rig a set of USB sticks and throw them around a parking lot”, explica Bishop, referindu-se la probabilitatea ca cineva, mai devreme sau mai tarziu, sa ridice unul dintre stick-uri si sa il conecteze la computer – o metoda foarte simpla de a initia un atac. Asa cum spune el: „You'll never see magnetic tape thrown around a parking lot.”

Expertii recomanda in continuare utilizarea celor mai noi si actualizate tehnologii pentru sarcinile de zi cu zi, deoarece aceasta ramane, in general, abordarea cea mai sigura. Totusi, merita recunoscut faptul ca „nou” nu inseamna neaparat „cel mai bun” in orice scenariu. Iar a sti cand si cum sa treci temporar la sisteme mai vechi ar putea deveni tot mai important, pe masura ce atacurile cibernetice si alte amenintari devin mai sofisticate.

Withington indica din nou situatia din Ucraina, unde comunicatiile prin satelit au fost perturbate si unde navigatia GPS a fost puternic bruiata. Nicaieri „analogue resilience” nu este mai pretuita. „What do people do”, intreaba Withington, „if there's no access to the technology they take for granted?”