Cum e veșnic focul, dacă se stinge?

Trustia, elegii politikoase

Ieri am discutat dacă se putea obține un preț mai mic la gazele gazpromice.

Sigur, se putea, a afirmat Colesovnazadov. Dacă Maia Sandu purta ceasul pe mâna dreaptă și spunea că Putin este modelul ei de bărbat al neamului, de patriot și democrat, de apărător al valorilor pravoslavnice și al familiei tradiționale eterogene, bărbat-femeie sau viceversa, că visează să danseze cu el, ca frau ministra Karin Kneissl, precis că Gazprom scădea binișor din preț.

Sau ce o costa pe Maia Sandu să declare că Crimeea este cristelnița, crama și beciul cu pulbere ale Rusiei, că ucrainenii sunt ruși de calitatea a doua, iar moldovenii aparțin lumii ruse? Și, desigur, nu-i frumos să repeți întruna că trupele ruse trebuie să plece acasă. Putin suferă, el e o fire sensibilă.

Dimpotrivă, ar fi necesar să-l rugăm mereu să nu retragă armata, să rămână cât mai mult, cu tot cu muniții, ca să ne apere pe noi de noi, în pofida tuturor rezoluțiilor și angajamentelor. Și nu Spînu trebuia trimis să negocieze, trebuia să meargă Maia personal, să bată la poarta Kremlinului, cu o ladă sau două de coniac în brațe, s-o vadă Putin de pe zidul crenelat și să se simtă un macho adevărat, un bogatâr tătaro-mongol...

Calul de dar nu se caută la dinți, iar gazele - la presiune și miros. În loc să-i facă plăcere, să-i mulțumească lui Putin, Maia îi mulțumește lui Biden și Ursula von der Leyen. La ce ne servește nouă suveranitatea și independența, dacă nu avem cu ce fierbe magiunurile, gemururile și dulcețurile? Bine măcar că aparatele de distilare funcționează cu combustibil autohton, inclusiv tizicul! Și cu atât mai mult: de ce ne trebuie asociere cu UE, dacă gazele ies din partea opusă? Trebuie să revedem politica externă. Aceasta trebuie echilibrată și gazificată...

Acum stau și mă gândesc la scandalul cu focul veșnic. Iarăși l-am făcut pe Putin și întreg poporul rus să sufere. Nu puteau moldovenii să mai înghețe oleacă recunoscători? Toți se întreabă: de ce a fost stins? Dar nimeni nu s-a întrebat: cum e veșnic, dacă s-a stins? De ce ne amăgim pe noi și amăgim copiii?

Al vostru prologator, Ion Buraga